Pe măsură ce conflictul dintre Israel și Hamas se intensifică, a apărut o evoluție improbabilă - China joacă rolul de mediator de pace. Dar există limite la ceea ce poate realiza.

Principalul diplomat chinez, Wang Yi, a discutat despre conflict cu oficiali de la Washington la sfârșitul săptămânii trecute, pe fondul temerilor legate de un război regional mai mare. SUA a promis că va colabora cu China pentru a încerca să găsească o soluție.

De asemenea, Wang a vorbit cu omologii săi israelieni și palestinieni, după ce trimisul special al Chinei pentru Orientul Mijlociu, Zhai Jun, a zburat în regiune pentru a se întâlni cu liderii arabi. De asemenea, a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai unei încetări a focului în cadrul reuniunilor ONU, potrivit bbc.com .

Există speranțe că China ar putea profita de relația sa strânsă cu Iranul, care sprijină Hamas în Gaza și Hezbollah în Liban, pentru a detensiona situația. Oficialii americani se pare că l-au presat pe Wang să „îndemne la calm" iranienii, a relatat Financial Times.

China este cel mai mare partener comercial al Iranului, iar la începutul acestui an Beijingul a intermediat o detensionare rară între Iran și Arabia Saudită. Teheranul afirmă că „este pregătit să consolideze comunicarea cu China" în ceea ce privește rezolvarea situației din Gaza.

Întrucât guvernul chinez a avut o relație relativ echilibrată cu toți actorii din conflict, ar putea fi perceput ca un intermediar onest, a declarat Dawn Murphy, profesor asociat care studiază politica externă chineză la Colegiul Național de Război din cadrul Departamentului american al Apărării.

În special, China are relații pozitive cu palestinienii, arabii, Turcia și Iranul, a spus ea. „Împreună cu SUA, care are relații bune cu Israelul, ar putea aduce toți actorii la masă".

Dar alți observatori subliniază că China rămâne un jucător minor în politica Orientului Mijlociu.

„ China nu este un actor serios în această problemă . Vorbind cu oameni din regiune, nimeni nu se așteaptă ca China să contribuie la soluționarea problemei", a declarat Jonathan Fulton, membru senior nerezident al Atlantic Council, specializat în relațiile Chinei cu Orientul Mijlociu.

Prima declarație a Chinei cu privire la conflict a înfuriat Israelul, care și-a exprimat „profunda dezamăgire" că China nu a condamnat Hamas și nici nu a menționat dreptul Israelului de a se apăra.

Îi susține pe palestinieni

Pe 7 octombrie, atacatorii Hamas au lansat un atac fără precedent asupra Israelului din Fâșia Gaza, ucigând peste 1.400 de persoane și luând cel puțin 239 de ostatici.

De atunci, Israelul a efectuat atacuri de represalii asupra Fâșiei Gaza, în care au fost ucise peste 8.000 de persoane, potrivit ministerului sănătății condus de Hamas. În prezent, Israelul a trimis, de asemenea, trupe și tancuri în teritoriu.

După furia provocată de prima sa declarație, Wang a declarat ulterior că „toate țările au dreptul la autoapărare" - dar a mai spus și în altă parte că acțiunile Israelului au depășit „sfera autoapărării".

China se confruntă cu un exercițiu de echilibru dificil, deoarece simpatizează de mult timp în mod deschis cu cauza palestiniană.

Aceasta datează de la fondatorul Partidului Comunist Chinez, Mao Zedong, care a trimis arme palestinienilor în sprijinul așa-numitelor mișcări de „eliberare națională" din întreaga lume. Mao a comparat chiar Israelul cu Taiwanul - ambele susținute de SUA - ca fiind baze ale imperialismului occidental.

În deceniile următoare, China s-a deschis din punct de vedere economic și a normalizat relațiile cu Israelul, cu care are acum o relație comercială de un miliard de dolari.

Dar China a precizat că îi susține în continuare pe palestinieni. În comentariile lor cu privire la ultimul conflict, oficialii chinezi și chiar președintele Xi Jinping au subliniat necesitatea unui stat palestinian independent.

