Chiar și atunci când ambii parteneri dintr-un cuplu muncesc, iar veniturile sunt aproximativ egale, femeile alocă mai mult timp treburilor casnice în raport cu bărbații, arată ultimele studii. Experții subliniază că femeile tind să își asume că au un al doilea job neplătit, mai ales în societățile cu mentalități tradiționale, unde femeile sunt presate să își asume rolul de „gospodină”.

„Cu toate că contribuţiile financiare au devenit mai egale în căsnicii, modul în care cuplurile îşi împart timpul între munca plătită şi viaţa de familie rămâne dezechilibrat”, se precizează în noul studiu al Pew Research Center. Potrivit acestuia, în 29% dintre căsătoriile heterosexuale din prezent în SUA, femeile şi bărbaţii câştigă aproximativ la fel, totuși, bărbații investesc „cu aproximativ 3,5 ore mai mult pe săptămână pentru activităţi de agrement” decât femeile.

În schimb, ele petrec aproximativ 2,5 ore mai mult decât bărbații pentru a se ocupa de treburile casnice. De asemenea, studiul mai arată că bărbaţii petrec mai mult timp îngrijind casa și copiii, doar atunci când soţiile lor sunt cele care aduc banii în casă, adică în 6% din cazuri. Cu toate că femeile își asumă de multe ori că au un al doilea job neplătit, studiul arată că o mare parte din americani (77%) consideră că este mai bine atunci când ambii părinţi se concentrează în mod egal pe locul de muncă şi pe îngrijirea copiilor. Doar 19% au spus că copiilor le este mai bine atunci când mama lor se concentrează mai mult pe viaţa de familie şi tatăl lor se concentrează mai mult pe slujba sa.

Legat de studiul din SUA, psihologul Mihai Copăceanu spune că „dacă ar fi să-l replicăm în Romania, diferențele ar indica un procentaj mult mai ridicat al bărbaților care sunt absenți de la îngrijirea copiilor și treburile casnice comparativ cu femeile”.

El susține că în unele situații, bărbații „nu se implică deloc în educația copiilor sau au un dialog zilnic minim cu ei și lasă, oarecum, în sarcina mamelor această preocupare deosebit de solicitantă”.

Psihologul precizează că, dincolo de anumite explicații legate de disponibilitatea pe care o au bărbații, de implicarea lor în extra joburi, vorbim, totuși, și de o „gravă iresponsabilitate a bărbaților, care aduc în discuție replica <ea s-a ocupat de creșterea lor, eu am adus banii în casă>”, astfel că „eșecul în educarea unui copil este văzut unanim ca eșecul mamei de a-l educa”, iar presiunea de pe umerii femeii crește și mai mult.

Ce arată statisticile din România

Șapte din zece femei care locuiesc cu partenerul de viață susțin că sunt responsabile și de treburile casnice , precum și de pregătirea copiilor pentru diverse activități. Pentru o treime dintre ele, aceste sarcini ocupă mai mult de patru ore pe zi, arată un sondaj BestJobs efectuat în februarie 2023. Potrivit sondajului, pe lângă slujbă, femeile se ocupă de: contabilitatea casei, fiind însărcinate cu administrarea bugetului gospodăriei (63%), pregătirea meselor pentru familie (59%), organizarea petrecerilor aniversare (32%).

Sondajul mai arată că, în gospodăriile mixte, rolurile sunt împărțite în funcție de gen. Bărbații își asumă roluri precum: responsabil cu reparațiile în casă (78%), șoferul familiei (56%), contabilul gospodăriei (39%) educator pentru cei mici (39%). Dintre bărbații care se ocupă de întreținerea casei și a familiei, se mai arată în comunicat, aproape 83% alocă, în medie, între o oră și trei ore acestor activități și doar 17% depășesc acest timp.

În medie, o femeie din România petrece peste cinci ore pe zi muncind în propria gospodărie și având grijă de familie, spun datele Eurostat. Asta înseamnă 35 de ore pe săptămână și 140 de ore pe lună. Prin comparație, bărbații români dedică mai puțin de trei ore pe zi pentru aceleași activități. Având în vedere situația, tot mai multe femei nu mai au timp și de alte preocupări. Astfel doar 6% susțin că se implică în activități de voluntariat sau caritabile, măcar o dată pe lună, în vreme ce media europeană este de 12%. Procentul bărbaților implicați în activități de voluntariat (8%) se apropie de media europeană (11%). Lucrurile stau mult mai rău în ce privește alte activități, sportive sau recreative în afara casei, zilnic, sau de câteva ori pe săptămână. Doar 6% dintre femeile românce și 8% dintre bărbați ies din casă pentru astfel de activități, în vreme ce media europeană este de 27%, respectiv 31%.

