Pe tot teritoriul Europei există numeroase structuri misterioase vechi de acum câteva mii de ani. Aceste construcții realizate cu cele mai primitive unelte reprezintă și astăzi o provocare pentru oamenii de știință, fără să se știe cu exactitate la ce au folosit și cum au ajuns să fie construite.

Vechea Europă ascunde încă mistere aproape de nepătruns, greu de descifrat și pentru oamenii de știință. Este vorba în special de construcții de mari dimensiuni, realizate cu utilaje și modalități încă primitive. Cu greu își pot explica oamenii de știință cum oamenii de acum 6000 sau 7000 de ani puteau ridica construcții sau structuri atât de mari. Nici măcar nu este cunoscută funcționalitatea lor exactă. Sunt mistere care au rămas încă nedescifrate.

„Taulas” misterioasele construcții de pe insulele Mediteranei

Insulele Baleare formează un arhipelag autonom în Marea Mediterană aproape de coastele de est ale Spaniei, cu capitala la Palma de Mallorca. Principalele insule care formează arhipelagul sunt Menorca, Mallorca, Ibiza și Formentera.

Dincolo de faptul că Insulele Baleare sunt un adevărat paradis mediteranean, cald, exotic și foarte căutat de turiști, în acest arhipelag se află și printre cele mai misterioase construcții din Vechea Europă. Este vorba despre taulas, talaioți și navetas. Adică niște construcții uriașe din piatră, vechi de acum aproximativ 4500 de ani, cu o funcționalitate misterioasă.

Oamenii de știință au emis mai multe ipoteze privind utilizarea lor în trecut dar pentru ce au fost construite cu exactitate, nu se știe. Cele mai impresionante sunt taulas, ceea ce în catalană înseamnă „masă”. Taulas sunt de fapt monumente megalitice sunt forma unor „mese” uriașe din blocuri gigantice de piatră, asemănătoare celor de la Stonehenge. Spre deosebire de Stonehenge taulas sunt fie solitare, fie sub forma unor structuri înconjurate de ziduri, organizate în formă de potcoavă.

Taulas au fost create de comunități umane foarte puțin cunoscute, venite probabil în urma invaziei „popoarelor mării” din zona de est a Mediteranei, probabil din Orientul Apropiat, Turcia de astăzi. Aceste popoare s-au stabilit, în jurul anului 2000 îHr, îndeosebi pe insula Menorca și au dezvoltat o cultură înfloritoare numită „civilizația taloitică”.

Civilizația aceasta a primit numele după o serie de turnuri înalte, la fel cu o destinație misterioasă, realizate din piatră, numite talos, în graiul catalan. Comunitățile din Menorca au ridicat în jur de 70 de complexe cu taulas, adică cu pietre gigantice, în formă de mese uriașe. Unul dintre cele mai celebre este Toralba d en Salort. Propriu-zis este vorba despre structuri megalitice asemănătoare celor de la Stonehenge organizate în formă de potcoavă, înconjurate cu un zid de pietre, dar și de o centură de pietre de mari dimensiuni. Intrarea în acest complex se află exact pe parte opusă monumentului central.

Toralba este cel mai bine păstrat complex megalitic din insulele Baleare. De altfel taulas sunt unice în Mediterana dar și în lume. Nici astăzi nu se știe la ce foloseau aceste taulas și nici complexele uriașe din care făcea parte.

O serie de descoperiri arheologice de la Toralba, printre care și statueta de bronza care reprezintă un taur dar și capul unei zeități, i-au dus cu gândul pe cercetători la faptul că aceste taulas erau un soi de temple, dedicate unei zeități a fertilități și fecundității în forma unui taur. Alții cred că taulas erau calendare astronomice iar alții locuri de vindecare. Este greu de explicat, de asemenea cum au putut fi ridicate și organizate acele pietre uriașe, cu mijloacele tehnice ale vremii.