Un efect secundar este o creștere a antisemitismului online, alimentat de bloggerii naționaliști. Unii din rețelele de socializare chinezești au comparat acțiunile Israelului cu nazismul, acuzându-l că ar fi comis un genocid asupra palestinienilor, ceea ce a provocat o replică din partea ambasadei Germaniei la Beijing.

Înjunghierea unui membru al familiei unui angajat al ambasadei israeliene din Beijing a contribuit, de asemenea, la această stare de neliniște. Toate acestea ar putea să nu fie un aspect bun pentru China atunci când încearcă să se implice în relația cu guvernul israelian.

De ce se implică China?

Un motiv este reprezentat de interesele sale economice în Orientul Mijlociu, care ar fi puse în pericol dacă conflictul se extinde.

În prezent, Beijingul este puternic dependent de importurile străine de petrol, iar analiștii estimează că aproximativ jumătate din acestea provin din Golf. Țările din Orientul Mijlociu au devenit din ce în ce mai mult actori importanți în Inițiativa Belt and Road (BRI) a Chinei, o piatră de temelie a politicii sale externe și economice.

Dar un alt motiv este că acest conflict reprezintă o oportunitate de aur pentru Beijing de a-și lustrui reputația. China crede că „a lua apărarea palestinienilor are ecou în țările arabe, în țările cu majoritate musulmană și în mari părți din Sudul global", a subliniat Dr. Murphy.

Războiul a izbucnit într-un moment în care China se prezintă ca un pretendent mai bun pentru lume decât SUA. De la începutul anului, aceasta a promovat o viziune a unei ordini mondiale conduse de China, criticând în același timp ceea ce consideră a fi eșecurile conducerii „hegemonice" a SUA.

Oficial, China s-a abținut să atace SUA pentru sprijinul acordat Israelului. Dar, în același timp, mass-media de stat „alimentează reacția naționalistă... legând ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu de sprijinul acordat de SUA Israelului", a remarcat Dr. Murphy.

Ziarul militar chinez PLA Daily a acuzat SUA că „pun gaz pe foc" - aceeași retorică pe care Beijingul a folosit-o pentru a critica Washingtonul pentru că a ajutat Kievul în războiul din Ucraina. Ziarul de stat în limba engleză The Global Times a publicat o caricatură cu Unchiul Sam cu mâinile pătate de sânge.

Un punct de vedere al observatorilor este că Beijingul își contrapune poziția față de cea a SUA pentru a diminua poziția rivalului său occidental la nivel mondial. Însă, prin faptul că nu condamnă în mod explicit Hamas, China riscă, de asemenea, să își submineze propria poziție.

Există provocări cu care se confruntă China în ambițiile sale pe termen lung.

Una dintre ele este modul în care își poate pune în acord poziția diplomatică cu propriul bilanț. În timp ce își exprimă solidaritatea cu națiunile majoritar musulmane și se opune ocupației israeliene a teritoriilor palestiniene, Beijingul rămâne acuzat de încălcarea drepturilor și de genocidul minorității musulmane uigure, precum și de asimilarea forțată în Tibet.

Observatorii spun că acest lucru nu ar fi probabil o problemă pentru lumea arabă, având în vedere relațiile puternice pe care China le-a construit cu aceasta. Problema mai mare este că Beijingul riscă să fie considerat superficial în angajamentul său sau, chiar mai rău, să capitalizeze conflictul dintre Israel și Hamas pentru a-și promova propriile interese.

China presupune că „spunând că susține Palestina, va câștiga puncte cu țările arabe, iar aceasta este o abordare de tip cookie-cutter", a declarat Dr. Fulton, observând că nu există o voce unitară în rândul statelor arabe cu privire la această problemă extrem de divizivă.

Wang a afirmat că China urmărește doar pacea în Orientul Mijlociu și că nu are „niciun interes egoist în chestiunea palestiniană". Provocarea va fi să convingă lumea că acest lucru este adevărat.