Un bancher, un consultant financiar și un director de învestiții are fiecare convingerea că este un pretendent legitim la tronul Franței. Dar de ce ar crede fiecare dintre ei - Ducele de Anjou, Contele de Paris și Prințul Napoleon - că ar fi îndreptățit să fie Regele Franței? Explicația cea mai evidentă este că ei reprezintă ultimele trei dinastii care au purtat coroana - Bourbonii, Orleaniștii și moștenitorii lui Napoleon Bonaparte, relatează Daily Mail.

Legitimiștii cred că Bourbonii, printre care se numără și Ludovic al XIV-lea, au fost singura monarhie franceză autentică.

Orleaniștii susțin că descendenții lui Ludovic-Filippe I ar trebui să fie pe tron, iar bonapartiștii susțin că, întrucât ultimul monarh al Franței a fost un Napoleon, atunci ei sunt cei care ar trebui să dețină tronul, dacă acesta ar deveni vreodată disponibil.

Probabil că și cel mai experimentat dintre judecători ar avea dificultăți să cântărească pretențiile concurente ale acestor trei bărbați din industria financiară astfel că problema ar putea fi mai degrabă o chestiune de gust decât un argument juridic sau genealogic.

Louis Alphonse de Bourbon

Are 48 de ani, este bancher și este căsătorit cu María Margarita Vargas Santaella, din Venezuela, cu are patru copii.

El are pretenția la tron ca cel mai în vârstă descendent masculin al Regelui Soare , burbonul Louis al XIV-lea.

Conservator din punct de vedere social și descendent al dictatorului spaniol Franco, se declară împotriva căsătoriilor între persoane de același sex și a adopțiilor și dorește revenirea la o „societate creștină”.

Bourbon a vorbit în sprijinul mișcării insurgente Vestele Galbene, care a provocat tulburări sociale în Franța din cauza prețurilor la carburanți, începând din 2018.

Născut la Madrid, bancherul își bazează argumentele pe faptul că este descendentului lui Ludovic al XIV-lea prin intermediul nepotului său Filip al V-lea al Spaniei. De asemenea, el este strănepotul dictatorului spaniol Francisco Franco prin intermediul mamei sale, María del Carmen Martínez-Bordiú y Franco.

Bourbon ar urma să ia numele de Ludovic al XX-lea în cazul în care ar urca vreodată pe tron.

Deși are dreptul la Ducatul spaniol de Franco, nu este clar de ce se autointitulează în prezent Duce de Anjou. Se zvonește că asta ar fi provocat obiecții din partea vărului său Juan Carlos, fostul rege al Spaniei.

Jean-Christophe Napoleon

În vârstă de 36 de ani și căsătorit cu contesa Olympia von und zu Arco-Zinnerberg, cu are un copil, își atribuie titlul de Prințul Napoleon.

El are pretenția la tronul Franței în calitate de stră-stră-strănepot al împăratului Napoleon I (Bonaparte). El este și descendentul împăratului Napoleon al III-lea, ultimul monarh francez, și prin mama sa, al Regelui Louis al XV-lea.

Posesor al unui MBA de la Harvard Business School și un finanțist de succes, Napoleon este mai puțin vocal din punct de vedere politic decât cei doi rivali ai săi.

În schimb, îi place să socializeze cu colegii săi aristocrați europeni și cu adevărații membri ai familiei regale - la nunta sa din 2019 a participat prințesa Beatrice - și reprezintă casa Bonaparte la evenimente precum comemorarea bicentenarului bătăliei de la Waterloo din 2015.

Spre deosebire de d'Orleans și de Bourbon, Napoleon nu pare să nutrească ambiții publice serioase pentru restaurarea monarhiei în Franța.

În 2019, el s-a căsătorit cu contesa Olympia von und zu Arco-Zinnerberg (care se întâmplă să fie stră-stră-strănepoata soției lui Napoleon Bonaparte) în cadrul unei ceremonii la care a participat prințesa Beatrice la Paris. Aceasta a fost urmată de o nuntă fastuoasă la Palatul Fontainebleau din secolul al XII-lea.

