O vânzătoare din piața de animale din Wuhan, care s-a îmbolnăvit pe 11 decembrie 2019, este considerată primul caz cunoscut de infectare cu SARS-CoV2, în întreaga lume, potrivit unui studiu apărut în luna noiembrie în revista Science . Anterior, primul caz de îmbolnăvire fusese considerat un contabil care nu părea să aibă vreo legătură cu piața din Wuhan, iar primele sale simptome au apărut pe 16 decembrie 2019. Teoria conform căreia contabilul ar fi fost primul caz de îmbolnăvire a alimentat și speculațiile că virusul s-ar fi putut scurge dintr-un laborator.

De altfel, originea virusului SARS-CoV-2 care provoacă boala COVID-19 a rămas un mister și o sursă majoră de tensiune între China și Statele Unite pe parcursul ultimilor 2 ani, de când pandemia ne-a dat viața peste cap.

3. Avem vaccin, dar când vom avea și tratament pentru COVID-19?

Dacă după un an de pandemie am avut la dispoziție vaccin împotriva COVID-19, nu la fel de norocoși am fost în privința tratamentului.

Timp de doi ani au fost folosite pentru tratarea pacienților COVID-19 doar medicamente care aveau, inițial, o altă indicație terapeutică, iar pe parcurs, în lipsa unui tratament specific pentru COVID-19, s-a constatat eficiența lor și în tratarea acestor pacienți, însă această eficiență este limitată și diferă de la caz la caz.

În acest moment, giganții farma Merck și Pfizer lucrează la ceea ce ar putea fi primele medicamente create 100% pentru tratarea COVID-19: este vorba despre antiviralele Molnupiravir (Merck) și Paxlovid (Pfizer).

Molnupiravir, primul antiviral din lume creat special pentru tratarea formelor ușoare și moderate de COVID-19 la adulții testați pozitiv cu SARS-CoV-2, a fost deja autorizat în Marea Britanie și se află în procedură de autorizare de urgență la Agenţia pentru Alimente şi Medicamente din Statele Unite (FDA) și Agenția Europeană a Medicamentului (EMA).

Virusul care provoacă boala COVID-19 se transmite, potrivit medicilor consultați de HotNews.ro pe parcursul celor 2 ani de pandemie, în primul rând pe calea aerului, prin picături nazofaringiene pe care le eliminăm în timpul vorbitului, tusei și strănutului.

Principalul risc de transmitere este, așadar, în spațiu închis și, mai ales, fără mască.

Totuși, nu suntem complet feriți de risc nici în spații deschise, în special în aglomerații, unde specialiștii recomandă - iar în perioadele cu incidență foarte mare de cazuri, autoritățile chiar au impus - obligativitatea purtării măștii, inclusiv în țara noastră.

Purtarea măștii împiedică infectarea, dar nici ea nu o face 100%. Depinde de distanța dintre oameni și de tipul maștii - aceasta poate proteja persoana care o poarta (măștile medicale de tip FFP2 și FFP3) sau doar persoanele din jurul acesteia (măștile cele mai simple, cunoscute ca măști chirurgicale, care sunt și cele mai răspândite și se găsesc în special pe culoarea albastru deschis). Practic, acestea din urmă, cele mai simple măști, nu îi protejează pe purtătorii lor decât dacă toate persoanele aflate în jurul lor poartă mască.

Nu în ultimul rând, în special la începutul pandemiei și mai puțin în ultima perioadă, s-a vorbit și despre transmiterea prin mâini murdare, după contactul cu suprafețe contaminate - în cazul în care virusul ajunge în gură, în nas sau în ochi.

Cu toate că transmiterea prin suprafețe contaminate pare mult mai redusă decât prin aer, specialiștii nu au ajuns nici acum la un consens în ceea ce privește cât timp rezistă virusul pe suprafețe.

5. Cine scapă cu o formă ușoară și cine riscă o formă gravă a bolii sau chiar deces?

După 2 ani de pandemie și 4-5 valuri ale acesteia, cine va face o formă asimptomatică sau ușoară a bolii și cine va face o formă gravă sau va ajunge chiar la deces reprezintă în continuare o loterie.

Statistic, aproximativ 5% dintre persoanele diagnosticate cu COVID-19 fac o formă gravă a bolii, iar în jur de jumătate dintre formele grave duc la deces.

Chiar dacă majoritatea persoanelor care fac forme grave ale bolii sunt în vârstă sau suferă și de alte afecțiuni, medicii avertizează că nu este o regulă. Oricine poate face o formă gravă, la orice vârstă și fără să aibă alte afecțiuni.

