Cele 6 FALIMENTE ale Greciei moderne
Falimentul elen din aceste zile este al saselea din ultimii 200 de ani. Trebuie spus ca nu doar grecii au falimentat ca popor, in istorie. Germania, Franta, Austria sau Spania au avut si ele episoade de default (si nu doar cate unul, ci mai multe). De fapt, putine state NU au avut falimente. Canada, SUA (la nivel federal, ca municipalitatile locale au mai falimentat), Australia si cateva state arabe. Restul, cum spuneam, sunt toate trecute prin asta, doar ca memoria omului e scurta. Dar in cazul Greciei poate produce mirare usurinta cu care e refuzata plata datoriei.
Primul faliment de dupa 1800. Independenta aduce si falimentul
Grecii nu au stat pe picioarele lor financiare perioade lungi in istorie, imprumutandu-se mai mereu. Pana si pentru a-si cuceri independenta de otomani s-au imprumutat. In 1821 a inceput Razboiul de Independenta, iar in 1824 au facut doua imprumuturi de 1.8 milioane de lire sterline in total, la Londra. Din acesti bani grecii au incasat doar 40%, restul fiind retinuti in contul dobanzilor. Razboiul contra otomanilor a impartit grecii in mai multe factiuni rivale care au ajuns sa se certe intre ele, astfel ca niciuna nu a mai vrut sa achite datoria catre Londra. In aprilie 1826, Grecia declara falimentul. Razboiul costase mult prea mult.
Al doilea faliment: 1843
În 1827, primul guvernator al deja independentei Grecii, Ioannis Kapodistrias, a cerut aliaților europeni un nou împrumut, astfel încât să poata rambursarea macar in parte împrumuturile anterioare, dar si sa redreseze economia Greciei. Cererea sa a fost insa refuzata. Imprumutatorii nu mai dadeau doi bani pe promisiunile grecilor.
In 1843 vine urmatorul faliment. Grecii imprumutasera 60 de milioane de drahme in urma in 1832 de la Franta, Rusia si Marea Britanie pentru a-si reface economia in urma Razboiului de Independenta. In 1843 Otto, printul Bavarian instalat Rege al Greciei de catre britanici, declara ca nu mai poate sa isi achite datoriile. Omul era un inovator (a infiintat Parlamentul bicameral, a impus o noua Constitutie, dar cam degeaba). Automat, banii necesari economiei au fost furnizati de catre Banca Centrala.
1860. Al treilea faliment
Cel de-al treilea faliment vine in 1860. Britanicii au început să avertizeze Atena in 1845 si 1846 ca isi vor ratele imprumuturilor date grecilor. Dupa lungi asteptari si negocieri, francezii și britanicii blocheaza in 1954 pur si simplu portul Pireu, în apropiere de Atena. Ocupația franco-britanică dureaza 3 ani, până 1857. Dupa inca 3 ani, Grecii declara falimentul.
Falimentul de la 1893. Al patrulea.
Unii greci se imbogatisera (comerciantii si armatorii), dar majoritatea populatiei o ducea prost. Veniturile la buget erau compromise inca din 1890, dar falimentul oficial a fost declarat abia in 1893. Satui de promisiuni si de bani ne-returnati, finantatorii straini au impus un consiliu strain care sa administreze veniturile si cheltuielile Greciei. La 10 decembrie 1893, prim-ministrul Trikoupis, in fata parlamentului, a rostit una dintre expresiile cele mai memorabile din cariera sa politica "Din pacate, dragii mei domni, am dat faliment! Regret". Pentru a-si finanta programul initial, Trikoupis a luat 6 credite in valoare nominala de 630 de milioane de franci. Cu toate acestea, construirea infrastructurii nu a revigorat economia elena. Trikoupis pariase pe realizarea dezvoltarii economice prin atragerea investitorilor straini si pe constructia infrastructurii. Dobanzile ridicate oferite i-au convins pe investitori sa imprumute statul grec. Prin 1893, circa 67% din veniturile la buget erau destinate platii ratelor de imprumut. Economia greaca a fost, astfel, prins intr-un cerc vicios al indatorarii excesive .
In acest timp, incetinirea cresterii economice din Europa de Vest si America de Nord au dus la contractia comertului mondial. Preturile cu ridicata pentru bunurile importate, cum ar fi textilele, grau si coacaze s-au prabusit. Statele au recurs la masuri protectionistedar cu toate acestea, exporturile grecesti au fost afectate negativ . Rezervele Greciei s-au dus pe apa sambetei, iar drahma s-a depreciat masiv. O sa radeti, dar un important rol l-au avut coacazele, unde Grecia exporta puternic. Preturile au scazut in 1890 cu 70%. Prabusirea exporturilor de coacaze a avut grave consecinte sociale si economice si a contribuit la falimentul Greciei. Trikoupis a pierdut alegerile din 1895 si a murit un an mai tarziu in Paris.
1932. Alt default, cu referendumul inainte!
La inceputul anilor 1930, multe tari din lume se confruntau cu grave probleme economice. Economia mondiala cunostea ceea ce urma sa se cheme Marea Depresiune. Grecia nu a stat pe ganduri: a facut un referendum privind plata datoriei sale externe in 1932. Ghiciti ce au votat grecii.
2015. Al saselea default.
Povestea se stie si se petrece chiar sub ochii nostri. No comment.