Jean d’Orleans

Consultantul financiar și colonel rezervist în vârstă de 57 de ani, conte de Paris, e căsătorit cu aristocrata austriacă Tornos Steinhart cu are are cinci copii.

Pretenția lui la tron se bazează pe faptul că Jean, duce de Vendome, este șeful Casei de Orleans, care este o ramură a Casei de Bourbon. De asemenea, el descinde din "regele cetățean" al Franței, Louis-Philippe d'Orleans (Louis Philippe I), care a domnit între 1830-1848.

La fel ca rivalul său de Bourbon, d'Orleans este conservator din punct de vedere social și este împotriva avortului, a căsătoriilor între persoane de același sex și a adopțiilor de către persoane de același sex.

Considerând că francezii sunt monarhiști înnăscuți, el crede, de asemenea, că el ar trebui să fie rege.

El se află în proces cu Fundația Saint-Louis, institutul care deține proprietatea Chateau d'Amboise și administrează fostul domeniu al familiei sale, pentru că aceasta insistă să plătească chirie pentru a locui pe domeniul regal de la Dreux, la vest de Paris. Se pare că el cere daune de 1 milion de euro de la fundație și solicită returnarea a cinci proprietăți.

Domeniul Regal neogotic de la Dreux are o serie de clădiri bine amenajate, inclusiv Capela Regală, care adăpostește mormintele familiei.

Fundația Saint-Louis se află sub conducerea Ministerului de Interne de la crearea sa în 1974 de către bunicul său, prințul Henric al VI-lea de Orléans.

Franța nu a mai avut rege din 1830, când revoluția a izbucnit din nou în Franța, iar ultimul monarh Bourbon, Regele Carol al X-lea, a abdicat și a fugit în Marea Britanie.

Totuși, monarhia franceză a supraviețuit, deoarece guvernul a ales să îl aleagă rege pe Ludovic-Filippe, duce de Orléans, care va fi cunoscut sub numele de regele Ludovic-Filippe I.

Ludovic-Filippe a domnit timp de 18 ani, până când, în 1848, revoluția a cuprins din nou Franța. Și încă o dată, regele francez a traversat Canalul Mânecii pentru a se pune la adăpost în Marea Britanie.

Pentru prima dată, noul guvern a fost condus de un președinte, Louis-Napoléon Bonaparte, nepotul lui Napoleon însuși.

În 1852, dovedind că vechile obiceiuri se sting greu, Ludovic-Napoleon s-a declarat împărat și a domnit până în 1870.

Predarea și capturarea sa în Războiul franco-prusian din acel an a fost ultima piatră de încercare pentru domnia sa, iar odată cu crearea unui Guvern de apărare națională în 1870-71, Franța a renunțat la monarhie.

De atunci, a rămas o republică, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe descendenții tuturor celor trei case regale să susțină că, dacă Franța nu va mai avea un președinte, atunci una dintre familiile lor ar trebui să se așeze pe tronul francez.

În 1793, în urma revoluției din 1789 , regele Ludovic al XVI-lea și soția sa, regina Maria-Antoinette, au fost decapitați prin ghilotinare.

Totuși, Franța avea să fie republică doar pentru puțin peste un deceniu, deoarece în 1804, probabil cel mai faimos francez din toate timpurile, Napoleon Bonaparte, s-a declarat împărat.

Apoi, după ce a pierdut un război, în 1814, în fața unei coaliții formate din prusaci, austrieci și ruși, Napoleon a plecat în exil, iar locul său pe tron a fost luat de Ludovic al XVIII-lea, care a rezistat doar un an, până când Napoleon i-a smuls din nou coroana, în martie 1815.

În urma bătăliei de la Waterloo din același an, Napoleon a pierdut din nou tronul după puțin peste o sută de zile, iar monarhia Bourbon a fost din nou restaurată.