După mai multe luni, au dezvăluit ce au găsit înauntru, potrivit unei postări de pe Facebook.

"Cum nu de multe ori întâlnești astfel de situații în săpăturile arheologice din București, imediat după curățare și înregistrarea contextului a fost luată decizia ca sicriul să fie scos întreg și pregătit pentru restaurare, urmând să fie deschis într-un mediu sigur și controlat, care să îi pună cât mai puțin în primejdie integritatea.

Înainte de acest demers, au fost realizate analize chimice in situ și astfel a putut fi determinat că materialul din care a fost confecționat este zincul (puternic corodat), o informație capitală pentru a ști cum anume să fie manipulat și mai ales ce tratamente de restaurare îi pot fi aplicate", au scris atunci pe Facebook cercetătorii.

Sicriu de zinc descoperit în București

Scoaterea lui nu a fost deloc o treabă ușoară, însă soluțiile tehnice atent planificate au dat rezultatele dorite. Sicriul a fost scos intact și ranforsat astfel încât să reziste la transportul până la laboratorul de restaurare, au spus aceștia.

"Odată ajuns la Craiova, restauratorii de acolo, în frunte cu dl. Leonard Ionescu, au luat toate măsurile necesare pentru securizarea obiectului și eliminarea oricăror pericole biologice prin expunerea la tratamente fizice și chimice. Apoi, când au considerat că au toate datele necesare și au ajuns la punctul în care sicriul putea fi deschis, ne-au chemat pentru a-l cerceta împreună", au scris cercetătorii pe Facebook.

Ce se aftla însă în interior era o poveste cutremurătoare și dureroasă. Sicriul de zinc descoperit în București, în curtea Bisericii Izvorul Tămăduirii „Mavrogheni”, conținea rămăşiţele unei tinere de 19 ani, care a murit la jumătatea secolului al XIX-lea de tuberculoză.

Ce se afla în interior

"La mijlocul secolului al XIX-lea, o tragedie a lovit viața unei familii bucureștene, umbrind în veșnicie fericirea de odinioară. Viața fiicei lor iubite, abia trecută de nouăsprezece ani, s-a stins încet sub povara necruțătoare a tuberculozei. De parcă nu ar fi fost de ajuns, ea a suferit și de o sinuzită cronică, care i-a grabit decesul", au povestit cei de la muzeu .

"Dar acest sicriu ascundea o mărturie a dragostei nesfârșite. Sub capacul exterior, a fost gasit un al doilea capac din zinc, mult mai personal. În zona unde odihnea capul, o mică fereastră fusese decupată, un ultim, sfâșietor rămas-bun pentru cei care o iubiseră atat de mult. Între aceste două capace, familia îndurerată presărase flori, foarte posibil roze, ofrande tandre, pentru a o însoți în ultima călătorie, pentru a o înconjura încă o dată de frumusețe

Când capacul interior a fost ridicat, rămășițele tinerei fete erau învăluite cu grijă într-un giulgiu negru. Țesătura îi îmbraca osemintele fragile de parcă ar fi încercat să o protejeze de intunericul mormântului. La picioarele ei se afla așezată o perucă din păr natural. În viață, o purtase cu eleganță, prinsă cu un pieptene și agrafe, dupa obiceiul vremii, creând coafuri care reflectau grația și farmecul tinereții ei.

Mâinile purtau încă urmele unei vieți care odinioară pulsa cu căldură și vitalitate. Pe un deget strălucea timid un inel de aur, împodobit cu o cruce încrustată cu mici diamante, iar pe altul, un inel simplu din bronz. Aceste semne ale existenței sale, purtate cu ea în necunoscut, încă mai spun povești despre iubire, credință și dorinte. Au fost cele din urmă mărturii ale unei vieți pe care, părinții ei au ales să o însoțească în cea din urmă călătorie", e povestea sfâșietoare care se află în spatele aceste descoperiri.