Pentru că Rusia pierde în mod limpede războiul, Kremlinul lansează de mai bine de o lună invitații la masa negocierilor. La prima vedere acestea sunt atrăgătoare, pe fondul suferinței umane create de război în Ucraina. Totuși, responsabilii din Occident nu ar trebui să supraestimeze disponibilitatea Rusiei de a pune capăt invaziei. Pentru că, în realitate, Putin vânează un răgaz mai degrabă decât un acord de pace, scrie Dennis Soltys, specialist în politică comparată, într-o analiză publicată de Atlantic Council.

Rusia reproșează Ucrainei că nu este interesată să încheie un acord de pace FOTO EPA-EFE

Eșecurile militare din ultimele luni nu au știrbit puterea lui Putin, fapt care i-a întărit convingerea că își poate atinge în cele din urmă obiectivele militare în măsura în care reușește să copleșească Ucraina și să depășească Vestul. Cu toate astea, armata sa are disperată nevoie să se regrupeze și reînarmeze. De aceea un armistițiu i-ar oferi răgazul necesar să își tragă sufletul înainte de a-și reînnoi asaltul asupra Ucrainei.

Până acum Ucraina a refuzat să reia negocierile motivând că nu crede în interesul autentic al Rusiei de a obține pacea. Totuși dorința manifestată de Rusia a provocat dezbateri viguroase în comunitatea internațională despre oportunitatea unor noi negocieri. Doar că majoritatea celor care militează pentru întoarcerea la masa negocierilor par să se ghideze după o serie de asumpții false și periculoase cu privire la Rusia modernă, scrie Dennis Soltys.

Iluzia unui armistițiu

O asumpție greșită dintre cele mai evidente este ideea că un armistițiu va aduce cu sine pace și stabilitate. Totuși Moscova are reputația de a anula orice fel de acord de îndată ce are o ocazie convenabilă și nu se bucură de credibilitate în calitate de partener de negociere. De altfel, propagandiști proeminenți admit deschis la canalele de televiziune că insistențele pentru negocieri sunt doar o stratagemă care să permită armatei ruse să se regrupeze și să continue ulterior războiul în condiții mai favorabile.

Valorile imperialiste

O altă preconcepție comună este ideea că pragmatismul va prevala. Acest mod de gândire nu ține însă seama de valorile imperialiste împărtășite de o mare parte din cei din elita Rusiei. Cei care fac parte din categoria oligarhilor au suferit într-adevăr pierderi considerabile în urma războiului – dar nu e mai puțin adevărat că ei își datorează averea protecției continue a lui Putin. Aceștia încă au controlul asupra activelor lor principale iar dacă Rusia reușește să subjuge Ucraina vor avea vaste oportunități să se îmbogățească și mai mult. Este o greșeală serioasă să pornești de la asumpția că responsabilii ruși se ghidează după aceleași valori ca omologii lor occidentali.

„La fel ca predecesorii săi țariști și sovietici, Rusia lui Putin rămâne un stat profund autoritar care se bazează pe o fundație solidă formată din birocrați, forțe de ordine și personal militar ce numără câteva milioane. Atâta timp cât acest nucleu rămâne intact, Putin nu are de ce să se teamă. Nu vor exista revolte interne, chiar dacă el trimite val după val de recruți slab pregătiți să moară în Ucraina. Cei care se opun războiului sau refuză să participe tind să considere protestul ca fiind inutil și preferă să fugă din țară”, scrie Dennis Soltys.

Entuziasm față de război

Este important să se recunoască faptul că există un entuziasm public puternic pentru războiul din Ucraina. În proporție covârșitoare, rușii nu văd nimic greșit în invazia și ocupația Crimeei. În mod similar, sondajele arată clar că există o susținere majoritară a invaziei actuale. Deși crimele de război comise în Ucraina sunt cunoscute la scară largă nu putem vorbi despre vreo mișcare anti-război în Rusia.

Războiul continuă

„În ciuda unei serii de înfrângeri și retrageri jenante, invazia Rusiei în Ucraina este departe de a se fi încheiat. Regimul Putin rămâne în mod fundamental în siguranță pe plan intern, în timp ce armata rusă continuă să ocupe aproape 20% din Ucraina. Moscova poate, teoretic, să mobilizeze câteva milioane de ruși pentru a susține invazia și poate conta, de asemenea, pe livrări de arme de la țări precum Iran, Belarus și Coreea de Nord. Pe frontul intern, Kremlinul plasează în mod activ întreaga economie rusă pe picior de război, ca parte a eforturilor de a stimula producția militară și de a se pregăti pentru ceea ce se anunță a fi un război lung”.

„Politicienii și comentatorii occidentali trebuie să fie atenți să nu presupună că Rusia se află într-o stare atât de proastă încât să fie gata să facă genul de concesii profunde necesare pentru o pace justă și durabilă”, conchide fostul profesor de politică comparată.