Stația 96th Street de pe linia Second Avenue a metroului din New York, proiect coordonat de Michael Horodniceanu, a fost inaugurată pe 31 decembrie 2016 Foto: Metropolitan Transportation Authority of the State of New York

Povestea lui a început, însă, în București, orașul în care s-a născut la 4 august 1944. Profesorul spune că aici și-a format baza culturală și educația care l-au ajutat să reușească în viață.

„Am crescut în România până la vârsta de 16 ani. Am făcut școala la Liceul Mihai Viteazul, iar din clasa a șaptea am continuat la Liceul Caragiale. Această periodă reprezintă anii mei de formare în care am legat prietenii  care continuă și astăzi. Baza  culturală și educația formate în acești ani m-au însoțit toată viața. În Mai 1961 am emigrat în Israel împreună cu părinți mei. A fost o schimbare enormă , un șoc cultural. Am ajuns într-o țară nouă și a trebuit să adaug la repertoriul meu lingvistic (română și franceză) două limbi noi, ebraica și engleza”, spune Michael Horodniceanu.

Participant activ în Războiul de 6 zile

Dar, cu toate schimbările, s-a adaptat rapid. După absolvirea liceului a făcut stagiul militar doi ani și jumătate în armata israeliană. Războiul de șase zile care a avut loc între 5 și 10 iunie 1967, l-a prins pe Horodniceanu la sfârșitul primului an universitar.

„După ce am terminat serviciul militar am început studiile în Inginerie Civilă la Technion, Universitatea Politehnică din Israel, în 1966. În 1970 am plecat la New York cu idea de a face un master în Management și Business și am fost acceptat la Columbia University, unde am studiat între ani 1971 și 1973. În același timp am lucrat la o mare companie de consultanță (Louis Berger International) unde m-am axat în special pe proiecte de trasport. În 1975 am primit o ofertă de a schimba locul de mucă și m-am transferat la Politehnica din New York unde am fost conferențiar și profesor asociat de Studii de Transport. Acolo am creat o metodă nouă de a aborda Siguranța Transportului reușind să transfer tehnologia militară folosită de NASA către transportul civil. În acela timp am continuat studiile absolvind doctoratul în 1977. După absolvire am mai rămas în domeniul universitar până în 1982”, își amintește profesorul.

La New York și-a căutat de muncă în cartea de telefoane

Când a ajuns la New York, împreună cu soția, Michael Horodniceanu nu avea nicio idee despre cum își poate găsi de lucru, nu cunoștea pe nimeni să-l ajute. Așa că a pus mâna pe cartea de telefoane și a început să sune la toate companiile care erau pe profilul său, aproximativ 120. Apoi le-a trimis CV-ul tuturor.

„După un număr foarte mic de interviuri, doar șase, am primit o ofertă pe care am acceptat- o la Louis Berger unde am primit un salariu mai mic  cu 20%  decât lua un inginer american.

Aici am reușit să mă fac util având o maturitate și o atitudine profesională mult peste cea a colegilor mei care aveau o experiență tehnică mai bogată decât a mea. Experiența mea de viață și serviciul militar, care a inclus participarea mea în mod activ în războiul de șase zile din Israel, studiile tehnice de la Technion și dorința de a avansa, în ciuda faptului că eram un emigrant, au fost baza succesului.

Când cineva mă întreabă cum poți reuși în America repede, răspunsul meu e simplu : încet”, spune Michael Horodniceanu. 

