În județul Vâlcea trăiește cel mai vârstnic veteran de război din țara noastră. Peste o lună va împlini un număr rotund de existență. Este foarte probabil să fie cel mai longeviv român în viață.

Cu ocazia „Zilei Veteranilor de Război” - 29 aprilie - administrația județeană din Vâlcea a dăruit celui mai vârstnic veteran de război din țara noastră o diplomă și drapelul. Se numește Ilie Ciocan, este din satul Bratia din Vale și la finele lunii mai urmează să împlinească 110 ani.

„În județul Vâlcea, în comuna Galicea, trăiește cel mai vârstnic veteran de război din țară. Unul dintre eroii vâlceni , locotenentul în retragere Ilie Ciocan, care a petrecut patru ani din tinerețea sa pe câmpul de luptă , va împlini, peste o lună, venerabila vârstă de 110 ani. Anul trecut, cu ocazia aniversării a 109 ani, l-am vizitat pentru a-i transmite felicitările și urările mele și am fost plăcut impresionat de modul în care arăta și de atenția pe care i-o acorda familia. Și fiindcă pe 29 aprilie este „Ziua veteranilor de război”, i-am făcut o nouă vizită eroului nostru de la Galicea, pe care l-am găsit înconjurat de familie. M-am bucurat să-l revăd sănătos și să-i ofer, în semn de prețuire și respect, o diplomă de excelență, dar și un steag tricolor”, a mărturisit într-o postare pe pagina sa de socializare șeful administrației județene Vâlcea, Constantin Rădulescu.

„Este conștient, știe tot... dar la mâncat - patru linguri! Zice: gata, patru! Și le numără!”, au povestit urmașii care-l au în grijă în clipul atașat postării (vezi video).

Și-a pierdut dantura la 100 de ani, iar văzul și auzul pe la 103 ani

De mai bine de cinci ani de zile, locotenentul în retragere Ilie Ciocan nu se mai poate deplasa fără ajutorul nepoților care îl au în îngrijire. Abia anul trecut au reușit să facă rost de un cărucior. Aceștia menționau într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Adevărul” , anul trecut, că Ilie Ciocan a citit Biblia și ziarele - fiind abonat la toate ziarele mari, inclusiv «Adevărul», - fără să aibă nevoie de ochelari, până în urmă cu șapte ani.

Între timp și-a pierdut din văz și auz și din cauza lipsei danturii se înțelege destul de greu ce vrea să comunice. A rămas fără dantură, dintr-odată, la 100 de ani. Cărțile sale de rugăciune, în valoare de peste 2.000 de lei, le-a donat bisericii.

A fost extrem de activ până aproape de 90 de ani când încă mai mergea pe bicicletă. Una dintre multiplele sale fracturi, pe care le-a tot avut de când s-a întors de pe front, l-a lăsat în imposibilitatea de a mai pedala.

Avea 93 de ani când a alunecat pe zăpadă și a căzut în curte unde a stat în ger mai bine de o jumătate de oră până să fie găsit de familie. S-a ales cu o tijă și a refuzat să i se pună piciorul în ghips, ca să nu îi „putrezească“.

La 70 de ani, a fost supus într-o singură zi la trei intervenții chirurgicale: prostată, apendicită și hernie de disc.

Munca, regimul alimentar și credința l-au ținut în viață

Când încă mai lucra, se trezea în toiul nopții și pedala 20 de kilometri până la serviciu, fiind picher la Drumuri și Poduri. Chiar și după ce a ieșit la pensie a lucrat în continuare la CAP Galicea, unde avea grijă de atelajele agricole pentru că „nu putea să stea într-un loc“.

Urmașii cred că regimul alimentar – deseori a ținut post negru -, mișcarea și credința l-au ținut în viață până la această vârstă: „N-a fumat niciodată, iar de băut, doar la masă, din când în când, câte un țoi de țuică din prună sau din zarzără (corcodușă - n.red.)“.

A avut șase copii dintre care doar trei mai trăiesc astăzi și 16 nepoți, dintre care unul a murit înecat și mai mulți strănepoți. Înainte de a muri, fiul său cel mare a lăsat testament ca urmașii săi să aibă grijă de tatăl său.

A venit de pe front fără o zgârietură dar și fără să omoare pe cineva

Ilie Ciocan a rămas orfan de tată la șase ani, iar mai apoi și de mamă la 12 ani. Copil fiind a muncit ca văcar prin sat, pentru o bucată de pâine. La 19 ani s-a căsătorit cu o femeie cu șapte ani mai mare care, în comparație cu el, era avută, fiindcă avea o parcelă de pământ din care puteau trăi.

La 22 de ani, când deja era tată, a fost încorporat în Regimentul 6 Artilerie Pitești, pentru ca în 1941 să plece pe front. A fost curier și transmitea ordinele de la Baterie la câmpul de luptă, în Al Doilea Război Mondial, atât pe Frontul de Est, cât și pe Frontul de Vest.

Nepoții au povestit pentru „Adevărul” că Ilie Ciocan a fost servant la tun, dar și că infanterist fiind căra mâncarea și muniția.

De-a lungul timpului a afirmat cu mai multe ocazii că nu a omorât pe nimeni pe front, chiar dacă a ajuns la Odessa, la Cotul Donului, apoi în Ungaria și în Cehoslovacia, locuri unde s-au dat bătălii grele.

Cel mai bun prieten în război i-a fost calul, pe care l-a considerat mereu îngerul său păzitor, fiindcă l-a scăpat de multe ori de la moarte: „Când plecam după muniție necheza și scutura din cap, parcă făcea semnul crucii de trei ori”.

„Nu puteai fără pușcă, o țineam tot timpul lângă mine. Dar n-am tras vreodată spre nici un om”, avea să le mărturisească nepoților. A fost lăsat la vatră pentru că „avea mulți copii”.

Din război a scăpat întreg, fără nicio zgârietură, doar cu niște probleme la plămâni. Nu este exclus ca Ilie Ciocan să fie și cel mai longeviv veteran de război în viață din lume.