Înaintea lui Trump, pacea mondială a fost scopul final al conducătorilor de mari imperii precum Alexandru Macedon și Genghis Han. Drumul spre această pace s-a făcut prin vărsare de sânge, spune istoricul Tasin Gemil.

Dorința lui Donald Trump de a face pace în lume pare a fi unul dintre cele mai nobile demersuri pe care președintele SUA l-ar putea face.

Istoricul Tasin Gemil, directorul Institutului de Turcologie din cadrul Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, reputat profesor și diplomat, cu șase decenii de studii consacrate istoriei relațiilor internaționale, atrage agenția că pacea mondială a fost scopul final al tuturor marilor conducători de imperii din istorie:

„Toți marii conducători din istorie, care au reușit să constituie mari imperii și au dispus de puteri nelimitate, au urmărit ca țel final să instaureze pacea mondială, care urma să fie asigurată într-o ordine globală impusă de gândirea și armatele acelui mare conducător”.

În 1993, la un an de la prăbușirea URSS, istoricul Tasin Gemil făcea o analiză a schimbărilor din lume de la vremea aceea, de la tribuna Academiei Române. Concluzia reputatului profesor: lumea merge către „Pax Americana”.

„Pe bună dreptate, lumea se întreba încotro merge omenirea. Eu mi-am permis să avansez ideea că soluția ideală ar fi instaurarea unei noi ordini mondiale bazată pe valorile fundamentale ale celui mai puternic stat din acea vreme – SUA. Mă gândeam că SUA avea dorința și putința de a clădi o nouă lume după chipul și asemănarea sa. Ar fi fost reeditarea cu succes, dar esențial diferit și la alți parametri, a unor experiențe repetate din istoria omenirii”, explică profesorul într-o analiză pentru „Adevărul”.

De la Pax macedonica la Pax americana

Pentru a înțelege ce presupune o Pax americana, Tasin Gemil face o trecere în revistă a pax-urilor imaginate și înfăptuite de marii conducători începând cu Alexandru Macedon.

„Au fost mulți cuceritori care au declarat că scopul lor final era să asigure pacea eternă în lume. Ne vom limita doar la numele cele mai faimoase: Alexandru Macedon, cunoscut mai bine ca Alexandru cel Mare, în urmă cu circa 2400 de ani, a ajuns cu armatele sale, pornite din Balcani, în Africa și până în India”, relatează istoricul.

Efectiv, Alexandru Macedon a vrut să unească toți oamenii și toate culturile popoarelor care intraseră sub stăpânirea sa.

„Era un proiect de ordine mondială, pe care o putem numi Pax Macedonica (Pacea sau Ordinea Macedoneană). Teoretic, ideea era formidabilă și parțial a fost înfăptuită, dar numai cu forța armelor”, explică profesorul.

Acum 2000 de ani, romanii și-au întins și ei imperiul cu sabia pe trei continente și au declarat că stabilesc pacea universală. Astfel, peste lume s-a așternut Pax Romana.

„Noua religie a Islamului, apărută în secolul al VII-lea, s-a întins destul de repede, tot cu sabia, în Asia, Africa și în sud-vestul Europei, deci tot pe trei continente. Califii, conducătorii musulmanilor de pretutindeni, au crezut și ei că sistemul administrativ, juridic, economic, politic și spiritual instituit de ei este cel mai bun și ca atare toată lumea ar trăi în pace și prosperitate. Asta a fost numită Pax Islamica”, detaliază Tasin Gemil.

În secolul al XI-lea, creștinii din apus au pornit cu armate numeroase împotriva lumii musulmane. Au cucerit cu multe lupte și masacre o importantă parte din Orientul Apropiat și Mijlociu, inclusiv Africa de nord. „Ei și-au impus și aici credința, legile și sistemul lor, ceea ce a fost numită Pax Christiana, pentru că și ei ziceau că vor să răspândească pacea lui Dumnezeu”, arată fostul diplomat.

În secolul al XIII-lea s-a ridicat din străfundurile Asiei forța teribilă a mongolilor, care doar în câteva decenii au cucerit aproape toată Asia și jumătate din Europa.

„Erau conduși de un adevărat geniu militar și politic – Genghis Han. Acesta a afirmat deschis, inclusiv în misivele trimise regilor și împăraților europeni, că el nu vrea nimic altceva decât să înfăptuiască pacea universală, inclusiv prin masacre și distrugeri. Asta a fost numită Pax Mongolica”, continuă istoricul.

În timpuri ceva mai apropiate, adică în secolele XV-XVI, s-a afirmat prin cuceriri puterea turco-musulmană a dinastiei otomane, care s-a întins și ea peste cele trei continente ale lumii de atunci: Asia, Europa și Africa. „Au adus și ei o nouă ordine, care se baza pe Islam, dar era inspirată în bună măsura și de ordinea romană, ca și de cea mongolă, mai precis de tradiția turcică central-asiatică. Aceasta era Pax Otomana, adică ordinea sau pacea otomană”, susține directorul Institutului de Turcologie.

„Toate aceste Pax-uri s-au realizat cu multă vărsare de sânge”

Profesorul arată că aceste denumiri „Pax (pace, ordine)” se datorează istoricilor din perioada modernă, care au găsit potrivit să sintetizeze în două cuvinte caracteristicile diverselor sisteme ideologice, politice, administrative, economice care au avut propriile lor istorii și au influențat istoria lumii întregi, într-o măsură mai mare sau mai mică.

