O discuție la telefon și câteva ore de negocieri au ferit lumea de Al Treilea Război Mondial. Acum 62 de ani, Statele Unite și URSS au fost la un pas de se înfrunta cu arsenal nucler, un eveniment care ar fi schimbat definitiv lumea pe care o cunoaștem astăzi.

Rampele de lansare a rachetelor din Cuba FOTO atomicarchive.com

În anul 1945, întreaga lume, dar mai ales Europa, ieșea aproape distrusă în urma Celui de-Al Doilea Război Mondial, o conflagrație care a marcat destinul omenirii. Cu toate acestea, dorința de putere și dominație, la care se adăuga împărțirea lumii în sfere de influență, pe fondul Războiului Rece dintre SUA și URSS, au făcut ca la numai 17 ani de la închierea celei de-a doua conflagrații mondiale, omenirea să se afle în pragul unui nou conflict mondial. De această dată nuclear, cu posibile efecte devastatoare asupra întregii planete. Soarta umanității s-a jucat în doar două săptămâni de evenimente precipitate și negocieri. Oficial, acest eveniment a rămas cunoscut în istorie drept ”Criza din Cuba”.

Revoluția din coasta SUA care a pus pe jar una dintre cele mai mari puteri mondiale

Povestea crizei din Cuba începe cu o revoluție. Evident, în Cuba, un stat insular aflat la aproximativ 150 de kilometri de coastele sudice ale Statelor Unite. În perioada interbelică, Cuba a fost locul preferat al afaceriștilor nord-americani. Insula avea resurse exotice, la mare căutare, dar și mână de muncă ieftină. Până în 1959, producția cubaneză, fie că este vorba despre agricultură sau industrie, era practic controlată de investitorii americani. Totul cu sprijinul dictatorului cubanez Fulgencio Batista. În timp ce turiștii bogați și marii magnați trăiau o viață de lux în flamboiantele orașe cubaneze, marcate de un colonialism pitoresc, populația din mahalale și mai ales din zonele rurale era săracă, analfabetă și mai ales, sătulă de condiția în care se afla. Era terenul perfect pentru o revoluție.

Inevitabilul s-a produs în ianuarie 1959 atunci când Fidel Castro și Che Guevara, au răsturnat guvernul lui Batista. Ajuns la putere, Fidel Castro a naționalizat întreaga economie cubaneză îmbrățișând comunismul de tip sovietic. Investitorii americani au fost efectiv dați afară de pe insulă, cu pierderi mari. Regimul lui Fidel Castră a aprins becul roșu la Washington. Președintele american Dwight Eisenhower presat de marii afaceriști americani care au pierdut o avere în Cuba, dar mai ales sursa de materie primă, a ordonat CIA să găsească o cale de a-l înlătura pe Fidel Castro și a aduce insula sub controlul democratic american. Tentativele numeroase de asasinat comandante dar și mișcările subversive, l-au determinat pe Fidel Castro să se apropie de URSS, în căutarea unui super-puteri protectoare și care să-i împărtășească idealurile comuniste, revoluționare. Nikita Hrușciov, liderul de atunci al URSS, a acceptat fără să clipească prietenia lui Fidel Castră. Și el a sesizat o oportunitate extraordinară, în contextul Războiului Rece. Un aliat în coasta americanilor era o adevărată mană cerească.

Scânteia care aproape a aprins al Treilea Război Mondial

Îngrijorarea cubaneză și rusească, coroborate cu faptul că americanii nu s-au împăcat cu pierderea influenței în Cuba , au împins lumea în pragul unui nou război mondial. De această dată unul de-a dreptul devastator. În primul rând, revoluția cubaneză nu era văzută cu ochi buni de americani. Modelul cubanez putea fi preluat ușor de celelalte state sud și central americane care trăiau cam în aceleași condiții. Iar asta ar fi creat o mare bolșevică, de sorginte sud-americană în preajma Statelor Unite. În contextul Războiului Rece, ar fi înclinat balanța în favoarea comunismului, cel puțin în această parte a lumii, un pericol pentru lumea democrată reprezentată de americani. Încă din timpul mandatului lui Eisenhower, americanii au încercat o invazie în Cuba, în 1961.

