De-a lungul istoriei, războinicii au fost temuți, romanțați, idealizați sau respectați. Câțiva au reușit să-și facă un renume pe câmpul de luptă, simpla lor prezență reușind să semene teroare în rândul inamicilor.

Războiul a făcut mereu parte din viața comunităților umane. Istoria omenirii are suficiente pagini sângeroase scrise de războinici pe câmpul de luptă. Dacă majoritatea, mai ales cei de demult, au rămas necunoscuți, alții au reușit să intre în legendă. Pentru contemporanii lor erau legende vii care strecurau teamă în inamic numai prin simpla lor prezență pe câmpul de luptă.

Războinicul care s-a retras pentru că nu mai avea pe cine să învingă

Japonia medievală a rămas faimoasă pentru tradiția sa marțială. Samuraiul japonez era războinicul aristocrat, prin excelență, un expert al mânuirii armelor tradiționale nipone, remarcat prin simțul onoarei, disciplină, dar și eficiență pe câmpul de luptă.

Din rândul samurailor s-au ridicat de-a lungul timpului războinici legendari. Nimeni nu a fost mai faimos decât Miyamoto Musashi, un maestru al katanei (n.red. sabia japoneză). Miyamoto s-a născut în anul 1584, în Mimasaka, în sânul unei familii aristocrate japoneze. A fost educat în tradiția marțială a samurailor dovedind un talent extraordinar în mânuirea katanei. La numai 13 ani, s-a făcut remarcat ucigând un samurai în luptă unul contra unul. A devenit unul dintre cei mai faimoși războinici ai perioadei Edo, ultima eră a Japoniei medievale tradiționale marcată prin prosperitate și dezvoltare economică sub conducerea shogunului Tokugawa Ieyasu.

Miyamoto a fost unul dintre rebelii care a luptat contra lui Tokugawa, armata din care făcea parte fiind învinsă în bătălia de la Sekigahara. Tot atunci a rămas și fără senior, ajungând ronin, adică samurai fără stăpân. În această perioadă și-a perfecționat tehnica în mânuirea katanei, ajungând maestru.

El a inventat nito ichi ryu, un stil de luptă cu sabia extrem de complicat și care necesită o pricepere aparte. Mai precis, este vorba de lupta cu două săbii, cunoscut astăzi și sub numele de kensai - adică ”sfântul săbiilor”.

Miyamoto a reușit să câștige nu mai puțin de 60 de lupte individuale, ucigându-și toți adversarii. Se spune că reușea să-și învingă adversarul cu numai câteva mișcări, administrând lovituri mortale. Era atât de temut încât adversarilor le era frică să mai intre în luptă. Totodată s-a remarcat când ce și-a învins cel mai de temut rival, un alt maestru al sabiei, Sasaki Kojiro. Efectiv și-a umilit adversarul învingându-l cu o sabie de lemn.

S-a retras din cariera de duelist fiindcă nu mai avea rival. A continuat să servească diferiți seniori și a participat inclusiv la reprimarea unei rebeliuni. După retragere, a antrenat diverși samurai și învățăcei și, totodată, s-a dedicat picturii devenind unul dintre cei mai renumiți artiști medievali niponi.

Prințesa războinică, cel mai de temut luptător al Orientului

Unul dintre cei mai de temut războinici ai istoriei a fost o femeie. Se numea Khutulun și era fiica temutului lider mongol Kaidu, vărul Hanului Kublai. Era cel mai de temut războinic mongol al secolului al XIII-lea, rămânând neînvinsă toată viața.

Era capabilă să tragă cu arcul, cu o precizie înfiorătoare, din goana calului și era de neoprit în lupta corp la corp. Era atât de pricepută încât Kublai Han a vrut să o lase moștenitoare peste tot imperiul, o premieră în lumea mongolă.

Khutulun s-a născut în anul 1260 în stepele mongole. Am fost crescută alături de cei 40 de frați în tradiția marțială a poporului său, învățând la fel ca băieții să tragă cu arcul, să călărească la perfecție, să lupte corp la corp și mai ales să practice celebrele lupte mongole. Și-a impresionat tatăl cu talentul său militar și a fost purtată prin toate campaniile militare ale Hanului Kaidu.

