Trădarea a jucat un rol important în viața politică medievală a Principatelor Române. Mulți domnitori au căzut pradă comploturilor sau asasinatelor, victime ale războaielor pentru putere dintre clanurile boierești, marii feudali încercând să-și impună propriile interese.

Istoria medievală a românilor a fost marcată decisiv de asasinate, comploturi și lupte constante pentru putere. Viața multor domnitori români a fost mai mereu amenințată din cauza pretendenților, a intereselor boierești și a dorinței acestora de putere. Puțini voievozi au avut parte de o moarte bună sau de o domnie lungă și pașnică în relațiile cu aristocrația.

Din contră, istoria românilor consemnează lupte constante pentru putere și trădări abominabile. În afară de domnitori precum Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Alexandru cel Bun, puțini voievozi s-au putut lăuda cu o domnie lungă și liniștită.

Un asasinat unicat în istoria românilor

Unul dintre cele mai abominabile exemple de trădare din istoria românilor a avut loc în prima jumătate a secolului al XVI-lea, în Valahia. Victimă i-a căzut Radu de la Afumați, unul dintre voievozi cu aură eroică din istoria românilor.

Acesta a domnit în Valahia, în perioada 1522-1529, dar cu întreruperi. Era fiul lui Radu al IV-lea cel Mare dar și ginerele lui Neagoe Basarab. Voievodul și-a primit porecla „de la Afumați” de la domeniile pe care le deținea în zona Afumați.

Domnia sa a fost marcată de războaie constante cu otomanii. Se spune că a purtat 20 de bătălii cu turcii, cel puțin asta arată placa sa funerară de la Curtea de Argeș. A fost unul dintre voievozii exponențiali în lupta anti-otomană reușind să obțină numeroase victorii mai ales împotriva Mehmed Beg pașa de Nicopole.

Radu de la Afumați a vrut să pună punct și luptelor interne pentru putere, prin reducerea influenței marii nobilimii și încercarea de consolidare a instituției domniei.

Această politică i-a fost însă fatală, mai ales că era sprijinit de puternica familie boierească a Craioveștilor, lucru ce a stârnit invidii. După luptele cu Radu Bădica, un pretendent susținut de familiile boierești rivale dar și după conflictul cu Principatul Moldovei, Radu de la Afumați părea că se putea bucura de o domnie liniștită pe plan intern. Ba chiar se pregătea pentru o ofensivă anti-otomană. Nu a apucat însă.

Neagoe vornicul și Drăgan postelnicul, îl trădează. Strâng o ceată boierească, rivală Craioveștilor și îl surprind pe voievod singur. Acesta fuge dar este prins în zona Râmnicu Vâlcea. A urmat un asasinat unic în istoria medievală a românilor. „Boierii îl ajung la Râmnicu Vâlcea şi nerespectând nici lăcaşul dumnezeiesc în care Radu se refugiase, îl ucid în bisericuţa de pe dealul Cetăţuii, sub ochii îngroziţi ai preotului“, spune Constantin C. Giurăscu în ”Istoria Românilor”.

Unul dintre cei mai viteji voievozi, victimă a trădării

Un alt voievod rămas cu faimă de erou în istoria românilor a fost Ioan Vodă. Pentru unii a fost ”cel Viteaz”, iar pentru alții „cel Cumplit”. În orice caz, Ioan Vodă a rămas în istorie drept un mare luptător anti-otoman, un războinic curajos și pe deasupra un reformator.

Boierimii nu-i plăcea însă reformatorii, mai ales cei care încercau să le limiteze puterea și controlul. Ioan Vodă era fiul nelegitim al lui Ștefăniță Vodă, nepotul lui Ștefan cel Mare, cu o armeancă din neamul negustorilor Sarpega. Înainte să ajungă domnitor, pe la vârsta de 40 de ani, Ioan Vodă a avut o viață de aventurier.

