Cel mai mare aisberg din lume, A-68, se fragmentează
Aisbergul A-68 - cu o suprafaţă estimată la 5.100 de kilometri pătraţi -, pe 16 aprilie a pierdut un fragment mare de aproximativ 175 de kilometri pătraţi şi 19 kilometri lungime. Aisbergul se deplasează în prezent spre nord, din Peninsula Antarctica. După ce a intrat în ape mai calde, acum este dus de curenţi care îl orientează spre Atlanticul de Sud.
Profesorul Adrian Luckman, care a urmărit evoluţia aisbergului A-68, a declarat că noua fractură ar putea marca sfârşitul acestui gigant de gheaţă. "Mă uimeşte continuu că ceva atât de subţire şi fragil a durat atât de mult în marea deschisă", a declarat pentru BBC News cercetătorul de la Swansea University, Marea Britanie.
"Bănuiesc că separarea finală începe acum, dar este posibil ca fragmentele ulterioare să rămână ani de zile", a afirmat acesta.
Dovada diviziunii de joi, 23 aprilie, a fost documentată printr-o imagine de radar achiziţionată de satelitul Sentinel-1 de la Uniunea Europeană. Luckman a făcut-o publică pe contul său de Twitter @adrian_luckman .
"Is this the beginning of the end for Iceberg A68? @ESA_EO
#Sentinel1 captures a 175 sq km piece breaking off on 23rd April. At more than 19 km long, this new iceberg will probably get its own name"
Când s-a desprins în 2017, A-68 avea o suprafaţă de aproximativ 6.000 km² şi o grosime medie de aproximativ 190 de metri.
Luni de zile părea să se ancoreze pe fundul mării şi nu s-a mişcat foarte departe. Dar în cele din urmă s-a răsucit şi a accelerat în timp ce se deplasa spre nord. În vara australă trecută, masivul s-a eliberat de gheaţa marină persistentă din Marea Weddel şi a fost expus la valuri mult mai mari. Structura lui este acum sub presiune şi este de aşteptat să apară mai multe fragmentări.
În prezent trece prin Insulele Orkney de Sud, care constituie cel mai îndepărtat capăt al Peninsulei Antarctice. Curenţii ar trebui să-l împingă în direcţia Georgiei de Sud şi a Insulelor Sandwich de Sud.
Dar, chiar dacă suferă de un eveniment de fragmentare major, blocurile individuale de gheaţă ar putea persista pe parcursul acestui deceniu înainte de a dispărea.
