În 1997, un film science-fiction revoluționar a captat imaginația publicului din întreaga lume și a obținut distincția de a fi catalogat de NASA, drept cel mai realist film science-fiction realizat vreodată.

„Gattaca” prezintă un viitor în care manipularea genetică le permite părinților să predefinească trăsăturile și potențialul copiilor lor. Acest concept, deși părea exagerat în 1997, a devenit din ce în ce mai relevant în lumea de astăzi, în care tehnologiile genetice avansează. Titlul filmului încorporează în mod ingenios literele G, A, T și C, care reprezintă cele patru nucleotide care formează elementele de bază ale ADN-ului: gunania, adenina, timină, citosină, scrie dailygalaxy.

Recunoașterea de către NASA a filmului „Gattaca” drept cel mai credibil film SF produs vreodată provine din abordarea sa fundamentată a științei genetice.

„Gattaca” îl urmărește pe Vincent Freeman (Ethan Hawke), care s-a născut genetic inferior într-o lume în care părinții pot alege trăsăturile copiilor lor, în timp ce încearcă să își îndeplinească visul de a călători în spațiu luându-i locul lui Jerome Morrow (Jude Law) în societate. Planurile lui Vincent o iau razna atunci când este implicat în uciderea unuia dintre șefii Gattaca și trebuie să colaboreze cu Irene (Uma Thurman) pentru a afla cine l-a ucis.

Filmul explorează implicațiile etice ale ingineriei genetice, prezentând o societate în care ADN-ul unui individ îi determină statutul social și perspectivele profesionale. Acest concept se aliniază cercetărilor actuale în domeniul geneticii medicale, care se concentrează pe studiul bolilor ereditare în cadrul familiilor.

Potrivit Commissariat à l'énergie atomique (CEA), cunoașterea tot mai aprofundată a ADN-ului uman ar putea duce într-adevăr la identificarea predispozițiilor genetice individuale. Cu toate acestea, acest progres ridică numeroase probleme etice, reflectând preocupările explorate în „Gattaca”.

Clasamentul NASA al filmelor științifico-fantastice

În 2011, Jet Propulsion Laboratory al NASA a convocat o reuniune pentru a evalua și clasifica filmele science fiction pe baza acurateței și plauzibilității lor științifice. Această evaluare a avut ca rezultat o listă definitivă atât a celor mai bune, cât și a celor mai proaste filme SF din perspectivă științifică. Primele trei cele mai realiste filme, potrivit NASA, sunt :

1. „Gattaca” (1997)
2. „Contact” (1997)
3. „Metropolis” (1927)

Interesant este faptul că două dintre primele trei filme au fost lansate în 1997, evidențiind un an deosebit de puternic pentru SF-ul cu fundament științific. Aceste filme s-au remarcat prin narațiuni captivante, efecte speciale impresionante (având în vedere epoca) și cercetări științifice solide.

La celălalt capăt al spectrului, NASA a identificat cele mai puțin corecte filme din punct de vedere științific :

1. „2012” (2009)
2. „The Core” (2003)
3. „Armageddon” (1998)

„Gattaca”, cu Ethan Hawke în rolul principal, a lăsat o amprentă de neșters asupra genului science fiction și asupra culturii populare. Viziunea sa distopică a unei societăți stratificate genetic a inspirat nenumărate discuții despre viitorul geneticii umane și despre potențialele consecințe ale progresului științific necontrolat.

Deși planurile pentru un serial de televiziune „Gattaca” au fost în cele din urmă abandonate, influența filmului continuă să se facă simțită în science fiction-ul contemporan și în discursul științific. Pe măsură ce ne apropiem de capacitățile tehnologice descrise în film, temele acestuia devin din ce în ce mai relevante, determinându-ne să luăm în considerare implicațiile etice ale demersurilor noastre științifice.

Reevaluarea realismului științifico-fantastic în era modernă

Pe măsură ce tehnologia avansează rapid, merită să ne gândim dacă evaluarea făcută de NASA în 2011 cu privire la „Gattaca” ca fiind cel mai realist film SF mai este valabilă. Peisajul cinematografiei science fiction a evoluat semnificativ de atunci, cu filme mai noi care încorporează concepte și tehnologii științifice de ultimă oră.

Filme sci-fi recente precum „Ex Machina” (2014) și „The Martian” (2015) au fost apreciate pentru acuratețea lor științifică și pentru scenariile plauzibile din viitorul apropiat. Aceste filme, împreună cu altele, pot contesta poziția filmului „Gattaca” ca fiind cel mai realist film SF în ochii NASA.

Cu toate acestea, relevanța durabilă a filmului „Gattaca” constă nu numai în acuratețea sa științifică, ci și în explorarea unor dileme etice atemporale. Pe măsură ce continuăm să ne confruntăm cu implicațiile ingineriei genetice și ale altor tehnologii emergente, acest clasic din 1997 rămâne o poveste provocatoare și precaută, amintindu-ne de importanța luării în considerare a elementului uman în urmărirea progresului științific.