A fost negustor în Rhodos, mercenar la tătari, polonezi și nemți. Pe unde a mers a impresionat prin forța fizică neomenească dar și prin calitățile sale deosebite de luptător. Era totodată și un personaj inteligent, cunoscător de mai multe limbi străine, cu destul știință de carte.

Ajunge domn în 1572, după ce boierii scapă de Bogdan, ultimul fiu al Lăpușneanului. Ion Vodă dă bani grei turcilor, pentru tron. Cum îl capătă se va întoarce împotriva otomanilor. Înainte de asta, Ioan Vodă și-a propus să centralizeze puterea și să pună punct uneltirilor și puterii marilor boieri și clerici. Îi ucide pe cei bănuiți de comploturi, inclusiv pe egumeni, și așa ajunge să fie cunoscut și drept „cel Cumplit”.

Se dovedește a fi un adevărat reformator, bate monedă, încurajează viața urbană, prin meșteșuguri și negoț dar pune și bazele unei armate moderne, pentru acele vremuri, dând o importanță sporită artileriei. Marilor boieri, așa cum am precizat, nu le plăceau reformatorii, mai ales că le îngrădeau vechile privilegii. Așa că au pus la cale un complot, cum se făcea deja în mod tradițional, de aproximativ două secole, în Principatul Moldovei.

Prilejul potrivit îl găsesc, culmea, în timpul luptelor cu turcii. Otomanii supărați că nu mai primeau tributul, îl aduc în țară pe Petru Șchiopul. Trupele otomane sunt însă spulberate la Roșcani.

Pregătit pentru o nouă luptă, Ioan Vodă este trădat de marii boierii. „În noaptea dinaintea bătăliei, trei mari boieri l-au trădat, trecând în tabăra inamică , iar a doua zi , când a început lupta propriu-zisă conducătorul cavaleriei moldovene , cumpărat de duşmani cu aur şi promisiuni , a capitulat fără luptă”, scria reputatul istoric Ştefan Gorovei în lucrarea sa ”Muşatinii”.

După o rezistență eroică, de trei zile, fără hrană și apă, Ioan Vodă s-a predat pentru a-și cruța oamenii credincioși, de o moarte lentă și cumplită. Ioan Vodă este decapitat, iar trupul i-a fost despicat după ce a fost legat de cozile a două cămile. Tot trădat a fost și un alt domn reformator, Petru Cercel, de această dată în Valahia.

Boierii nu au văzut cu ochi buni schimbările de factură Occidentală pe care voievodul dorea să le aducă, inclusiv canalizarea. Și l-au trădat înlăturându-l de pe tron. Petru Cercel nu a avut însă soarta cumplită a lui Ioan Vodă.

Vlad Țepeș, o altă victimă a boierimii

Din galeria voievozilor faimoși, dar trădați de a-i lor, face parte și Vlad Țepeș. Fiu al lui Vlad Dracul și nepot al lui Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și-a petrecut o parte din copilărie și adolescență în Imperiul Otoman, ca ostatic domnesc. Acolo a învățat obiceiurile turcești dar și meseria armelor.

Inițial părea om al turcilor, ajungând domn în anul 1448, la vârsta de 17 ani, cu ajutorul unui contingent de cavalerie otoman. Este îndepărtat rapid de Vladislav al II-lea care-și recapătă tronul cu ajutorul ungurilor. Abia în 1456, Vlad Țepeș revine pe tron și îl va păstra până în 1462. La fel ca și Ioan Vodă sau Radu de la Afumați, prima grijă a lui Vlad Țepeș a fost rezolvarea problemelor interne. Sau mai pe scurt, reducerea influenței marilor boieri, sporirea puterii domniei și introducerea unui regim autoritar prin care să pună capăt luptelor pentru putere.

Cu măsuri renumit prin cruzime, dar obișnuite în epoca medievală, Vlad Țepeș a reușit o vreme să țină în frâu boierimea.