Construcțiile „uriașilor” din Malta

T ot în Mediterana se află una dintre cele mai vechi construcții uriașe ridicate de om. Este vorba despre complexul megalitic situat în apropierea satului Xaghra, de pe insula Gozo, aparținând arhipelagului maltez. Acest complex megalitic din Malta este mai vechi de piramidele dar și decât Stonehenge. Insula Gozo a fost locuită în timpul neoliticului de populaţii de origine mediteraneană venite fie din zona Asiei Mici, fie din Peninsula Italică.

Aceste populaţii au ridicat la Xaghra o construcţie uriaşă din piatră numită astăzi Ggantija adică în traducere „făcut de uriaşi”. Este vorba despre încăperi de tip absidă, semicirculare, conectate prin intermediul unui coridor lung, în zonă centrală. Întreaga construcţie este realizată din blocuri mari de piatră şi amplasată în vârful unui platou care domina regiunea. Totodată, arheologii care au studiat Ggantija sunt de părere că fiecare absidă era acoperită cu o cupolă din piatră.

Propriu-zis sunt două construcţii, una sudică şi una nordică, iar întregul complex megalitic este înconjurat cu un zid, făcut, evident, tot din blocuri mari de piatră. Unele dintre acestea depăşesc cinci metri înălţime şi au o greutate de câteva tone. Construcţia sudică este mult mai veche şi mai mare. Fiecare structură are cinci abside conectate prin acel coridor, iar accesul se face prin intermediul unei ”porţi” masive din piatră.

Complexul este îndreptat către sud-est la fel ca majoritatea construcţiilor megalitice din neolitic. Evident ca și în cazul taulas, nimeni nu știe cu exactitate pentru ce a fost ridicat complexul de la Ggantija. Evident, una dintre teorii arată că acesta ar fi fost un templu al populațiilor neolitice din zonă.

La această ipoteză s-a ajuns datorită oaselor de animale și a altarelor descoperite. Este posibil ca aici să fi avut loc sacrificii. Totodată, ca în cazul tuturor monumentelor megalitice rămâne un mister modul în care au fost aduse, ridicate și așezate uriașele blocuri de piatră care au fost utilizate pentru construirea complexului.

Mormintele uriașilor din Sardinia

Tot în Marea Mediterană, pe insula Sardinia, se află alte monumente megalitice uimitoare și totodată misterioase. Este vorba despre așa zisele „morminte ale uriașilor” din Sardinia. În realitate este vorba despre construcții megalitice împânzite pe toată insula, realizate din pietre înalte de câțiva metri.

Aceste structuri conțin o așa zisă cameră funerară, foarte lungă, de până la 30 de metri, realizată din bucăți uriașe de piatră dispuse orizontal și vertical, sub forma unui tunel. Camera gigantică este acoperită cu pământ și pietre mai mici, formând un soi de tumul.

Ceea ce impresionează este „poarta” de intrare în aceste coridoare de piatră, formată din bucăți gigantice de piatră. Cel mai probabil au aparținut popoarelor mediteraneene ale civilizației nuragice din Sardinia, în Epoca Bronzului, adică acum 3600-3800 de ani în urmă.

Aceste populații erau cunoscute pentru „nuragi” un soi de structură circulară misterioasă, realizată din pietre, unică în Mediterana dar și în Europa. Cea mai bine păstrată așezare a acestei civilizații misterioase este satul Barumini parte a Parcului Arheologic din Arzachena din Sardinia.

Unul dintre cele mai spectaculoase „morminte de uriaș„ din cadrul acestor așezări ale civilizației nuragice din Sardinia este Coddu Ecchju. Acesta poate fi vizitat tot în parcul arheologic și impresionează prin piatra uriașă care străjuiește intrarea în mormânt, cu o înălțime de peste patru metri.

Specialiștii cred că aceste structuri era de fapt morminte comune, având în vedere că au fost găsite și numeroase schelete. Camera interioară seamănă cu un dolmen realizată cu pietre de foarte mari dimensiuni. Există și teoria care arată că aceste construcții uriașe au fost realizate pentru marile căpetenii sau regi ai popoarelor de pe insule. Alții cred că sunt un soi de temple dedicate unui zeu subpământean.