La 30 martie 1867, Statele Unite au cumpărat Alaska și insulele Aleutine de la Rusia cu 7,2 milioane de dolari, în condițiile în care și terenurile neproductive din Siberia erau de o mie de ori mai scumpe.

În 1867, Rusia a vândut Statelor Unite ale Americii ținutul înghețat pentru suma simbolică de 7, 2 milioane de dolari. În următorii 50 de ani, SUA şi-au scos banii de o sută de ori mai mult.

Ce a determinat Rusia imperială să vândă acest teritoriu pe o sumă mai mult simbolică?

Conform Historia, în secolul al XIX-lea, Alaska rusească a fost centrul internaţional de comerţ. În capitala sa, Novoarkhangelsk, acum Sitka, comercianţii aduceau textile din China, ceai, şi chiar gheaţă.

Regiunea dispunea de mari rezerve de aur, iar acest lucru era deja cunoscut.

Oamenii deja ştiau de numeroasele depozite de aur din această regiune, iar a vinde teritoriul părea o adevărată nebunie.

Negustorii ruşi au fost atraşi în Alaska de fildeşul de morsă, care era la fel de scump precum cel de elefant, dar şi de blana valoroasă a vidrelor de mare, care putea fi procurată în mare parte din tranzacţiile cu popoarele indigene.

Comerţul a început să fie dezvoltat de către o companie ruso-americană, care era formată în mare parte, în secolul al XVIII-lea, din aventurieri.

Compania controla toate minele şi resursele din Alaska, putând a realiza independent acorduri comerciale cu alte ţări. În cele din urmă privilegiul a fost acordat de către guvernul rus.

Conducătorul principal al așezărilor rusești din America a fost comerciantul Alexander Baranov. El a construit şcoli şi fabrici, a învăţat poporul nativ să cultive sfeclă şi cartofi, a construit cetăţi şi şantiere navale şi a extins comerţul cu blănurile de vidră. Sub conducerea lui, compania de comerţ a adus profituri enorme: mai mult de 1.000 la sută.

Când Alexander Baranov a demisionat, în locul său a venit căpitanul Hagemeister, care a adus cu el în companie, ca angajaţi şi acţionari, oameni ai cercurilor militare ruse. Statutul companiei era acum dictat în întregime de militari. Acești acţionari au adus compania în prag de faliment. Liderul companiei avea un salariu de 150.000 de ruble pe an, iar un ofițer câștiga anual de 1500 de ruble, salariu comparabil cu cel al miniştrilor şi al senatorilor.

Sărăcia se instala treptat în ţinutul îngheţat, după ce băştinaşii au omorât aproape toate vidrele de mare, lăsând Alaska fără sursa de venit cea mai profitală. Acţionarii companiei s-au redirecţionat către alte surse de venituri, dar comerţul cu ceai şi gheaţă nu a fost suficient. Aşa că, în cele din urmă, s-a apelat la subvenţiile de stat, dar nici acest lucru nu i-a adus salvarea.

Viitorul se anunţa a fi unul sumbru pentru Alaska: începuse războiul din Crimeea. Tensiunile dintre Moscova şi Londra creşteau, însă relaţia cu autorităţile americane era mai strânsă ca niciodată. Aceasta era climatul internațional în care s-a decis vinderea ținutului înghețat.

Tranzacția a fost contestată. Ziarele ruseşti se întrebau cum regiunea, unde s-au descoperit mine de aur se dă aproape gratis. Nici Congresul american nu părea mai încântat de afacere.

Cu toate acestea, pe 30 martie 1867, la Washington, cele două părţi au semnat acordul de a vinde 1, 5 milioane de hectare de proprietate rusească Americii pentru suma de 7, 2 milioane de dolari, aproximativ 5 dolari pe kilometru pătrat. La acea vreme, chiar şi un teren neproductiv din Siberia ar fi putut costa pe piaţa de tranzacţii de 1,395 de ori mai mult, însă situaţia internă era critică, iar ruşii nu îşi permiteau să piardă chiar şi modica sumă oferită de americani.

Cine a fost românul care a condus negocierile

Disputa pe Alaska a fost rezolvată de un român. George Pomutz, fost colonel în armata SUA, consilier la Ambasada SUA din Petersburg, a fost cel care a rezolvat problema spinoasă care afecta relațiile dintre SUA și Rusia: disputa pe Alaska. Drept urmare, el a fost ridicat la rangul de general.

Geoge Pomuţ s-a născut la 31 mai 1818, în oraşul Gyula, comitatul Békés, în Ungaria de astăzi, tatăl său fiind fierar pe moşia grofului Wenckheim. Familia Pomuţ era de origine română, provenind din Săcele, comitatul Braşov, de unde bunicul său, Dinică Pomuţ, a plecat spre vest în căutarea unui trai mai bun.

A participat la Revoluţia de la 1848 din Ungaria, înrolându-se ca voluntar. Unitatea militară în care a luptat a obţinut o serie de victorii în luptele din vara anului 1849, iar Pomuţ a fost ridicat la rangul de căpitan.

Apoi a lucrat ca secretar în subordinea guvernatorului fortului Komárom, Ujhazy, combatant revoluţionar în mişcarea lui Lajos Kossuth.

În octombrie 1849, după ce fortăreaţa de la Komárom a fost cucerită de generalul Julius Jacob von Haynau, Pomuţ a fost condamnat de guvernul austriac, iar pentru a scăpa de pedeapsă s-a refugiat împreună cu 30 de camarazi în Italia, de unde pleacă în Germania, pentru ca apoi să emigreze în SUA.

Ajuns la New York, la 24 februarie 1850, Pomuţ zăboveşte aici pentru câteva luni, iar împreună cu un alt român, bănăţean la origini, pe nume Dragoş, şi împreună cu alţi revoluţionari maghiari, se stabilesc spre vestul ţării, la Keokuk, în statul Iowa.Mica lor colonie întemeiată aici, la Burlington, în fapt un loc sălbatic, a primit numele de „New Buda”.

În 15 martie 1855, Pomuţ a obținut cetăţenia SUA – sub numele de Pomutz, iar în perioada următoare a cumpărat, cu sprijinul unui om cu stare, suprafeţe întinse de pământ, dovedind un spirit întreprinzător deosebit, conform Radio România Cultural.

Deşi a fost rechemat în America, după ce şi-a încheiat misiunea diplomatică în anul 1878, el a rămas în Rusia. Motivul sau motivele nu sunt cunoscute nici astăzi. Chiar şi moartea lui este enigmatică. A murit în sărăcie la 12 octombrie 1882 în oraşul Sankt Petersburg. A fost înmormântat în cimitirul din oraşul Smolensk, capitala Rusiei din acea vreme.

Ținutul care a adus aur americanilor

Predarea oficială a terenului a avut loc în Novoarkhangelsk. Majoritatea ruşilor care locuiau pe teritoriul vândut au refuzat să ia cetăţenia americană. După puţin timp, „cutia de gheaţă” a început să aducă aur americanilor, aceştia obţinând sute de milioane de dolari.

Alaska a fost declarat stat la 3 ianuarie 1959.