Cariera universitară, mai importantă decât banii

Însă nu banii au fost principalul scop în viață. Continuarea studiilor și cariera universitară au contat mereu, chiar dacă au însemnat și constrângeri financiare:

„Când am primit oferta de a pleca de la Louis Berger la Polytechnic University of New York, care se află în Brooklyn, și să lucrez pe poziția de cercetător în domeniul transporturilor, și în acelaș timp să fiu conferențiar având posibilitatea de a completa un doctorat, am acceptat poziția fără ezitare cu toate că asta a însemnat o reducere de salariu de 40%. La timpul respectiv aveam un băiețel de trei ani și încă unul pe drum. A fost foarte important pentru mine ca soția să fie de acord cu această decizie. Spre marele meu noroc ea a spus da. Foarte repede am  înțeles că în sistemul universitar remunerația destul de mică, cum spunea Caragiale «mică după budget» și mi-am dat seama că va trebui să creez o companie de consultanță pentru a avea o baza finaciară solidă. Am pus bazele cu niște colegi universitari și, în 1980, am plecat de la Polytechnic University,  unde aveam gradul de Research Professor, pentru a  conduce această nouă companie numită Urbitran.

Concomitent am acceptat o poziție de Assistant Professor la Manhattan College, o altă universitate locală, unde am rămas până în 1982 când m-am dedicat totalmente carierei de consultant”.

Cum a fost numit șeful transporturilor din New York

La Urbitran a făcut multe proiecte de transport public, trafic și parking pentru orașul New York. Proiecte care aveau să îmbunătățească substanțial transportul din cel mai mare oraș american. În aceasta funcție, în perioada 1986 -1990, Horodniceanu a fot responsabil cu construcția drumurilor și a infrastructurii subterane, inclusiv administrația traficului și a sistemelor de parcare. De asemenea, a răspuns de Poliția Rutieră din orașul New York, care avea aproximativ 2.500 de polițiști.

„În vara anului 1986 am fost surprins că primarul orașului New York, Ed Koch mi-a oferit poziția de Traffic Commissioner cu toate că eu nu eram afiliat la nici un partid politic.  Dorința lui a fost să angajeze pe cineva competent, nu pe criterii politice .

Și acest post  a venit cu o scădere a remunerației de aproximativ 40%. Dar acum puteam să vând parte mea (25%) din Urbitran și așa mi-am  creat o baza financiară care mi-a dat o independență totală. În 1990, când primarul s-a schimbat, foștii mei parteneri m-au invitat să revin la Urbitran. A fost o problemă, pentru că a trebuit să împrumut bani pentru a cumpăra partea din companie pe care o vândusem. Încă odată, soția mea m-a încurajat să fac acest pas cu toate că a însemnat să ne luăm obligații financiare noi”, explică Michael Horodniceanu.

După reîntoarcerea la Urbitran ca președinte, în următorii 18 ani, a mărit la 250 numărul de ingineri și arhitecți ai companiei, având lucrări nu doar în New York ci și în Connecticut, New Jersey, Florida, North Carolina și California.

 Împreună cu soția, în concediu, în Republica Dominicană Foto: arhiva personală

Michael Horodniceanu, împreună cu cei doi băieți ai săi

A coordonat cel mai mare proiect public din Statele Unite

În 2008 a primit o oferta de a se alătura „Metropolitan Transportation Agency” ca președinte a subsidiarei care se ocupa doar de constucțiile marilor proiecte subterane, cu un buget de aproximativ 20 de miliarde de dolari.

„În 2017 după ce am reușit să construiesc și să inaugurez patru mari proiecte, am hotărât că e timpul să fac altceva și m-am reîntors la domeniul universitar pentru a împărtăși din experiența mea noi generații de studenți. Așa că în 2018 am primit titlul de profesor și directorul al Institutului de Inovații în Proiectări și Construcții”, spune Michael Horodniceanu.

Proiectele coordonate de Horodniceanu la metroul din New York includ East Side Access (12 miliarde $), Second Avenue Subway (4.5 miliarde $), Number 7 Line Extension (2.4 miliarde $) și Fulton Street Transit Center (1.4 miliarde $). De asemenea, a condus implementarea MTA Capital Security Program, a supravegheat încheierea lucrărilor la South Ferry Terminal și a început a doua fază a lucrărilor la Second Avenue Subway și accesul Metro North la gara Penn Station.