Totodată s-a întors împotriva otomanilor și a purtat lupte grele cu aceștia, reușind inclusiv o campanie incredibilă la sud de Dunăre, făcând ravagii în teritoriile otomane. Sătui de caracterul autoritar al domnitorului, evident, boierii l-au trădat. Este susținut Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, cel care avea și sprijinul otoman.

„Acest frate bun al lui Vlad Ţepeş se grăbi să făgăduiască supunere şi tribut; el izbuti să atragă de partea lui o sumă de boieri, mai ales după ce pusese mâna pe locul unde aceştia îşi adăpostiseră familiile şi averea.[...] Vlad părăsit de cei mai mulţi dintre ai săi, cărora le convenea, se vede, un domn şters, fără personalitate, trebuie să se retragă peste munţi în Ardeal”, arată Constantin C. Giurăscu.

În cele din urmă, în Ardeal, Vlad Țepeș, este arestat de unguri. Materi Corvin, regele Ungariei, primise niște scrisori de la negustorii brașoveni, aflați și ei în conflict cu Țepeș, prin care era informat că domnul valah ar fi vrut să se împace cu turcii.

Țepeș stă închis la Buda timp de 10 ani. Întors în Valahia în 1477, preia tronul pentru ultima dată. Tot boierii, de această dată partizani ai lui Laiotă Basarab îl ucid pe drumul de la București la Giurgiu.

Mihai Viteazul, un asasinat cu cântec

Inclusiv Mihai Viteazul, una dintre cele mai faimoase figuri ale istoriei românilor, ar fi căzut victimă a unei trădări. Circumstanțele morții sale nu sunt pe deplin clarificate, în toate aspectele.

Se știe sigur că a fost asasinat la ordinul generalului Basta, de un grup de 300 de mercenari valoni. La rândul său, Basta ar fi primit ordinul de asasinare de la împăratul Rudolf, al Imperiului Romano-German, îngrijorat de faima pe care o obținuse Mihai Viteazul dar și de dorința acestuia de a păstra Transilvania pentru sine. Și asta în condițiile în care Mihai Viteazul luptase alături de imperiali, și Basta pentru a înfrânge revolta nobilimii maghiare, în frunte cu cardinalul Andrei Bathory, închiat turcilor.

După ce armata lui Basta se desparte de cea a lui Mihai, în zona Turda, domnitorul valah campează. La un moment dat, de cortul domnitorului se apropie un grup de mercenari germani și valoni condus de Jaques de Beauri şi de Mortague.

„După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: Ba şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie”, descrie cronicarul Szamosközy (din „Istoria României în texte” de Bogdan Murgescu) moartea lui Mihai Viteazul.

În plus, corpul voievodului a fost mutilat și umilit. Se pune întrebarea: de ce trupele lui Mihai au fost pasive? De ce nu a intervenit nimeni din anturajul voievodului? Unii bănuiesc că ar fi vorba de trădare tacită. Alții spun că de fapt armata lui Mihai a plecat înainte, iar el a rămas doar cu însoțitorii săi de încredere, uciși de mercenarii valoni.

Domnie la români, un lung șir al ororilor și o teamă constantă

Domnia în Valahia și Moldova era un lucru dificil, iar voievodul era mereu în gardă, amenințat de trădări sau comploturi, ale boierilor sau pretendenților care-o momeau pe boieri. Alexandru Lăpușneanu, Ștefăniță Vodă, Petru Rareș, Constantin Brâncoveanu, Mihai I dar și alții sunt doar câteva exemple celebre, de victime ale trădărilor boierești.

Tocmai de aceea, mulți domnitori, de frica trădării, transformau anii de domnie, într-o eră a măcelurilor. Unii dezvoltau o adevărată paranoia, ucigând pe toți cei bănuiți chiar de cea mai mică intenție. Mircea Ciobanul, Alexandru Lăpușneanu sau Alexandru cel Rău fiind doar câteva exemple.