SUA și Rusia au un lung istoric de incidente în care au fost implicate avioane de spionaj sau de interceptări și manevre considerate nesigure de partea americană. Marți, o dronă americană a fost doborâtă în spațiul aerian internațional după ce avioane rusești ar fi făcut manevre „nesăbuite”, acuză SUA, în timp ce Rusia susține că aparatele de zbor nici nu s-au atins.

Incidente în care cele două țări au fost aproape de o confruntare aeriană au existat din perioada Războiului Rece, scrie Daily Mail, care face o listă cu cele mai importante dintre acestea.

Doborârea unui avion-spion american

La 1 mai 1960, URSS a doborât un avion-spion U-2 pilotat de o figură emblematică a Războiului Rece, Francis Gary Powers.

Powers efectua un zbor de recunoaștere ultrasecret deasupra Uniunii Sovietice, când a fost lovit de o o rachetă antiaeriană.

Avionul U-2 decolase de la o bază militară americană clandestină din Pakistan, în apropiere de Peshawar.

Powers a reușit să se parașuteze, dar a fost arestat de sovietici. Aceștia au reușit să recupereze cea mai mare parte a avionului de spionaj, dar și fotografiile făcute de Powers.

KGB l-a interogat în fiecare zi în următoarele două luni, iar apoi pilotul american a fost judecat și condamnat pentru spionaj, urmând să petreacă până la zece ani în închisoare, dintre care șapte ani de muncă silnică.

După ce liderul URSS, Nikita Hrușciov, a făcut publică capturarea lui Powers și a avionului său, Statele Unite au negat inițial zborul de recunoaștere, spunând că era vorba de un avion de testare al NASA.

Discuții aprinse au izbucnit în cursul negocierilor privind armele nucleare la summitul de la Paris între URSS, SUA, Franța și Marea Britanie, astfel că acestea au eșuat.

În cele din urmă, Powers a fost eliberat în urma unui schimb plin de dramatism cu spionul sovietic Rudolf Abel pe podul Glienicke din Berlin.

Revenit acasă, Powers a lucrat ca pilot de teste pentru Lockheed și apoi ca reporter de trafic.

A murit în 1977, la vârsta de 47 de ani, după ce elicopterul său a rămas fără combustibil și s-a prăbușit pe un câmp.

În 2012, Powers a fost decorat postum cu Silver Star, a treia cea mai înaltă distincție a armatei americane, „loialitatea excepțională” de care a dat dovadă în cursul interogatoriilor intense la care a fost supus în cei doi ani de detenție în URSS.

Criza rachetelor cubaneze

În această perioadă , lumea s-a apropiat cel mai mult de un război nuclear.

În octombrie 1962, SUA aflau că Cuba amenaja baze de rachete nucleare sovietice la doar 160 de kilometri de coasta Floridei.

Un agent secret american aflat într-un bar din capitala cubaneză a auzit un pilot al forțelor aeriene bârfind că insula urma să primească arme nucleare din Rusia. Câteva ore mai târziu, în zorii zilei de duminică, 14 octombrie, un avion de spionaj american a fost trimis să verifice povestea.

Pilotul a survolat plajele din nordul Cubei și a făcut 928 de fotografii, acoperind o întindere de 75 de mile.

Confirmarea a stârnit alarmă la Washington. Președintele Kennedy a fost informat a doua zi că în Cuba se pregătiseră silozuri, iar URSS era gata să expedieze 40 de rachete cu focoase nucleare.

În următoarele 13 zile, lumea și-a ținut respirația. Navele sovietice care transportau rachetele aveau să dea peste o blocadă creată în jurul Cubei de către navele de război americane.

Kennedy lua în considerare să bombardeze amplasamentele rachetelor cubaneze și să invadeze insula.

Ambele părți au dat înapoi înainte de o confruntare ce ar fi declanșat iadul.