6. Formă ușoară - fără simptome sau doar lipsa gustului și a mirosului - înseamnă într-adevăr formă ușoară?

Pierderea gustului și a mirosului, interpretate inițial ca simptome foarte ușoare și banale, nu sunt ceea ce par. Pierderea gustului și a mirosului reprezintă, în realitate, un simptom neurologic: "Gândiți-vă numai că unul dintre cele mai comune simptome a fost pierderea gustului și a mirosului. Acesta este un simptom neurologic. Este doar icebergul a ceea ce se întâmplă în sistemul nervos central", subliniază prof. dr. Simona Rednic, medic primar Medicină Internă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Cluj-Napoca și președintele Socității Române de Reumatologie.

Noi date publicate în ultimele zile au confirmat și alte date preliminare care sugerează că varianta Omicron a coronavirusului este mai infecțioasă decât precedentele, inclusiv decât Delta, dar mai puțin periculoasă - provoacă, la prima vedere, mai puține cazuri grave.

Infectarea cu tulpina Omicron provoacă simptome neobişnuite față de alte variante ale coronavirusului, una dintre ele fiind oboseala severă.

8. Cât de precise sunt testele pentru depistarea coronavirusului?

În acest moment, cele mai sigure teste pentru depistarea infecției cu virusul SARS-CoV2 sunt testele RT-PCR prelucrate în laborator. Testele rapide sunt mult mai puțin precise, având o sensibilitate de doar 50%-60%.

Unul dintre cele mai ciudate simptome sau sechele post-COVID despre care vorbesc medicii consultați de HotNews.ro, pe lângă simptomele respiratorii deja arhi-cunoscute, este căderea părului. "Am avut foarte mulți pacienți COVID cărora le-a căzut părul", afirmă prof. dr. Roxana Maria Nemeș, medic primar pneumolog la Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta din București, șeful Laboratorului de Explorări Funcționale respiratorii speciale din acest spital și președintele Societății Române de Pneumologie.

"Sunt și pacienți care fac accidente vasculare cerebrale și atât, fără să aibă afectare pulmonară. Secțiile de neurologie au fost pline de accidente vasculare cerebrale", subliniază medicul Roxana Maria Nemeș.

Nici pierderea gustului și a mirosului, interpretate inițial ca simptome banale, nu sunt ceea ce par. Pierderea gustului și a mirosului reprezintă, în realitate, un simptom neurologic: "Gândiți-vă numai că unul dintre cele mai comune simptome a fost pierderea gustului și a mirosului. Acesta este un simptom neurologic. Este doar icebergul a ceea ce se întâmplă în sistemul nervos central", subliniază prof. dr. Simona Rednic, medic primar Medicină Internă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Cluj-Napoca și președintele Socității Române de Reumatologie.

De asemenea, sunt pacienți total asimptomatici care rămân cu sechele importante după vindecare, mai spune medicul Roxana Nemeș.

Potrivit specialiștilor, despre începutul sfârșitului pandemiei vom putea vorbi în momentul în care un procent cuprins între 75% și 85% din populația planetei va avea imunitate în fața virusului. Imunitatea se poate obține fie prin anticorpii care apar după ce ai trecut prin boală, fie prin vaccinare.

Întreaga lume s-a mobilizat pentru dezvoltarea în timp record a unui vaccin sigur și eficient împotriva virusului, iar acesta a fost disponibil în timp record- la un an de la debutul pandemiei.

Imunizarea după trecerea prin boală ține însă doar câteva luni, iar cea după vaccinare scade și ea după primele 6 luni, când este recomandată administrarea dozei booster.

Datele agreate de Bloomberg arată că atingerea pragului de 75% de persoane vaccinate împotriva COVID-19 ar putea fi posibilă peste 3 luni. În zonele foarte aglomerate însă - un exemplu este și Bucureștiul - imunitatea de turmă se poate asigura însă abia la un procent de 85% din populație vaccinată, explica recent pentru HotNews.ro Răzvan Cherecheș, profesor de Sănătate publică.

O altă problemă este distribuția inegală a vaccinurilor în lume - vaccinurile împotriva COVID-19 au ajuns în special în Europa, Statele Unite, unele țări din Asia și Australia, în timp ce pe alte continente au ajuns în cantitate limitată.

Spre exemplu, noua tulpină Omicron a apărut în Africa tocmai din cauză că vaccinurile împotriva COVID-19 au fost monopolizate de către țările bogate, în special din Europa, Statele Unite ale Americii și parțial din Asia, arată Răzvan Cherecheș. Rata de vaccinare pe continentul african este de doar 7%.

Un alt semnal de alarmă tras de Răzvan Cherecheș - tulpinile suferă mutații tocmai în populația de persoane nevaccinate.

Distribuie Distribuie Comentarii