Cele mai grave atentate din istoria României au avut loc în anii '20, soldate cu peste 100 de morți și numeroși răniți. Ambele atentate au fost organizate de fanatici comuniști. Dintre acestea, cel mai grav din punct de vedere politic a fost cel din Senatul României.

Sala Senatului după explozie FOTO ANIC

Terorismul are o istorie îndelungată, fiind practicat tocmai pentru a intimida sau destabiliza un grup de persoane, o comunitate, o organizație sau un stat și este motivat politic, religios sau ideologic. Pe teritoriul țării noastre nu au fost foarte multe atentate teroriste de-a lungul timpului, majoritatea fiind dejucate de autorități prin trupele specializate în acest domeniu. Istoria României consemnează totuși două atentate teroriste deosebit de grave și foarte sângeroase . Ambele au avut loc în anii '20 și au șocat opinia publică. În ambele cazuri, au fost implicați comuniști fanatici, dornici să destabilizeze statul român.

Incidentul care a șocat România

Cel mai grav atentat, din punct de vedere politic, din istoria României a avut loc în anul 1920. Era o perioadă tulbure plină de agitație politică și socială după Primul Război Mondial. Existau resentimente la nivel statal privind trasarea noilor granițe. În plus, odată cu sovietizarea Rusiei și adoptarea regimului comunist, noua ideologie era împrăștiată sistematic în statele europene. Și în România Mare existau organizații comuniste, mai ales în rândurile muncitorilor și a sărăcimii din mahalele orașelor. Comunismul a prins și în cartierele evreiești, mai ales în rândul familiilor evreiești sărace, pe fondul răspândirii antisemitismului. Rusia sovietică urmărea destabiliarea țărilor democratice, capitaliste, pentru a declașa ”revoluții muncitorești”. Pe data de 8 decembrie 1920, în România interbelică avea să se petreacă un act terorist, deosebit de grav din punct de vedere politic. O bombă artizanală a explodat în Sala Senatului României în timpul unei ședințe.

Suflul exploziei l-a ucis pe pe Ministrul Justiției , Dimitrie Greceanu, dar și pe senatorii Demetriu Radu( episcop greco-catolic de Oradea) și Spirea Gheorghiu. Răniți grav au fost și președintele Senatului Constantin Coandă, episcopul Nifon dar și episcopul Roman Ciorogariu. Atentatul reușise parțial, teroriștilor, fiindcă scopul era uciderea majorității demnitarilor aflați în sală și destabilizarea statului român. Incidentul a creat o undă de șoc în societatea românească. „Senatorii, aflaţi pe culoare şi la bufet, tocmai erau chemaţi în şedinţă. Din incintă se desprind, îndreptându-se spre banca ministerială, domnii Greceanu şi Văleanu (ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor); domnul general Coandă, preşedintele Senatului, urca spre fotoliul prezidenţial. În acel moment, o detunătură îngrozitoare răsună în incintă, cutremurând zidurile şi aruncând în aer câteva pupitre. O panică neînchipuită se produce, ţipete şi strigăte de salvare răsună, în vreme ce, într-un lac de sânge, doi senatori sunt scoşi afară. Zeci de senatori leşină, în vreme ce corpul de gardă opreşte ieşirea celor aflaţi înăuntru”, relata ziarul Adevărul.

Trei evrei comuniști, autorii atentatului

Autorii atentatului erau trei evrei comuniști care dorea semănarea haosului, prin uciderea senatorilor și ridicarea la luptă „ a maselor obijduite", răsturnarea monarhiei și instaurarea regimului bolșevic. De altfel, cei trei ar fi respectat un ordin al Kominternului care dorea destabilizarea României, drept răzbunare pentru anexarea Basarabiei. Incidentul era deosebit de grav, fiindcă atentatse efectiv la siguranța statului român. Cel care a coordonat acțiunea se numea Max Goldstein. Acesta provenea dintr-o familie de evrei de prin Bârlad, preocupați cu micul negoț. Sărăcia și antisemitismul l-ar fi determinat pe Max Goldstein să îmbrățișeze doctrina comunistă. Era cunoscut de statul român ca un militant comunist și anarhist. A și fost condamnat pentru subminarea statului dar în februarie 1920, reușește să fugă la Odessa. Aici ar fi învățat tehnici teroriste, mai ales în materie de muniții și explozibili. S-a întors în România la finele lui noiembrie și a devenit primul terorist al României. A apelat la ajutorul a încă doi complici. Ambii evrei comuniști.

Era vorba despre Saul Osias și Leon Lichtblau. Prins la un an după atentat, Max Goldestein a povestit anchetatorilor cum a procedat. Pe 7 decembrie, la ora 21.00 a cărat lada cu explozibili, printr-o ușă laterală care dădea spre vechile latrine, și a băgat-o în clădirea Senatului. Leon Lichtblau cunoștea perfect planurile clădirii și a făcut rost și de o cheie passepartout, pentru a intra în sala principală. Bomba cu ceas a fost pusă în spatele unei perdele. La 5 dimineața a fost amorsată și programată la ora 15.00 când Senatul era aglomerat. În atentat era să moară și Octavian Goga, fiind de altfel vizat, dar a fost reținut de un petiționar, pe hol. Explozia s-a produs mai devreme și a avut chiar efectul scontat de teroriști. Aceștia doreau să moară mai mulți oameni. Goldstein a fugit din nou la Odessa, dar s-a întors în 1921, când a și fost prins de autoritățile române. A fost condamnat la muncă silnică pe viață. A murit în 1924 în urma unei pneumonii, în pușcărie. Un alt atentat deosebit de grav, a avut loc în anul 1921, pe 13 decembrie, la Palatul Siguranței din Bolgrad, pe atunci în Regatul României, astăzi în Ucraina. Atentatul cu bombă ar fi ucis peste 100 de soldați și ofițeri de poliție. Autorii au fost tot extremiști comuniști care doreau desprinderea Basarabiei de România.