Navele sovietice au făcut cale întoarsă, iar rușii au ordonat ca sit-urile de rachete să fie dezmembrate în schimbul promisiunii SUA că nu vor invada micul aliat al URSS.

Incidente recente

Avioanele americane și cele rusești au fost implicate în mai multe incidente în care s-au apropiat la mică distanță.

În luna februarie anul acesta, SUA au ridicat de două ori avioane de vânătoare pentru a intercepta bombardierele rusești Tu-95 Bear în apropiere de Alaska.

Mai multe bombardiere strategice și avioane de vânătoare rusești au fost interceptate de forțele de apărare aeriană nord-americane deasupra spațiului aerian internațional, au declarat oficialii americani. Interceptările au fost unele de rutină, fără legătură cu tensiunile legate de războiul din Ucraina.

Avioanele nu au intrat în spațiul aerian al SUA sau al Canadei și nu au reprezentat o amenințare, a precizat centrul comun americano-canadian într-un comunicat difuzat pe 14 februarie.

La 7 septembrie 2016, un avion de vânătoare rusesc a zburat la mai puțin de 3 metri de un avion al Marinei americane deasupra Mării Negre. Avionul rus a făcut ceea ce oficialii Pentagonului au numit o „interceptare nesigură” a unui avion de supraveghere american.

Căpitanul Jeff Davis, purtătorul de cuvânt al Pentagonului la acea vreme, a declarat că un avion de vânătoare rusesc SU-27 Flanker a făcut manevre în apropierea unui avion P-8A Poseidon al Marinei americane care efectua operațiuni de rutină în spațiul aerian internațional.

„Aceste acțiuni au potențialul de a escalada în mod inutil tensiunile dintre țări și ar putea duce la o eroare de calcul sau la un accident, soldat cu vătămări grave sau cu decese”, a explicat Davis.

Avionul rusesc a efectuat patru interceptări ale Poseidon, iar cea care a fost considerată nesigură a durat aproximativ 19 minute.

Nu a fost singurul incident din 2016 - anterior, avioane rusești zburaseră deasupra USS Donald Cook în Marea Baltică, apropiindu-se la mai puțin de 30 de metri de nava de război americană.

P-8A Poseidon are o lungime de aproape 40 de metri și o înălțime de 13 metri. Avionul de luptă rusesc SU-27 este un avion de luptă comparabil, dar considerat superior avionului de vânătoare american F-15.

La 9 mai 2017, un avion de vânătoare rusesc a trecut la mai puțin de 6 metri de un avion al Marinei Militare în spațiul aerian internațional deasupra Mării Negre.

Ca și în incidentul din septembrie 2016, un SU-27 rusesc s-a apropiat de un P-8A Poseidon al Marinei SUA. Acesta efectua o misiune de recunoaștere de rutină, a precizat US Navy.

Pescari amenințați

În vara anului 2020, mai multe nave comerciale americane au primit ordin să părăsească perimetrul de pescuit al SUA din partea navelor de război rusești care efectuau exerciții militare masive în Marea Bering, la mai puțin de 320 de kilometri de coasta Alaskăi.

Incidentul a avut loc pe 26 august la peste 20 de mile marine în interiorul zonei economice exclusive americane din nordul Oceanului Pacific.

La acel moment, armata rusă organiza un exercițiu militar de amploare în Marea Bering - primul post-sovietic.

Pescarii americani care își desfășurau activitatea pe nave au primit mesaje de amenințare de la navele militare rusești aflate în zonă, avertizându-i să părăsească zona.

„Trei nave de război și două nave de sprijin ale lor veneau și nu voiau să se întoarcă”, a declarat la acea vreme Steve Elliott, căpitanul traulerului Vesteraalen.

Tom Thomas, căpitanul vasului de pescuit Northern Jaeger, a declarat că în momentul în care i s-a cerut să părăsească zona, acesta a refuzat, motivând că se află în zona de pescuit americană și că nu este obligat să se supună ordinelor.

