„În ianuarie, au fost trimişi în Belarus pentru exerciţii şi apoi înapoi în Ucraina, dar nimeni nu i-a mai lăsat să plece”, să se întoarcă acasă sau să meargă în permisie, a mărturisit Alecsei Astaşov, medic în divizia medicală a unităţii militare, care a stat de vorbă pe larg cu reporterii RFE/RL pe reţeaua socială rusă VK.

„De fapt, nu a existat nicio rotaţie. Au fost cel puţin 100 de „refuseniks” (soldaţi care refuză să mai lupte), nu după primele înfrângeri, ci după multe [minciuni] din partea comandanţilor. Băieţii s-au săturat de intensitatea luptei şi a deplasărilor, de durata desfăşurării şi de fundalul de incertitudine”.

În regiunea Habarovsk din Orientul Îndepărtat al Rusiei, la 20 km de oraş, un perete memorial ridicat destul de recent numără 44 de portrete ale soldaţilor ruşi căzuţi pe frontul din Ucraina. Aceştia făceau parte din unitatea militară numărul 51460 sau Brigada Motorizată de Puşcaşi 64. Imaginile nu sunt însoţite de detalii legate de luptele în care au fost ucişi, ci doar că au fost distinşi de Putin cu „Ordinul Curajului”.

Alecsei Astaşov, cel care a postat imaginile cu memorialul pe reţeaua socială rusească VK, a dezvăluit pentru RFE/RL că ei au murit pe câmpurile de luptă din Kiev, Iziun şi Sloviasnk.

„Toată lumea s-a dus la SVO (abreviere pentru „operaţiune militară specială” cum numeşte Kremlinul războiul din Ucraina), cu excepţia fetelor, a şoarecilor (eufemism pentru personal administrativ) şi a noilor recruţi”, a precizat el.

Asta înseamnă, explică el în continuare, 95% din componenţa unităţii: ofiţerii, soldaţii cu contract şi „semi-recruţii” care au fost constrânşi să semneze contractele.

„Mulţi dintre ei au fost transferaţi în Ucraina direct de la exerciţii în Belarusul vecin”, lămureşte bărbatul . El susţine că înainte să fie trimisă în Ucraina brigada număra circa 1,500 de oameni, el estimând că „cel puţin câteva sute” dintre ei au fost ucişi.

Războiul din Ucraina a scos la iveală vulnerabilităţile forţelor armate ale Rusiei: unităţile ruseşti au suferit pierderi incredibil de mari de personal şi echipamente.În urmă cu câteva zile, subsecretarul american pentru politici de apărare, Colin Kahl, a estimat că Moscova a pierdut o forţă de luptă între 70.000 şi 80.000 de oameni.

„Asta este o sumă din cei ucişi şi cei răniţi în luptă, astfel că cifra poate fi puţin mai mică sau puţin mai mare. Însă cred că este o aproximare destul de corectă, ceea ce este remarcabil ţinând seama de faptul că ruşii nu şi-au îndeplinit niciunul din obiectivele urmărite de Putin la începutul războiului”.

Parcursul Brigăzi Motorizate de Puşcaşi 64 în Ucraina

Cazul celei de-a 64-a Brigăzi Motorizate de Puşcaşi ar putea fi un exemplu revelator pentru rata ridicată a decesol în rândul militarilor ruşi.

Având cartierul în regiunea Habarovsk, la circa 9.000 km depărtate de estul Ucrainei, unitatea a devenit regiment în anii `90 şi o parte din el a fost desfăşurat în Primul Război Cecen. A fost ridicată la nivel de brigadă spre sfârşitul anilor 2000.

Brigada de Puşcaşi a căpătat o faimă negativă în întreaga lume în urma retragerii trupelor ruse din regiunea Kiev la sfârşitul lunii martie, după ce forţele ucrainene au respins tentativele de cucerire a capitalei.

