Construcția Ateneului Român a început în 1886 și a fost finalizată în 1897, banii pentru ridicarea lui fiind strânși prin campania publică „Dați un leu pentru Ateneu”. Considerată una dintre cele mai frumoase clădiri ale Capitalei, Ateneul a fost inaugurat pe 14 februarie 1888.

Constantin Esarcu, medic naturalist, pedagog, membru al Academiei Române, unul dintre cei mai fervenți susținători ai înființării Ateneului, a avut ideea de lansare a unui apel la populație prin campania al cărei slogan a devenit faimos peste timp: „Dați un leu pentru Ateneu”. Au fost lansate, în acest scop, 500.000 de bilete de loterie în valoare nominală de 1 leu.

În 1886 a fost pusă piatra de temelie

Arhitectul însărcinat cu ridicarea edificiului a fost francezul Albert Galleron, care a mai conceput și clădirea Băncii Naționale a României, ceea ce azi numim corpul vechi al BNR, cel dinspre Lipscani. La 26 octombrie 1886, conform historia.ro, a fost pusă piatra de temelie a viitorului Ateneu Român, focar de lumină și cunoaștere pentru poporul român, așa cum l-au definit creatorii lui.

Un an mai târziu după inaugurare, în seara zilei de 19 martie 1889, când s-a deschis sala cea mare de conferinţe a Ateneului Român, publicul a putut să vadă o suprafaţă liberă, pe peretele circular, lungă de aproape 75 metri, pe care se citea:„Loc rezervat pentru marea frescă ce va reprezenta fazele principale ale Istoriei Românilor”. Fresca se va „naște” greu, abia după patru decenii.

În 1865, la inițiativa lui Constantin Esarcu, V. A.Urechea și Nicolae Kretzulescu, a luat naștere societatea literară ”Ateneul Român”, care avea ca scop promovarea educației în rândul clasei de mijloc cu ajutorul cursurilor și a conferințelor. La început, localul propriu al societății a însemnat sala din casele lui Costache Ghika de lângă Cişmigiu.

Fundația, realizată pentru un manej ori un circ

În 1884 un decret guvernamental autoriza Primăria oraşului să cedeze Ateneului locul din spatele grădinei Episcopiei (numit cândva Livada Văcăreştilor, terenul aparținând familiei Văcărescu), loc cedat în prealabil Societăţii Ecvestre care turnase deja fundaţia a ceea ce trebuia să fie un manej cu grajduri pentru şcoala de călăreţi. Unii spun că pe fundația circulară ce era deja făcută ar fi trebuit să se ridice un circ.

Cea mai mare operă de artă

Un an mai târziu după inaugurare, în seara zilei de 19 martie 1889, când s-a deschis sala cea mare de conferinţe a Ateneului Român, publicul a putut să vadă o suprafaţă liberă, pe peretele circular, lungă de aproape 75 metri, pe care se citea:„Loc rezervat pentru marea frescă ce va reprezenta fazele principale ale Istoriei Românilor”. Fresca se va „naște” greu, abia după patru decenii.

La 11 septembrie 1933 s-au înălţat schelele necesare realizării marii fresce, iar cinci ani mai târziu, la 26 mai 1938, a avut loc inaugurarea monumentalei lucrări de artă alcătuită din 25 de scene reprezentative pentru istoria românilor, de la cucerirea romană până la „epoca de consolidare”, dedicată lui Carol al II-lea. La acea vreme, era cea mai mare operă de artă din România, cu aproape 75 de metri lungime și 3 metri lățime.