Sute de mii de români au muncit de-a lungul timpului pe șantierele amenajărilor hidroenergetice din România. Construcția marilor hidrocentrale și baraje și amenajarea lacurilor lor de acumulare a transformat complet regiunile în care au fost proiectate.

România dispune de o rețea hidrografică diversificată care asigură, prin amenajările hidroenergetice construite de-a lungul timpului, peste 30 la sută din energia produsă anual în țară, respectiv 17.7 TWh din producția totală de energie estimată la 59,5 TWh, potrivit rapoartelor publicate de world-nuclear.org.

România se află, însă, departe de topul celor mai importante 10 state producătoare de energie hidro, China, Brazilia, SUA, Canada, Rusia, India, Norvegia, Venezuela, Norvegia și Japonia, care realizează împreună peste 60 la sută din producția globală de energie hidro.

În schimb, românii se pot mândri cu peste 200 de lacuri de acumulare, înființate pe teritoriul României, zăgăzuite de baraje, unele dotate cu centrale de producție a energiei electrice.

Cele mai mari hidrocentrale din România

Cele mai ample amenajări hidroenergetice au avut loc în deceniile de comunism, astfel că unele dintre vechile mari centrale hidroelectrice din România au nevoie de investiții importante în retehnologizare.

În eforturile construcției marilor hidrocentrale din România au fost implicați zeci de mii de români, iar lucrările de anvergură nu au fost ocolite de probleme.

Cele mai mari zece hidrocentrale din România, în ce privește capacitatea de generare a energiei sunt amenajări finalizate în perioada 1960 - 1993.

Porțile de Fier I, cea mai mare hidrocentrală din România

Hidrocentrala Porțile de Fier I a fost construită în anii ‘60 (video), pe fluviul Dunărea, în urma unui parteneriat dintre România și Iugoslavia și a fost inaugurată în 1972 de președinții Nicolae Ceauşescu şi Iosif Broz Tito.

„Centrala Hidroelectrică de la Porțile de Fier I are după retehnologizare o producție de energie electrică anuală de proiect de 5.241.000 Mwh în anul mediu hidrologic, ceea ce reprezintă circa 10 la sută din producția la nivel național”, arăta Hidroelectrica.

Construirea hidrocentralei de la Porţile de Fier I a fost cel mai ambiţios proiect de exploatare a potenţialului hidroenergetic al Dunării, dar şi de îmbunătăţire a navigaţiei şi de control al inundaţiilor cauzate de fluviul Dunărea. Lacul său de acumulare se întinde pe aproape 100 de kilometri în zona Defileului Dunării, de la intrarea fluviului în România.

Hidrocentrala de pe Lotru

Cea mai complexă amenajare hidroenergetică de pe râurile interioare din România a fost realizată la începutul anilor ‘70, pe valea Lotrului, în județul Vâlcea.

Hidrocentrala subterană Lotru - Ciunget a fost inaugurată în 1972 și are o putere instalată de 510 MW.

Barajul lacului Vidra, cuprins în proiect, este primul mare baraj realizat din anrocamente în România, și este situat la cea mai mare altitudine din România, de aproape 1.300 metri deasupra Mării.

Hidrocentrala Râul Mare - Retezat

Hidrocentrala Râul Mare – Retezat (video) este al treilea mare proiect hidroenergetic din istoria României.

În anii ‘70 și ‘80, aproape zece mii de români au muncit pe șantierul uriaș din masivul Retezat, la barajul Gura Apelor (video) și la uzinele hidroelectrice Retezat și Clopotiva, cu o putere instalată de 349 MW.

Condiţiile de lucru din Retezat au fost extrem de dure, iar o mulțime de accidente de muncă au avut loc pe durata lucrărilor și au făcut aproape 50 de victime. Inundaţiile, prăbușirile de stânci şi alunecările de teren frecvente au cauzat și ele întârzieri, la fel și insuficiența forței de muncă și a dotărilor constructorilor.