„Toate aceste Pax-uri, fără nici o excepție, s-au realizat prin forță, cu multă vărsare de sânge și prin asuprirea multor popoare. Dar, tot fără excepție, toți promotorii acestor ordine politice declarau și erau convinși că vor binele tuturor oamenilor și că pentru asta erau nevoiți să ducă războaie sângeroase, să cotropească țări și să subjuge popoare”, explică Tasin Gemil.

De asemenea, tot fără excepție, toate aceste ordine impuse cu forța au dispărut, după un timp mai lung sau mai scurt, lăsând însă moșteniri, bune și rele, în formarea popoarelor și civilizațiilor.

„Pentru o nouă ordine, adică o nouă pace (PAX), este nevoie înainte de toate de putere, îndeosebi militară, pentru a impune regulile și conceptele respective. În urmă cu mai bine de treizeci de ani am crezut că SUA, cu puterea sa, care la acea data era cea mai mare din lume, putea să se impună ca model de ordine, adică de pace, în întreaga lume. Democrația și libertatea erau principiile fundamentale ale existenței și dezvoltării SUA”, susține cercetătorul.

SUA era marele stat care atrăgea și se impunea prin forța principiilor sale fondatoare.

„Cred că președinții americani din acea perioadă nu au fost nici ei străini de asemenea aspirații, deoarece absolut toți marii conducători din istoria omenirii, inclusiv cei malefici din perioade mai recente, au urmărit ca țel final instaurarea unor asemenea paxuri milenare sau eterne, desigur sub conducerea lor și a urmașilor lor”, spune fostul diplomat.

A existat totuși o diferență în Pax americana și celelalte Pax-uri de până atunci remarcă Tasin Gemil: „Acei președinți americani nu au recurs la forța militară ca principal mijloc și nici nu au presat prin amenințări și restricții pe cei care nu înțelegeau să accepte voința americană. Nu aveau natura să încalce principiile fondatoare care asiguraseră tăria și gloria SUA.”

El explică, faptul că, de fapt, „asemenea proiecte ale păcii mondiale erau și sunt în fond proiecte pentru dominarea lumii sau a unei părți cât mai mari din ea. Asta a fost PAX și, din câte îmi dau seama acuma, a rămas la fel.”

Cheia a ceea ce se întâmplă acum: lumea trebuie să se așeze lângă sau în spatele celor doi competitori uriași

Cert este faptul că întreaga Omenire se reașază. Toată lumea vrea să prindă un loc cât mai bun, spune istoricul.

„Se profilează din nou și Paxul Rus, acum cu emblema lui Putin, care și-a propus să cuprindă tot ce se află între Oceanul Pacific și cel Atlantic. Rusia și rușii nu au însă forța lăuntrică și nici trăinicia istorică de a conduce lumea. Dar, ceilalți, care sunt mai puternici, cred că rezervă Rusiei doar un rol de aliat, în cel mai bun caz. De aceea se zbate atât de mult Putin; vrea să fie neaparat la masa celor mari, nu lângă ei, ca servitor”, explică Tasin Gemil.

Paxul chinez este de altă natură, imperială în substanță și multimilenară în formă. „Tocmai de aceea este puternică și în creștere continuă. Paxul chinez nu s-a manifestat în istorie decât într-o geografie limitată și izolată. Acuma, China se ridică ca o mare putere economică și militară de nivel mondial; nu mai poate fi întoarsă din drum”, arată el.

Iar cealaltă mare putere economică și militară, SUA, este nevoită să accepte China drept rivală principală, de fapt unică. „Aici se află cheia a tot ceea ce se întâmplă acum. Lumea trebuie să se așeze lângă sau în spatele celor doi competitori uriași. În condițiile actuale, nici o țară sau chiar comunitate nu se poate eschiva de la această rânduială”, arată fostul diplomat.

„Trump, un conducător în măsură să impună cu forța Pax americana. Dar cu ce preț?”

Reputatul istoric detectează o particularitate a modului de acțiune a lui Donald Trump față de alți lideri americani, anume folosirea forței chiar în relațiile cu aliații.

„Președintele Trump a folosit forța chiar și în relațiile cu cele mai credibile aliate ale SUA, Europa occidentală și Canada, cu scopul de a le subordona și de a le împinge în zona lăturalnică a interesului său, care acum este concentrat în regiunea unde se află China și, în același timp, în Orientul Mijlociu și Apropiat, probabil în ideea de a consolida poziția Israelului și, eventual, de a izola lumea musulmană de atracția Chinei”, explică diplomatul.

El recunoaște că nu știe exact ce se află în spatele mișcării, la prima vedere hazardată, a lui Trump , potrivnică aliaților tradiționali din Occident. „Probabil, dorința lui imperială de a-și îngenunchea vechii prieteni și de a-i încărca cu sarcini mai mari decât până acuma și, totodată, de a atrage Rusia, ca viitoare aliată temporară?! Credința că aliații, fie ei vechi și fideli până acuma, nu vor îndrăzni să schimbe tabăra nu rezistă dacă avem în vedere experiența istoriei.”

Concluzia reputatului istoric este că invocarea repetată a păcii în retorica președintelui Trump dezvăluie de fapt proiectul PAX din istorie. „Nu știu cât de bine cunosc oamenii din jurul președintelui Trump experiența istorică a Pax-ului. Dar tot ceea ce fac ei acuma amintește, în esență, de această experiență. Numai formele sunt altele. Președintele Donald Trump se arată a fi un conducător puternic, care ar fi în măsură să impună cu forța PAX AMERICANA . Dar cu ce preț?!”, a conchis Tasin Gemil.