Câteva districte din împrejurimile Kievului au fost scena uciderilor în masă ale civililor şi alte crime de război documentate de anchetatorii ucraineni, grupuri de drepturi ale omului, jurnalişti şi portaluri de investigaţii din surse deschise. Ministerul ucrainean al Apărării a acuzat brigada care a fost prezentă în Bucea şi localităţile învecinate de comiterea a numeroase atrocităţi.

Pe 8 august, autorităţile din Bucea au anunţat că au recuperat 458 de cadavre, din care 419 prezentau urme de tortură, răni de glonţ şi lovire cu corpuri dure.

La doar câteva săptămâni de când au apărut relatările despre masacre, pe 18 aprilie, Putin a acordat un titlu onorific brigăzii pentru merite în apărarea „patriei şi a intereselor Rusiei” , aducându-i laude pentru „eroismul, vitejia, tenacitatea şi curajul” arătate pe câmpul de luptă.

Alţii au murit într-o ofensivă ulterioară, după ce comandanţii ruşi au retras brigada şi alte unităţi ruseşti de la nord de Kiev şi au redesfăşurat forţele în regiunea estică Donbas şi în apropiere de Harkov.

Şapte soldaţi ai brigăzii au murit pe 25 aprilie – data coincide cu un raport al Statului Major ucrainean din acea zi conform căruia trupele ruseşti au „încercat efectueze acţiuni de asalt” în direcţiile Izium şi Sloviansk.

Decesele au fost anunţate şi pe reţelele de socializare. Un mesaj postat pe 14 mai a dezvăluit memorialul caporalului Vladislav Vedernikov, 20 de ani şi conţinea câteva rânduri scrise de mama lui:

„A studiat la Habarovsk. Terminase clasa a XI-a şi îşi dădea examenele. Dar apoi au fost anunţaţi că merg în Belarus. Acolo au săpat tranşee. Ultima oară când a sunat se afla la Cernobîl”.

Pe 23 februarie, scrie femeia, a primit un SMS de la el cum că unitatea sa este transferată, că li se iau telefoanele şi nu vor mai putea lua legătura: „Nu-şi face griji. Te iubesc. Te sărut”.

„Pe 3 martie, coloana lor a fost asaltată din două direcţii. Lupta a ţinut două zile. O schijă l-a lovit în picior. În unele cazuri, trupurile erau întregi, în altele au găsit doar bucăţi. A murit în regiunea Kiev, în Borodianka”, se arată în postarea pe VK.

Expert: diviziile militare ruse s-au întors decimate de la Kiev

După retragerea Rusiei din regiunea Kiev, multe unităţi erau decimate, potrivit oficialilor militari americani şi experţilor externi. Potrivit unor estimări, unele unităţi ruseşti şi-au pierdut până la o treime din personal.

Michael Kofman, un expert militar la Centrul de analiză navală din SUA, a estimat că la fiecare soldat rus ucis erau probabil aproximativ 3,5 răniţi.

Iuri Fedorov, un expert militar rus, a estimat că personalul total al Brigăzii 64, care include două batalioane de puşti motorizate şi un batalion de tancuri, era de aproximativ 2.500 de oameni înainte de război.

„Cea de-a 64-a Brigadă face parte din Districtul Militar din Orientul Îndepărtat şi multe unităţi de acolo au fost serios slăbite şi prost echipate. Adesea au fost pur şi simplu înjumătăţite. De exemplu, vorbim de două batalioane cu mai mult sau mai puţin cu echipaj complet, restul fiind o mână de ofiţeri şi stegari”, a declarat el pentru RFE/RL. "

„Dacă primesc personal suplimentar, atunci trebuie să-i accepte, să-i antreneze, să-i conducă şi apoi să meargă la luptă cu ei”, a explicat el.

„Este o practică obişnuită: dacă trupele sunt puternic uzate, atunci se formează noi brigăzi consolidate din cea mai rămas din ea sau din altele. Pentru a fi pregătite de luptă, astfel de brigăzi trebuie să treacă prin procesul de coordonare în luptă. Comandanţii de pluton şi de companie trebuie să se cunoască între ei, să depaneze canalele de comunicare. Acest lucru durează cel puţin câteva luni", a spus Fedorov.