Câteva momente mai târziu, o navă de război rusă a fost observată în apropiere și i-a transmis același mesaj lui Thomas.

„Ce se întâmplă aici? Suntem invadați?”, s-a întrebat el. Contactând Paza de Coastă, aceasta nu părea să fie la curent cu făceau rușii.

Marea Bering are o mare importanță strategică și economică atât pentru Statele Unite, cât și pentru Rusia. Este cea mai importantă zonă de pescuit din America.

Totodată, este poarta de acces la Oceanul Arctic, unde există rezervele neexploatate de petrol și gaze naturale.

Șeful marinei ruse, amiralul Nikolai Evmenov, spunea că peste 50 de nave de război și aproximativ 40 de avioane au participat la exercițiul din Marea Bering, care a implicat mai multe lansări practice de rachete.

„Organizăm astfel de exerciții masive acolo pentru prima dată în istorie”, transmitea Evmenov prin Ministerul rus al Apărării.

Evmenov a subliniat că jocurile de război fac parte din eforturile Rusiei de a-și spori prezența în regiunea arctică și de a-și proteja resursele.

Exercițiul nuclear Able Archer

Occidentul și Uniunea Sovietică au fost din nou aproape de un conflict nuclear în 1983.

Exercițiul nuclear Able Archer, desfășurat de NATO în noiembrie 1983, i-a determinat pe oficialii sovietici să creadă că SUA se pregătea să lanseze un atac nuclear surpriză asupra URSS.

Dosarele serviciilor secrete americane declasificate ulterior au indicat cât de aproape a fost Uniunea Sovietică de a lansa un atac nuclear pe parcursul exercițiului.

Blocul comunist a pus în alertă bombardiere de luptă echipate cu bombe nucleare în Germania de Est.

Liderul sovietic Iuri Andropov a făcut „pregătiri pentru utilizarea imediată a armelor nucleare", iar forțele au fost puse așteptare, urmând ca în 30 de minute să poată distruge ținte inamice în ceea ce a fost unul dintre cele mai tensionate momente ale Războiului Rece.

Documentele au scos ulterior la iveală faptul că generalii americani aveau puține informații cu privire la acțiunile URSS, aceștia admițând ulterior că ar fi putut acționa diferit dacă ar fi fost la curent cu natura amenințării.

Exercițiile Able Archer făceau parte din simulările anuale ale NATO privind escaladarea conflictului către o situație de atac nuclear în Est.

Doar că, în 1983, exercițiul coordonat din Belgia a avut un realism nemaivăzut până atunci de sovietici, provocând alarmă în rândurile acestora.

În acel an, forțele NATO au folosit un nou sistem de comunicare codificat, întreruperea comunicațiilor radio și implicarea unor șefi de guvern, inclusiv a lui Margaret Thatcher.

Sovieticii au răspuns prin decretarea alarmei în diviziile aeriene de luptă din Germania de Est.

Toate posturile de comandă funcționau non-stop, în timp ce șeful forțelor aeriene sovietice, mareșalul Pavel Kutakhov, a ordonat ca toate unitățile din Armata a 4-a aeriană sovietică din Polonia să fie puse în alertă.

Bombele nucleare au fost încărcate pe câte o escadrilă de avioane din fiecare regiment de către diviziile de luptă Su-17.

Un raport al serviciilor de informații despre o escadrilă din Neuruppin a indicat că aeronavele au avut o „problemă neașteptată de greutate și echilibru”.

Analiștii serviciilor de informații americane au concluzionat că asta se datora faptului că escadrila transporta în premieră o „încărcătură de război".

Avioanele se aflau în „stare de pregătire 3”, ceea ce le dădea o perioadă de 30 de minute pentru a „distruge ținte inamice de primă linie”, se arată în documente.

Forțele sovietice aveau de mult timp temeri că NATO ar putea folosi acoperirea unui exercițiu pentru a lansa o ofensivă.