A luptat cu perșii și cu chinezii reușind să impresioneze pe câmpul de luptă. Era atât de pricepută în capturarea prizonierilor din goana calului încât a devenit un războinic de temut. Se spune că niciun bărbat din stepele mongole sau din teritoriile cucerite nu a reușit să o învingă vreodată în lupta directă.

Mărturii despre Khutulun și calitățile sale războinice au fost lăsate inclusiv de Marco Polo, călătorul italian care a cunoscut-o personal. „Khutulun era atât de bine făcută și atât de puternică încât părea o adevărată femeie-gigant în rândul poporului său. Niciun tânăr din regatul său nu a reușit să o dovedească în luptă“, scria Marco Polo.

Era, de asemenea, expertă în a trage cu arcul din goana calului, a bea sânge de cal la fel ca bărbații și a petrece alături de ei. Cu toate acestea, era deosebit de frumoasă și foarte curtată. Khutulun a pus însă condiția ca cel care o va lua de nevastă să o învingă în luptă. Aproape nimeni nu a reușit, cu excepția unui rebel încătușat de tatăl său, de care s-a îndrăgostit, potrivit tradiției. În schimb, alte surse arată că de fapt prințesa mongolă s-a îndrăgostit de hanul Persiei, Gazan. Potențiala moștenitoare peste întreg hanatul a fost însă asasinată la 46 de ani, probabil de unul dintre frații săi, temător că va rămâne fără moștenire.

Războinicul care a strecurat teamă și după moarte

Cu siguranță unul dintre cei mai faimoși războinici ai Evului Mediu european a fost Rodrigo Diaz de Vivar - sau așa cum a intrat în legendă El Cid (Cidul) sau El Campeador. A fost un cavaler spaniol care a reușit să câștige respectul atât al aliaților, cât și al inamicilor, un luptător ale cărui calități pe câmpul de luptă făceau să tremure orice inamic. Chiar și după moarte era cel mai de temut în rândul maurilor.

Rodrigo s-a născut în jurul anului 1043 pe domeniile tatălui său de la Vivar, lângă Burgos, în Regatul Castilliei, oarecum centrul Spaniei de astăzi. În acea perioadă, o bună parte din Spania era controlată de mauri, arabi din Africa de Nord.

Rodrigo a intrat încă din adolescență în serviciul regelui Castilliei, Sancho al II-lea. A luptat în cadrul Reconquistei, adică a luptei spaniolilor pentru eliberarea teritoriilor iberice de sub dominația maură. Rodrigo era atât de priceput pe câmpul de luptă, reușind să învingă de unul singur mai mulți adversari odată, încât a fost poreclit El Campeador, ceea ce înseamnă „Maestrul câmpului de luptă“. Era expert în lupta cu spada și lancea, ceea ce l-a făcut neînvins și în turniruri sau lupte individuale corp la corp. A ajuns căpitan în armata castiliană și purtător al steagului regal.

A fost unul dintre oamenii-cheie care l-au ajutat pe regele Sancho să câștige bătălii importate cu maurii, dar și numeroase teritorii. A participat și în campaniile lui Sancho contra fratelui său Alfonso de Leon, dar în anul 1081 cariera sa a fost ruinată. Regele Sancho a murit fără urmași, iar pe tron a ajuns Alfonso al VI-lea din Leon, cel împotriva căruia a luptat Rodrigo Diaz de Vivar. Alfonso l-a alungat pe Rodrigo, care s-a reorientat și a intrat în serviciul inamicilor săi, luptând în armatele maure ale emirilor din Zaragoza. Și aici și-a dovedit formidabilele calități militare, dobândind supranumele de El Cid, adică „Stăpânul“.

Rodrigo i-a ajutat pe maurii din Zaragoza să învingă armatele regatului Aragonului și ale Castilliei, dar și ale altor emiri rivali din Spania. Calitățile și renumele său l-au făcut pe regele Alfonso al Castilliei să trimită după El Cid și să-i recâștige simpatia și ajutorul.

Prietenia dintre El Cid și regele Castilliei nu a durat prea mult, iar Rodrigo s-a reîntors la maurii din Zaragoza. A schimbat taberele de mai multe ori, determinat de capriciile regelui Castilliei. A sfârșit în asediul maurilor asupra Valenciei. Legenda spune însă că a fost temut chiar și după moarte de inamicii săi.