În timpul Primului Război Mondial s-a consumat unul dintre cele mai eroice momente din istoria militară a românilor. Un batalion românesc a intrat în legendă, faptele sale fiind consemnate inclusiv în presa internațională a vremii, câștigându-se renumele de ”Fantomele Albe".

Soldați români în Primul Război Mondial FOTO Adevărul

Participarea României la Primul Război Mondial a început cu o catastrofă militară și socială de proporții. Slab echipați și trimiși în bătaie de joc pe câmpul de luptă, soldații români au fost efectiv spulberați de armatele germane și austro-ungare. În 1916, nemții au reușit să fărâme rezistența românească și să ocupe Bucureștiul. Din țara noastră, mai rămăsese doar Moldova, acolo unde se mutase administrația, regele, armata și valuri uriașe de refugiați din sud. Bolile și foametea făceau ravagii, iar România părea condamnată. Nemții pregăteau, în 1917, un atac decisiv asupra Moldovei, urmărind capitularea României. Cu sprijinul generalul Berthelot și a misiunii franceze care a adus mitraliere, echipamente și arme, plus binevenita instrucție, dar și datorită promisiunilor făcute de regele Ferdinand I, soldaților români, privind o posibilă împroprietărire, soarta țării a fost, cel puțin temporară, salvată. Vara lui 1917 a fost marcată de victoriile românești de la Mărăști, Mărășești și Oituz, reușind să oprească înaintarea germană în Moldova. Au fost victorii presărate cu momente de eroism ale soldaților și ofițerilor români, eroism remarcat și în presa internațională a vremii.

În ghearele disperării

După bătălia de la Mărăști, unde au fost stăviliți pe sectorul Nămoloasa, nemții au pornit ofensiva către Oituz și Mărășești. Bătălia de la Mărășești a avut loc în trei etape, în perioada 24 iulie-21 august 1917 și a fost cea mai mare bătălie pe care au dat-o românii în Primul Război Mondial. Au participat Armata I română cu 170.000 de oameni și Armata a IV a rusă împotriva Armatei a IX a germană cu peste 174 de batalioane, superior numerică dar și ca dotare militară. Începuturile bătăliei au fost dezastruoase pentru români, armata română și cea rusă fiind împinse înapoi mai bine de un kilometru. La Panciu, situația era și mai gravă, armata română fiind împinsă șase kilometri. Dacă românii pierdeau această bătălie, lucrurile se complicau dramatic. În acele momente a intervenit eroismul incredibil al unui batalion românesc. Era vorba despre batalionul 3 al Regimentului 32 ”Mircea”.

Acesta ținea linia frontului în zona Străjescu, Moara Roșie și Valea Jugastrului. După două săptămâni sub foc inamic, soldații batalionului 3 au reușit să țină în loc trupele germane mult mai numeroase. ”Pentru vitejia şi avântul remarcabil cu care au luptat atât ofiţerii cât şi trupa acestui glorios regiment pe poziţiunile de la Străjescu, Moara Roşie şi Valea Jugastrului între 24 iulie până la 3 august 1917. Deşi cu pierderi mari, au rezistat pe poziţie ţintuind pe loc numeroasele trupe germane ce-i atacau fără întrerupere”, se arată în Înaltul Decret din octombrie 1917. Situația devenea disperată fiindcă oamenii rămâneau fără muniție, iar atacurile se intensificau. În dimineața zilei de 25 iulie 1917, nemții după un puternic bombardament au rupt cordonul defensiv românesc pe o adâncime de un kilometru. În acele momente ale disperării, soldații batalionului 3 au intrat în istorie.

„Înainte, pe ei, mă, pe ei, băieţi, ura, ura…”

Fără muniției suficientă, deși aveau în față un inamic bine aprovizionat și bine echipat, ofițerii superiori au ordonat trupelor să se pregătească pentru un atac la baionetă. Ostașii și-au dat jos vestoanele pentru a se mișca mai ușor în lupta corp la corp dar și pentru a ajunge mai repede la liniile inamicului. Doar în cămașă, cu baioneta la pușcă, soldații batalionului trei au pornit în iureș asupra trupelor germane. Atacul impetuos, aproape kamikaze al soldaților române a creat panică în rândurile nemților. Aceștia rup rândurile și fug. Sunt ajunși din urmă de oștenii Batalionului 3 și forțați să treacă la lupta corp la corp. Românii, în mod senzațional, ies victorioși.

„Inamicul, care se găsea pe Gârla Morilor, satul Bizigheşti, Moara Albă, atacă în valuri mari şi dese. Domnul maior Ionescu Atanasie ordonă deschiderea focului şi, la apariţia duşmanului numeros, ordonă, cu un ton disperat: «Înainte, pe ei, mă, pe ei, băieţi, ura, ura…». Ostaşii Batalionului 3, Regimentul 32, şi companiile 5-6 din Regimentul 7 pornesc la contraatac în cămăşi, cu un formidabil «Ura, ura…». Duşmanul, la apariţia ostaşilor noştri în cămăşi, fuge, ai noştri îi fugăresc, îi ajung din urmă şi îi trec prin baionetă pe cei ajunşi”, se arată în mărturia căpitanului Filip Dascălu, comandantul unei companii din Regimentul 7 ”Prahova”, care acționa împreună cu Regimentul 32, publicată de presamil.ro.

Această mărturie este completată ce cea a căpitanului Dascălu, care spune că soldații în cămăși au reușit, la baionetă să alunge forțe mult superioare numeric, reușind o victorie de legendă. „ Soldaţii noştri se dezbracă de haine pentru a putea mânui mai cu înlesnire «sculele» lor. Regimentul ia hotărârea să contraatace cu rezerva regimentului, Batalionul 3, comandat de maiorul Ionescu Atanasie, care iese din adăpostul lui şi strigă din toate puterile «Înainte!» şi pleacă în fruntea batalionului direct la luptă cu baioneta. Soldaţii şi ofiţerii, îmbărbătaţi de exemplul comandantului lor, se reped cu tot avântul spre inamic, care, deşi superior ca număr, bate în plină retragere în faţa fantomelor albe care înaintau cu hotărâre spre ei, crezând că sunt africani, după cum au declarat ulterior prizonierii nemţi”, se arată în Registrul Jurnal de Operaţii al Regimentului 32 Infanterie. Soldații care au supraviețuit acestui asalt de poveste au fost decorați pentru curaj și eroism, iar batalionul lor a intrat în legendă fiind cunoscută drept „atacul cămășilor albe„ sau „atacul fantomelor albe„, așa cum îi percepuseră nemții. Bătălia de la Mărășești a fost completată de numeroase alte fapte de eroism, inclusiv cea a Ecaterinei Teodoroiu . „Apărarea frontului de la Mărăşeşti a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârşită vreodată de români”, a titra ziarul ”Time” în vara lui 1917.