Ovidiu Lipan Țăndărică împlinește marți, 31 ianuarie, vârsta de 70 de ani. Artistul cu o carieră legendară a mărturisit că înainte de a-și încheia cariera își dorește un turneu de retragere în marile orașe ale României.

Ovidiu Lipan Țăndărică își dorește un turneu de retragere

Ovidiu Lipan Tandarica s-a născut pe 31 ianuarie 1953 în Iași, România și este unul dintre cei mai faimoși bateriști români ai tuturor timpurilor.

„Eu sunt o fire constructivă, de felul meu. Ca atare, încă mai sper că vom reuși să organizăm curând, foarte curând, un turneu de rămas bun, de adio, la nivel național. Unul care să străbată toate marile orașe și să se încheie la Sala Palatului, în București, cu mare fast! Trupa asta merită din plin așa ceva!L-aș vedea chiar în continuarea acestui moment aniversar, a celor 60 de ani de când s-a înființat trupa! Personal, cred tare mult într-un asemenea proiect și cred că și românii și-ar dori așa ceva!“, a spus Ovidiu Lipan Țăndărică potrivit impact.ro.

Trupa Phoenix a sărbătorit, în vara anului trecut, 60 de ani de existență.

Fuga din România, cel mai palpitant moment

Cel mai palptant moment din viața sa a fost fuga din România împreună cu alți membri ai trupei Phoenix, în 1977, ascunși în boxele de concert. Cu un an înainte, Nicu Covaci reușise să plece în Olanda unde se căsătorise și renunțase la cetățenia română. El a venit în România cu scopul de a-și lua instrumentele, dar și pe instrumentiști.

Țăndărică a vorba la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 despre acel moment: „În 1977 a venit în România să își scoată instrumentele. Eu i-am spus în tren, când am mers cu vagonul de dormit spre Timisoara. Eu am fost susținător de familie, eram pe toate afișele, aveam 23 de ani când am plecat. M-am căsătorit și mi-a venit citație de la armată. Ce facem? Hai să facem cumva să ieșim. Nu că nu aș fi făcut armata în România... Și Ioji - Josef „Ioji” Kappl - și mulți dintre noi nu au făcut -o. Eram încă într-o formă extraordinară de concert, de cultură, într-o perioadă în care nu ne vedeam cu arma în mână... era și perioada flower power.

Nicu mi-a spus: lasă că vorbim când ajungem. Din momentul ăsta nu mai dați niciun telefon acasă. Astea sunt boxele, mama lui Nicu a tăiat niste pânză, a pus în fața găurilor de la difuzoare. Aveam greutatea 75-77 kg, cât cântăreau boxele cu difuzoare. Înăuntru în chiloți, aveam hainele de scenă. Am avut o geantă aruncată în mașină. Și a început aventura. (Cine era în boxe?) Eu, Erland Krauser, Ioji Kappl și o femeie însărcinată, nu știu cine”.

Înaite de granița cu Serbia de la punctul de frontieră de la Drobeta Turnu Severin, Nicu Covaci a strâns șuruburile de la boxe: „S-a dat la un moment dat semnalul și Nicu strângea 40 de șuruburi la fiecare, înainte de graniță cu vreo 5 km și când treceam granița. După vreo 10 km, iar dă-i, își făcea rană la mână să ne scoată. Aveam la noi șunci, cârnați bănățeni și niște blăni de lup netăbăcite. Erau câinii ăia la graniță terminați.

La graniță ne-au controlat. Eu eram primul, cum deschizi microbuzul, în usă. Și mi-au luat boxa unde eram, dintr-o parte în alta, s-au așezat cu fundul pe boxă, fluierau a pustiu, că era noapte când am ieșit din România. Grănicerii, cu baioneta scoasă.

Tot momentul ăsta a fost sub o lumină divină, eu nu pot să îmi imaginez cum am trecut noi și cum s-au întâmplat toate lucrurile astea. Vă dați seama, dacă unul din noi strănuta, sau o mișcare greșită...”.