East Side Access to Grand Central for the Long Island Railroad este considerat cel mai mare proiect public din Statele Unite, realizat în proporție de 75%, și care va fi gata  în 2022.

Fulton Street Transit Center este un alt proiect realizat sub coordonarea lui Michael Horodniceanu Foto: Gettyimages

„Cel mai important lucru care l-am realizat a fost fără doar și poate dezvoltarea sistemului de metrou în New York. Voi putea spune cu mândrie că voi lasă în urmă New Yorkul puțin mai bine decât l-am găsit în 1970. Consider asta a fi o importantă contribuție pentu orașul New York și  în mod personal pentu copii și nepoții mei”, spune Michael Horodniceanu.

România, țara pe care n-o poate uita

Cu toate că are o carieră de exceție în Statele Unite, profesorul Michael Horodniceanu nu a uitat niciodată România. Iar acum are ocazie să se implice direct, mai exact în rezolvarea problemei transportului în București.

Michael Horodniceanu, împreună cu părinții săi, la absolvirea școlii primare în București Foto: arhiva personală

„România este locul în care m-am născut, crescut și educat. Este imposibil de trecut peste această legătură și peste impactul sentimental care a avut o contribuție importantă dezvoltări mele culturale și, în special, umane. Cu toate că nu m-am folosit de limba română de aprope 60 de ani, eu atribui abilitatea mea de a putea comunica în română și în alte limbi, cursurilor urmate în România”, mărturisește Michael Horodniceanu.

Profesorul crede că  „România are mulți tineri care sunt bine educați și foarte pricepuți în tehnologie, iar domeniul Hi Tech este un teren care poate fi exploatat cu succes”, iar țara noastră „are nevoie să-și  îmbunătățească infrastructura pentru a deveni competitivă pe piața european”. Totodată, Michael Horodniceanu spune că trebuiesc încurajate parteneriatele Public- Privat.

Michael Horodniceanu împreună cu cei doi fii ai săi Foto: arhiva personală

Ce trebuie făcut în București

Referitor la transportul din București, profesorul crede că „soluțiile problemelor transportului bcureștean sunt complexe și necesită o aprofundare detaliată a specificului de transport general și local. Pe moment, înainte de a da soluții specifice am nevoie să mă documentez. Dar îmi este clar că vor fi necesare mai întâi măsuri în privința traficului, măsuri urbanistice si de management al regiei de transport, înainte de a face și implementa schimbări ale infrastructurii care vor necesita investiți semnificative”.

Deocamdată, profesorul Michael Horodniceanu a primit un raport asupra traficului din București pregătit de un consultant. Până va fi instalat Nicușor Dan în funcția de primar general, va ține legătura prin conferințe video online, pentru a ști cât mai multe despre situația traficului din Capitală.

„În primă fază, eu caut să pot îmbunătăți transportul fără să fie nevoie de mari investiții. Ideea este că, la început, va trebui să facem niște îmbunătățiri operaționale. Asta va fi ca o pregătire pentru investițiile în infrastructură. Până atunci e nevoie să facem anumite schimbări de gestiune a traficului. Asta e ceea ce voi discuta cu Nicușor Dan, ca să putem să avansăm în mod rațional. Eu îmi doresc să ajung în România, însă, din câte văd, acest lucru nu cred că se va putea întâmpla înainte de Anul Nou.   

Între timp o să mă implic timp de aici, online. Acest lucru este cel mai eficient din punct de vedere financiar pentru că nu implică niciun cost.  Vreau să înțeleg mai bine care este situația locală, cine se ocupă de transporturi acolo la Primărie. În perioada următoare o să țin legătura online cu domnul primar Nicușor Dan. Eu voi veni cu niște soluții, cu niște idei, dar el va trebui să ia decizia finală. Pentru asta îi va trebui însă și suport local. Eu văd că vom putea lucra împreună în mod constructiv”, ne-a spus profesorul Michael Horodniceanu.