De asemenea, un raport Eurostat a arătat că aproape 30% dintre femeile cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani din România nu au o slujbă și nici nu caută una. Pentru majoritatea (17,8%), primează grija față de membrii familiei și îndatoririle casnice. Spre deosebire de ele, doar 0,6% dintre bărbați invocă acest motiv.

Legat de acest lucru, Miruna Pantel, membră a Centrului FILIA spune că „datele sunt destul de îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât România nu are o tradiție a casnicelor”. În plus, ea precizează trebuie „analizate cauzele acestui procent ridicat de casnice, dar și ce rol joacă responsabilitatea îngrijirii atunci când vorbim despre participarea femeilor pe piața muncii. În lipsa unor măsuri și politici privind îngrijirea deseori femeile sunt nevoite să renunțe la locul de muncă pentru a asigura această activitate”.

Mentalități tradiționale

Mihai Copăceanu susține și că România este în continuare o țară unde mentalitățile tradiționale încă sunt predominante și că, fie că „ne place sau nu, trăim încă într-o societate unde discriminarea de gen este în top, unde există o superioritate a bărbatului față de femeie și de aici această infimă și insuficientă implicare a bărbatului în activitățile casnice și cele de familie”.

Experta de la Centrul FILIA, spune că prin menținerea acestor stereotipuri de gen, societatea pierde. „Oamenii sunt mult mai complecși și diverși și punerea lor într-o cutiuță a rolurilor de gen limitează foarte mult potențialul fiecărui om. Niciun om nu este un singur lucru — mamă, tată, soție — și este profund nedrept ca societatea să dicteze locul unui om sau ce ar trebui să-l împlinească în funcție de gen”. Ea mai spune că, „vorbim adeseori despre importanța natalității, despre cât de mult ne dorim viitori cetățeni responsabili, dar când vine vorba despre responsabilitatea îngrijirii lor o plasăm aproape exclusiv în atribuțiile femeilor, care, din păcate plătesc un preț ridicat pentru maternitate — discriminare pe piața muncii, renunțarea la locul de muncă sau epuizare fizică și emoțională”.

Efecte și soluții

Experta Miruna Pantel o citează pe jurnalista americană Amy Westervelt și spune că aceasta sumarizează foarte bine așteptările pe care societatea le are de la mame: „să lucreze ca și când nu ar avea copii și să crească copii ca si când nu ar lucra”. Traducerea acestei presiuni constă, printre altele, în probleme de sănătate mintală și oportunități profesionale ratate. „Dubla zi de muncă este un fenomen bine documentat în literatura de specialitate și este considerată a fi printre principalele obstacole întâlnite de femei pe piața muncii”, spune experta.

Pentru această muncă în plus a femeilor, există soluții, astfel că una dintre ele ar fi renumerația. Cu toate acestea, feminista precizează că „trebuie avut în vedere că o astfel de măsură ar putea contribui la consolidarea unor roluri de gen stereotipice” și oferă și alte exemple de metode eficiente de sprijin, precum: „promovarea educației pentru egalitate de gen și parteneriat, bugetarea semnificativă a creșelor și grădinițelor sau promovarea flexibilității la locul de muncă”. Și psihologul Mihai Copăceanu consideră că este esențial ca femeile să fie sprijinite pentru „a simți că este vorba de o echilibrare a sarcinilor, de un respect mutual”, astfel că bărbații ar trebui să fie mult mai implicați. El precizează că, „încurajarea taților de a intra în concediu paternal este o măsură bună”, la fel și participarea acestora la activitățile educaționale, ședințele cu părinții și chiar și ajutorul în gospodărie pe care îl pot oferi partenerei/soției.

În ceea ce privește casnicele, feminista trage un semnal de alarmă și spune că „în conditiile unei valorizări aproape exclusive a muncii platite, în relația de cuplu poate apărea un dezechilibru semnificativ de putere și o dependența financiară a femeilor, care este cu atat mai nociva în cazurile de violență domestică”. Ea subliniază că „este foarte dificil să schimbi situația fără să adresezi problema ingrijirii și stereotipurilor de gen fără promovarea parteneriatului în cuplu și fără bugetarea adecvată a serviciilor de îngrijire (creșe, grădinițe)” și că este nevoie de o asumare la nivelul întregii societăți (inclusiv politicieni, autorități, angajatori) pentru a rezolva această problemă.