Specialiștii au găsit cel mai rău an în care s-a putut trăi vreodată. Este vorba despre anul 536 d HR, marcat de o puternică erupție vulcanică, dar și de începutul unei mici „ere glaciare” de aproape un deceniu care a afectat tot globul pământesc.

Istoria umanității a fost marcată de-a lungul timpului atât de momente favorabile, de apogeu și dezvoltare economică, culturală și politică, dar și de perioade cumplite dominate de epidemii, instabilitate climatică, războaie și invazii. Nicicând nu a fost mai rău în istorie ca în anul 536 d Hr. Cel puțin asta spun specialiștii.

De exemplu Michael McCormick, profesor de istorie la Harvard a precizat pentru publicația „Science” că „a fost începutul uneia dintre cele mai rele perioade în care puteai să trăiești,, dacă nu cel mai prost an”.

Evenimentele catastrofale petrecute în anul 536 au avut efecte timp de mai bine de un deceniu. Foametea, războaiele și epidemiile au transformat perioada 536 d hr-546 d Hr, într-un deceniu de coșmar, cel mai rău din istoria umanității.

Doi ani jumătate de frig, întuneric și foamete

La începutul anului 536 d Hr, la șase decenii de la căderea Imperiului Roman de Apus și practic încheierea unei ere culturale și politice, Europa, în special, avea să cunoască cu adevărat un „ev întunecat” . Așa cum mărturisesc cronicarii cerul a început să se întunece brusc iar lumina soarelui să nu mai poată pătrunde din cauza unui nor misterios care începuse să învelească cerul. Urma un deceniu crunt marcat de frig, foamete, epidemii și multă moarte.

„În acest an cel mai mare dezastru a avut loc. Soarele și-a pierdut strălucirea și părea că s-a cufundat într-o eclipsă, pentru că razele sale nu mai aveau claritate și nici putere”, scria Procopius din Caesarea, un istoric bizantin.

Timp de 18 luni temperaturile au scăzut dramatic, cu 2.5 sau chiar 3 grade față de normal. Au fost înregistrate cele mai dure ierni și cele mai reci veri din istorie. Lumina soarelui era difuză și ani la rândul recoltele fie nu s-au făcut, fie au fost proaste, neîndestulătoare.

Acest nor ciudat care bloca lumina soarelui a afectat întreaga Europă, Orientul Mijlociu și părți din Asia. A nins inclusiv în zonele cele mai călduroase ale Chinei. Evident, lipsa recoltelor a adus o foamete cumplită și moarte peste tot.

„S-a întâmplat efectiv peste noapte. A fost o schimbare dramatică”, precizează istoricul McCormick. Se spune că evenimentele din acel an au schimbat efectiv istoria Europei și au adâncit problemele apărute după căderea Imperiului Roman de Apus. Au aruncat un întreg continent în întuneric, foamete și moarte. În anul 538 d Hr, un alt istoric bizantin scria că lumina soarele încă era palid iar efectele răcirii climei erau devastatoare.

„Razele soarelui era foarte slabe și aveau o culoare albastru pal. Căldura abia se simțea. Un nor înghițea cerul și nu ne lăsa să vedem adevăratele culori ale cerului și ale soarelui. La prânz, oamenii nu-și vedeau nici măcar umbrele pe pământ. Luna plină era lipsită de splendoare. Anotimpurile s-au amestecat, iarnă fără furtuni, primăvară fără dulceață și vară fără căldură. Era doar un îngheț prelungit și o secetă care se întindea de la un anotimp la altul. Înghețul din vremea culesului a întărit merele iar pe struguri i-a amărât. Din cauza foametei trebuia să consumăm toate rezervele”, scria Cassiodorus.

Specialiștii vorbesc despre o adevărată epoca glaciară de scurtă durată a cărei efecte s-au întins pe 30 de ani în multe părți din lume, dar mai ales în Europa. „Mica Glaciațiune a Antichității Târzii a început în primăvara anul 536 și a durat în vestul Europei până în anul 660 d Hr, iar în Asia Centrală până în anul 680 d hr”, a precizat McCormick pentru history.com

Misterul norului ciudat, rezolvat

Mult timp, norul care a acoperit cerul timp de 18 luni, începând cu anul 536 d hr a fost un adevărat mister. Oamenii de știință au reșit, recent, să descopere însă sursa acelui nor. Echipa profesorului Christopher Loveluck de la Universitatea din Nottingham a descoperit că toată tragedia din anul 536 d Hr dar și din deceniile următoare a fost provocată de erupția unui vulcan din Islanda.

Acesta a aruncat atât de mult cenușă în aer, încât razele soarelui au fost parțial blocate. În acest context, temperaturile au scăzut brusc, iar recoltele, cel puțin în anul 536 d hr nu s-au făcut deloc. A fost o adevărată tragedie. În următorii ani au avut loc și alte erupții vulcanice care au agravat și mai tare situația.

O lume dărâmată de foamete, război și boală

De parcă nu ar fi fost de ajuns, Europa a fost lovită de ciumă bubonică. Este vorba de așa numita „ciumă din vremea lui Iustinian”. Epidemia a izbucnit în anul 541 d Hr. Epidemia s-a menținut doi ani și s-a extins în toată zona Mediteranei, din Grecia și Asia Mică până în Spania, Italia și coastele Africii de Nord, sau coastele Franței de sud.

Combinată cu foametea, cauzată de norii vulcanici și răcirea climei, se estimează că ciuma a ucis până la 55% din populația din zona Mediterană. Totodată pe fondul foametei și a ciumei, puterea Imperiului Bizantin s-a prăbușit lăsând loc arabilor să invadeze Africa de Nord, Orientul Apropiat și sudul Spaniei. Efectele acestui cataclism pornit în anul 536 au dus la o cădere economică care a durat 30 de ani.

Culmea, acest cataclism natural ar fi avut efecte politice care au schimbat istoria lumii. Arheologul englez David Keys, în lucrarea sa „Catastrophe” arată că efectele produse de acel nor vulcanic, adică foamete, frig, decădere economică, insalubritate, ducând la ciumă bubonică, în cele din urmă, s-au resimțit și prin migrații sau decăderea unor mari puteri politice și economice.

De exemplu, se presupune că migrația triburilor turcice către Vest, decăderea Imperiului Bizantin, căderea khaganatului avar în Europa Centrală și de Est dar și sfârșitul Imperiului Sasanid în Asia Centrală au fost efecte ale acestui cataclism. În plus, decăderea puterii Bizanțului și a Imperiului Sasanid a oferit o șansă nesperată Islamului de a se răspândi din punct de vedere politic.