Inaugurată în 1986, Hidrocentrala Râul Mare - Retezat este o construcție subterană de mare cădere (582,5 metri), cu volumul unei clădiri de 15 etaje, în care sunt adăpostite două turbine Francis, având puterea instalată de 335 MW.

Hidrocentrala Porțile de Fier II, a doua mare hidrocentrală de pe Dunăre

După finalizarea lucrărilor la Sistemul hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I, a început construcția Sistemului Porțile de Fier II, iar cele 16 agregate ale sale au fost puse în funcțiune în perioada 1984 – 1986.

Sistemul are o configurație nesimetrică, Dunărea fiind barată în două fronturi (cel principal pe brațul principal al Dunării și cel de-al doilea de pe brațul Gogosu).

„Obiectivul este compus dintr-o centrală de bază cu 16 agregate de tip bulb (câte 8 pentru fiecare parte puse în funcțiune în perioada 1984 – 1986), două centrale suplimentare (funcționale din 1994, cea românească, respectiv din 2000, cea sârbească), trei ecluze (două pe partea română și una pe partea sârbă) și două baraje deversoare (cel românesc pe brațul Gogosu, cel sârbesc în frontul principal de barare)”, arată Hidroelectrica.

Partea română a centralei de bază este la ultimul agregat din programul de retehnologizare, puterea instalată crescând de la 216 Mw înainte de retehnologizare la 251,2 Mw după retehnologizare.

Hidrocentrala Marișelu din Cluj

Centrala Hidroelectrica Marișelu, din județul Cluj, a fost inaugurată în 1977 și este o centrală subterană cu o putere instalata de 220 MW, echipată cu trei hidroagregate verticale de 73.5 MW.

Centrala folosește apa din lacul de acumulare Fântânele, de pe râul Someș, cu un volum de cca 213 milioane metri cubi. La începutul anilor ‘70, amenajarea lacului de acumulare a dus la inundarea mai multor sate din dosta comună Beliș.

Vidraru, colosul din Argeș

Hidrocentrala Vidraru din județul Argeș are o putere instalată de 220 de MW, iar lacul de acumulare Vidraru, amenajat în anii ‘60, se întinde pe aproape 1.000 de hectare. La fel de spectaculos este și barajul Vidraru.

Înălțimea de 167 de metri și lungimea la coronament de peste 300 de metri îl clasau, la momentul inaugurării sale din 1966, pe locul cinci, ca dimensiune, în Europa.

Se spune că aproape un număr mare de oameni şi-au pierdut viaţa pe şantierele barajului, iar o legendă spune că unii dintre locuitorii satului Cumpăna, înghiţit de apele lacului de acumulare, ar fi preferat să moară decât să îşi părăsească vetrele.

Izvorul Muntelui din Bicaz

Lacul Izvorul Muntelui – Bicaz (31.000 de hectare), amenajat pe cursul râului Bistrița, a fost unul dintre primele mari proiecte hidroenergetice din istoria României.

Construcţia barajului Bicaz a durat 10 ani (1950 - 1960), iar în proiect au fost implicaţi peste 15.000 de oameni, mulţi dintre ei fiind deţinuţi politici și militari din detașamentele de muncă.

Realizarea barajului și a lacului de acumulare a a impus strămutarea a 22 de sate, unde trăiau peste 18.000 de oameni.

„Barajul Bicaz (Izvorul Muntelui) a fost, la momentul finalizării, cel mai mare baraj din țară și a patrulea din Europa între construcțiile de același gen. Barajul Bicaz este un baraj de greutate din beton, cu o înălțime constructivă de 127 metri și o lungime la coronament de 435 metri, pentru care a fost necesară punerea în operă a 1.650.000 metri cubi de beton și beton armat”, informa Hidroelectrica.

Inaugurată în 1960, centrala hidroelectrică Dimitrie Leonida are șase turbine Francis verticale cu o putere instalată totală de 210 MW.

Construite în anii '80 și '90, și hidrocentrala Ruieni, din Caraș-Severin, cu o putere instalată de 153 MW, și hidrocentrala Șugag, din județul Alba, cu o putere instalată de 150 MW, se află în topul celor mai mari producători de energie hidro din România.