Acțiunea a eșuat. La Casa Albă a urmat președintele JF Kennedy cel care s-a declarat un înveșunat militant în rezolvarea crizei cubaneze, percepută ca un atentat la lumea democrată. De poziția Cubei au profitat sovieticii. Hrușciov era nemulțumit și îngrijorat de faptul că în Turcia, dincolo de Marea Neagră, se aflau baze americane, cu rampe de lansare a rachetelor nucleare Jupiter. În acel moment rușii erau inferiori americanilor ca armament intercontinental și se simțeau expuși. Hrușciov profită de prietenia cu Fidel Castro și face o mutare extrem de periculoasă. În anul 1962, URSS a construit baze pe teritoriul Cubei, dar și rampe de lansare a rachetelor nucleare. Au fost și aduse 80 de rachete nucleare. Rachetele nucleare rusești se aflau la numai 150 de kilometri de coastele Floridei. Un atac ar fi avut efecte devastatoare. ”Cum au putut să-mi facă aşa ceva!”, ar fi explicat președintele Kennedy. Îngrijorarea era și mare, fiindcă sursele de informație și spionaj american au aflat că este vorba despre rachete nucleare SS-4 cu rază de acțiune de peste 2000 de kilometri care ar fi putut distruge orașe precum Miami sau New Orleans, dar și rachete Sopka, deasemenea ațintite asupra SUA.

Cele două ore care au făcut diferența între distrugere și pace

Alarma s-a dat în Statele Unite mai ales că mai multe nave sovietice se îndreptau către Cuba. Kennedy a invocat de urgență Comitetul Executiv al Securității Naționale și au luat în calcul mai multe variante. Una dintre acestea era invazia Cubei. Cea de-a doua o blocadă instituită asupra insulei. Prima variantă ar fi dus clar la Cel De-al Treilea Război Mondial. Mai ales că atacurile aeriene americane riscau să ucidă cei peste 20.000 de soldați sovietici aduși de vapoare în Cuba. În plus, bombardierele rusești aduse în Cuba ar fi făcut, până să fie doborâte, pagube coastelor americane. S-a optat pentru cea de-a doua variantă a blocadei, instituită pe 24 noiembrie 1962. În plus, Kennedy a făcut apel la Nikita Hrușciov să retragă rachetele nucleare din Cuba. I-a avertizat pe ruși că toate navele sovietice care se apropie de insulă vor fi scufundate.

Președintele american a instituit ultimul nivel al stării de alertă în SUA, pregătind armata pentru un război nuclear. În tot acest timp navele sovietice pline cu soldați și echipamente militare se apropiau de Cuba. Urma să aibă loc ciocnirea care ducea la un război nuclear. Sesizând pericolul situației, Hrușciov a făcut primul pas. I-a trimis o scrisoare lui Kennedy, pe 26 octombrie. „Dacă nu v-aţi pierdut autocontrolul şi vă daţi seama la ce se poate ajunge, atunci, Domnule Preşedinte, dumneavoastră şi cu mine trebuie să lăsăm acum capetele funiei cu care aţi legat nodul războiului, căci cu cât tragem mai tare, cu atât nodul va fi mai strâns”, scria liderul sovietic. Hrușciov promitea retragerea trupelor și a rachetelor nucleare din Cuba. Condițiile puse de ruși erau promisiunea americanilor de a nu invada Cuba și retragerea rachetelor nucleare din Turcia.

Pe 27 octombrie, un avion de recunoaştere pilotat de maiorul Rudolf Anderson a fost doborât pe teritoriul Cubei, militarul american murind în urma prăbuşirii. În acel moment trupele americane erau pregătite să invadeze Cuba. ”Am crezut că va fi ultima sâmbătă pe care am trăit-o”, scria în memoriile sale Robert McNamara, la aceea vreme secretar al Apărării SUA. A urmat o discuție la telefon de aproape două ore între Hrușciov și Kennedy. Nimeni nu știe ce au discutat cu exactitate cei doi lideri, dar cert este că navele rusești au făcut cale întoarsă. Rachetele nucleare din Cuba au fost retrase. Ulterior și americanii au retras, treptat, rachetele lor nucleare din Turcia. Pe 28 octombrie, criza din Cuba se încheiase. Un război nuclear fusese evitat.