Ce se întâmplă?/Epurarea bruscă a armatei Ungariei
Ministrului ungar al Apărării, Kristóf Szalay-Bobrovniczky, i-a luat mai mult de o săptămână pentru a confirma cea mai mare remaniere în rândurile armatei maghiare din ultimele două decenii, după ce au apărut primele articole despre un val major de disponibilizări. Timp de mai multe zile, știri despre concedierea a sute de ofițeri de rang înalt, unii dintre ei promovați recent, au circulat în presa maghiară fără niciun comentariu oficial din partea guvernului, scrie András Tóth-Czifra într-o analiză CEPA .
<< Szalay-Bobrovniczky a declarat într-un interviu din 31 ianuarie că au fost concediați câteva sute de ofițeri, majoritatea din rangurile superioare, pentru a ajuta „meritocrația și concurența” în armată și pentru a face organizația ceva mai puțin încărcată la vârf. Decizia a fost luată în condițiile în care guvernul se luptă să acopere până la 10.000 de roluri în gradele inferioare (plafonul actual de personal este de 37.460.) Tăierile de personal au avut deja loc în baza unui decret semnat de premierul Viktor Orban cu o săptămână înainte, care permite concedierea ofițerilor care au servit cel puțin 25 de ani și au cel puțin 45 de ani, cu un preaviz de două luni. Mulți dintre ei au gradul de locotenent-colonel și mai sus. Au existat relatări despre ofițeri chemați de la posturi din străinătate pentru a fi concediați sumar.
Având în vedere că guvernul nu a dorit să ofere prea multe explicații, alții au început să completeze golurile.
Deputatul de opoziție și membru al Adunării Parlamentare a NATO, Ágnes Vadai, a calificat decizia drept o „epurare politică”. Fost secretar de stat în Ministerul Apărării, ea a spus că decizia a fost o încercare a guvernului de a „de-NATOiza” forțele armate.
Alții au contestat acest lucru, susținând că mulți dintre ofițerii concediați au fost promovați de la începutul mandatului actualului guvern al lui Orbán, în 2010, și au spus că concedierile vor crea în cele din urmă spațiu pentru ofițeri mai tineri, cu mai multă experiență internațională. Cu toate acestea, dacă scopul este de a revitaliza armata cu oameni mai tineri, este greu de explicat de ce decretul lui Orbán a trasat linia de demitere la 45 de ani, o vârstă relativ tânără.
Szalay-Bobrovniczky a declarat cu severitate că armata nu este „o instituție socială”, ci „o armată … alături de un război furibund în centrul Europei”.
Acest lucru este surprinzător din partea unui membru al guvernului lui Orbán. În ultimul an, administrația sa a susținut că premierul are o relație amiabilă cu Rusia și că amenințările constante de a se opune prin veto sancțiunilor UE și refuzul de a oferi ajutor militar Ucrainei au fost necesare pentru a ține Ungaria departe de un război, în care politicienii de stânga nesăbuiți, în opinia lui Orbán, ar „târî” țara și populația sa. Este demn de remarcat faptul că nici acum premierul nu s-a referit la Rusia ca la o amenințare; în schimb, a vorbit doar despre flancul estic al NATO.
Guvernul a crescut semnificativ achizițiile militare în ultimii ani, în parte pentru a îndeplini obiectivul NATO de 2% din PIB, pe care nu a reușit să-l atingă de mult timp.
Cheltuielile au crescut în 2018, când, potrivit surselor publicației de investigații Direkt36, o conducere mai orientată spre afaceri a preluat conducerea Ministerului Apărării. Furnizorii germani și, într-o măsură ceva mai mică, cei americani și israelieni au fost principalii beneficiari ai acestor acorduri. De unele dintre ele ar fi beneficiat, de asemenea, cercurile de afaceri din jurul Fidesz. O altă explicație care a circulat în jurul demisiilor a fost aceea că acestea permit guvernului să înfrângă opoziția față de anumite acorduri.
Oricare ar fi adevăratele motive ale ultimei evoluții, circumstanțele acesteia și modul în care a fost gestionată de guvern evidențiază probleme mai mari și mai adânc înrădăcinate – de natură politică, nu militară.
Având în vedere politica externă subversivă a lui Orban, este ușor de înțeles de ce există suspiciuni. Există, de asemenea, îngrijorări că astfel de schimbări bruște ar putea fi rezultatul unor motive ascunse, precum și riscurile de a eroda și mai mult încrederea dintre Ungaria și aliații săi. Administrația sa a lansat diatribe împotriva sancțiunilor occidentale și a ajutorului militar acordat Ucrainei, s-a opus prin veto inițiativelor de apropiere a Ucrainei de NATO, a adoptat o abordare indulgentă față de diplomații ruși și organizațiile controlate de guvern și încă oferă drepturi de ședere fiului șefului agenției ruse de informații externe (SVR).
Faptul că schimbările semnificative de personal au fost executate de Szalay-Bobrovniczky, un om de afaceri fără o expertiză substanțială în domeniul apărării, este poate mai îngrijorător, având în vedere că, înainte de a prelua funcția, el a fost coproprietar al unei companii alături Transmashholding-ul rusesc (al cărui fost președinte este sancționat).
Chiar dacă concedierile în sine nu reprezintă o epurare motivată politic, este dificil de argumentat cazul guvernului. Țara este în prezent cel mai corupt stat membru al Uniunii Europene (UE), potrivit Transparency International, și este posibil să se creadă că decretul ar putea fi folosit pentru a exercita presiuni politice asupra ofițerilor tineri, pe măsură ce se apropie de vârsta de 45 de ani.
Poate cel mai important aspect, chiar dacă disponibilizările promovează ofițeri tineri și promițători în spațiile nou eliberate: este puțin probabil ca acestea să rezolve ceea ce sursele Direkt36 au numit principalele probleme ale armatei ungare, și anume lipsa specialiștilor capabili să opereze echipamentele moderne pe care guvernul le-a achiziționat în ultimii ani.
În prezent – după cum a recunoscut însuși ministrul – armata ungară nu este un loc de muncă atractiv pentru tinerii profesioniști. Iar concedierile prost executate și prost explicate, precum și zvonurile persistente de politizare excesivă, nu vor schimba acest lucru.
La fel ca în cazul corpului diplomatic maghiar, care a cunoscut, de asemenea, concedieri în masă și afluxul unei noi cohorte de funcționari cu o abordare „axată pe afaceri” și conexiuni politice, există un risc foarte clar ca instituțiile-cheie ale țării, care garantează securitatea și ethosul statului, să se golească și să putrezească. >>
