Cel mai vechi parc dendrologic din România se trezește a viață. Se află în lunca Mureșului, la marginea orașului Simeria, este faimos prin numeroasele sale specii exotice și este căutat primăvara pentru numeroasele sale magnolii înflorite.

Orașul Simeria (județul Hunedoara) este cunoscut multor români ca fiind unul dintre cele mai vechi noduri feroviare din România. Primele căi ferate care au traversat vechiul „Piski”, de pe valea Mureșului, au fost construite în urmă cu peste un secol și jumătate. Magistrala feroviară Arad - Simeria - Alba Iulia, cea mai veche rută feroviară din Transilvania se conecta la Simeria cu calea ferată a cărbunelui Simeria - Petroșani, construită în 1870.

Pentru mulți maghiari, Simeria are o simbolistică aparte, fiind locul uneia dintre cele mai crâncene bătălii din timpul Revoluției din Transilvania anilor 1848 - 1849. Lupta a avut loc în zilele de 8 și 9 februarie 1849, în zona vechiului podului peste râul Strei, și a opus trupele revoluționare maghiare conduse de generalul polonez Józef Bem, forțelor imperiale habsburgice comandate de generalul Anton Freiherr von Puchner. S-ar fi soldat, potrivit unor istorici, cu peste 1.500 de victime, din ambele tabere.

Cel mai vechi parc dendrologic din România

Cu peste un secol înainte de cele două evenimente importante ale secolului al XIX-lea, la Simeria a fost înființat cel mai vechi parc dendrologic din România. Datează de la începutul secolului al XVIII-lea, când nobilii care stăpâneau conacul Fay, monumentul istoric de la intrarea în parc, au decis amenajarea peisageră a zăvoaielor naturale din lunca Mureșului. În prezent, arboretumul din Siemeria se numără printre cele mai populare locuri din Hunedoara.

Inginerul silvic Daniel Pitar, șef de secție la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvictultură (ICAS) - Simeria, spune că în această perioadă parcul dendrologic înflorește, iar numeroși turiști vin aici pentru se relaxa și a-i descoperi frumusețea. Cele mai fotogenice plante sunt faimoasele sale magnolii, care dau culoare peisajului dominat de verdele crud al primăverii. Mobilierul din parc a fost restaurat în mare parte, iar podurile peste apele sale au fost și ele recondiționate. Câteva monumente vechi de piatră păstrate lângă aleile sale șerpuite amintesc de epocile trecute în care numeroase parcuri de pe valea Mureșului erau împodobite în stilul grădinilor englezești.

„Venim adesea la Simeria, pentru a regăsi parcul. Ne place în mod special primăvara, când simțim aerul proaspăt al acestui loc, auzim freamătul naturii, trilurile păsărilor și foșnetul animalelor mici, care populează pădurea. Dar cel mai mult de plac magnoliile sale roșii, albe și roz, care înconjoară lacurile, ori cresc printre arborii seculari”, spune o turistă venită aici din Deva.

Parcul Simeria, monument al naturii

Parcul dendrologic a fost îngrijit de peste două secole și jumătate. La începuturile sale era o vastă grădină exotică în jurul conacului nobiliar, care a aparținut mai multor famili – Gyulay, Kun, Fay și Ocskay – fiecare contribuind la îmbogățirea parcului cu specii rare de arbori și plante aduse de pe alte continente.

„Dintre grupurile vechi introduse apar pregnant îndeosebi cele de ienupăr de Virginia, tuia, chiparoşi californieni, pini, molid, pâlcurile de fag, salcâmi, catalpa mare şi nuc negru. Unele din speciile introduse s-au sălbăticit şi au un caracter invadant”, se arată în planul de management al rezervației Arboretumul Simeria.

Parcul adăpostește peste 2.100 de specii de plante și arbori, o mare parte din ele fiind originare din Asia și America de Nord. Exotismul și diversitatea sa i-au conferit un caracter unicat și l-au inclus printre monumentele naturii din România.

La mijlocul secolului al XIX-lea, când domeniul era deținut de contele Kun, a suferit mari distrugeri în timpul Revoluției din 1848–1849, lemnul fiind utilizat pentru fabricarea armelor. În perioada 1870–1880 au început reparațiile și reamenajarea parcului. Atunci a fost introdusă o varietate nouă de specii, iar întreținerea lui a urmat planuri clare și schimburi de semințe cu grădini botanice din străinătate.

Unul dintre cei mai importanți proprietari ai parcului a fost Fáy Bela, naturalist, membru al Academiei Maghiare de Științe. Acesta a îmbogățit colecția cu specii exotice și a scris lucrări științifice despre aclimatizarea acestora.

După naționalizarea din 1949, parcul și conacul au intrat în administrarea Ocolului Silvic Simeria, devenind în 1952 o unitate experimentală. Doi ani mai târziu s-a înființat Stațiunea de Cercetări și Experimentări Forestiere Simeria, care a salvat zona de la degradare și defrișări.

„Minunatul parc de la Simeria îndeplineşte de multe decenii întreita sa misiune, evoluând în timpul recent la rolul unei staţiuni de cercetări forestiere de primul rang. Arborii maiestuoşi, bătrâni, sunt de un efect estetic neîntrecut”, nota botanistul Alexandru Borza (1887–1971).

După 1990, urmașii grofilor maghiari Fay și Ocksay au deschis procese pentru recuperarea conacului și a terenurilor, confiscate de regimul comunist. Instanțele au decis că proprietarul legal rămâne statul român.