Cine ar beneficia de fragmentarea Federației Ruse într-o multitudine de state mai mici și independente? Este întrebarea pe care și-o pune Susan Smith-Peter, profesoară de istorie rusă la City University din New York, specializată în istoria regională și locală a Rusiei.

Într-un amplu articol publicat de revista academică The Conversation , ea arată că perspectiva unei Rusii fragmentate este puțin probabilă, însă discuțiile despre dezintegrarea Rusiei și schimbarea numelor de pe hărți ating teme care merită explorate. Profesoara se mai întreabă: cine ar avea de câștigat de pe urma unei scindări a Rusiei: Vestul sau China?

La începutul lui 2023, scrie Smith-Peter , Ministerul Resurselor Naturale din China a ordonat ca noile hărți să utilizeze vechile nume chinezești ale teritoriilor pierdute în ceea ce este acum Extremul Orient rusesc.

Vladivostok, sediul flotei Pacificului rusesc, a devenit Haishenwai; Insula Sahalin a devenit Kuyedao. Apoi, în august, ministerul a lansat o hartă care arăta teritoriul rusesc disputat al Insulei Bolshoi Ussuriysky în cadrul granițelor Chinei.

Aceste modificări vin în contextul în care tot mai multe voci și chiar apeluri din cercurile de politică externă occidentale susțin dezintegrarea Federației Ruse într-o multitudine de state mai mici. Se crede că divizarea în state mai mici ar diminua provocarea Rusiei pentru Vest și capacitatea sa de a continua războiul în Ucraina.

Dezintegrarea Rusiei, cerută de mulți

De altfel, relevă Smith-Peter, numărul celor care solicită sau prezic dezintegrarea Federației Ruse a crescut în număr de la începutul războiului din Ucraina. În cartea „Failed State: A guide to Russia’s Rupture”, politologul Janusz Bugajski susține că teritoriile Federației Ruse își vor declara în timp independența – ca în timpul căderii Uniunii Sovietice în 1991. Acest lucru, susține acesta, dar și alții, ar fi benefic pentru toată lumea, în afara Rusiei. Un stat rusesc mai mic ar avea „capabilități reduse de a ataca vecinii”, susține Bugajski.

Totodată, David Ignatius, de la Washington Post are o viziune mai sumbră a dezintegrării Rusiei, scriind în august că acest lucru ar oferi „ un teren de joacă pentru diavol ” care ar putea reprezenta un pericol pentru Vest.

Oricum, un număr tot mai mare de analiști sunt de părere că, așa cum spune cercetătorul rus Alexander J. Motyl, este „timpul să luăm în serios potențiala dezintegrare a Rusiei”.

„Lucrând la istoria regionalismului rusesc timp de două decenii, văd obstacole serioase pentru declararea independenței teritoriilor”, spune însă Susan Smith-Peter. Ea continuă: „Este adevărat că autoritatea centralizată a fost în detrimentul – atât economic cât și cultural – pentru unele dintre cele 83 de regiuni ale Federației Ruse. Dar există o lipsă de susținere publică masivă pentru autonomie – adică acea capacitate de a decide probleme locale și regionale în cadrul unui stat mai mare – să nu mai vorbim de independența totală.”

Nu toate regiunile rusești își doresc independența

Nu toate regiunile din Rusia sunt la fel, avertizează expertul. În unele, cum ar fi Tatarstan și Dagestan, autonomia este cerută în mod autentic.

Dar majoritatea regiunilor rusești care cer o autonomie mai mare se află în zone care le-ar face dificil să declare independența directă, deoarece ar fi încă înconjurate de Federația Rusă.

„Cei aflați în zone mai potrivite pentru independență – să zicem, cei care au granițe cu țările vecine – se confruntă adesea cu alte dificultăți, cum ar fi faptul că sunt aproape de China. În Extremul Orient rusesc, există îngrijorări printre posibilii separatiști că independența ar putea conduce la posibilitatea unei Chine intervenționiste care să preia controlul sau cel puțin să-și exercite influența”, avertizează Smith-Peter.

Geografia ridică mari probleme

„Promotorii desființării” – termenul pe care profesoara îl folosește pentru a-i descrie cei care susțin dezintegrarea Rusiei – presupun că toate regiunile din Federația Rusă aspiră la independență.

Dar o analiză a regiunilor rusești realizată de Adam Lenton de la Universitatea Wake Forest a găsit un nivel foarte variabil de susținere pentru autonomie în regiunile rusești.

Datele arată că în multe dintre regiunile care au lideri exilați ai independenței și sunt considerate ca fiind potențiale regiuni separatiste, publicul nu susține acest obiectiv.

Datele arată o susținere pentru autonomie mai degrabă decât pentru independență, ceea ce ar face din Federația Rusă o adevărată federație.

Regiunea cu cea mai mare susținere pentru autonomie este Tatarstan , o republică subnațională condusă de poporul tătar vorbitor de turcă, la 720 de km sud de Moscova. Dar argumentul că acest lucru ar trebui să ducă la independență are puțin sens – ar fi complet înconjurată de o Federație Rusă ostilă. O politică externă și de apărare independentă în astfel de circumstanțe ar fi aproape imposibilă.

Regiunile din Caucazul de Nord au unele dintre cele mai mari susțineri pentru independență, plus o frontieră străină cu Georgia, ceea ce le face potențial candidați mai buni pentru dezlipirea de „mama Rusie”. Dar regiunea are o experiență amară în încercările de a se separa. Tentativa Ceceniei de independență a eșuat după un război lung și sângeros.

În Siberia, regiunea Tuva are niveluri ridicate de susținere pentru autonomie. Dar se află în curtea din spate a Chinei – și asta ar face-o, geografic, vulnerabilă.

Extremul Orient rusesc include regiunea Amur, de-a lungul frontierei cu China și Vladivostok. Acestea au fost luate de la China, de Rusia, în timpul secolului al XIX-lea, când generalul rus Nikolai Murav’ev-Amurskii a folosit puterea armată și armata mai modernă a Rusiei pentru a învinge China.

Dar statutul teritoriilor din regiune a rămas controversat. În 1969, China și Uniunea Sovietică au dus un război nedeclarat de șapte luni pe probleme de frontieră.

China ar putea transforma Extremul Orient rusesc în satelitul său

După 1991, China și Rusia au trecut prin mai multe runde de discuții și tratate pentru a se asigura că granița dintre ele a fost ratificată de ambele părți, cu ultimul tratat care a avut loc în 2004. Chiar și așa, nu toate grupurile din China acceptă rezultatele.

Manualele din China încă menționează pierderea a 1,5 milioane de kilometri pătrați în favoarea Rusiei și notează că Mao Zedong, fondatorul Republicii Populare Chineze, a spus că va „prezenta nota de plată”, adică Rusia va trebui să plătească pentru ceea ce Mao percepea ca fiind un „furt de teritoriu”.

„Tema care îi îngrijorează pe unii ruși – și pe cei din Vest – este că China ar putea transforma Extremul Orient rusesc în satelitul său, folosindu-l ca sursă de materii prime, cum ar fi diamantele și aurul, precum și petrolul și gazele. Și cu hegemonia economică vine influența politică”, mai scrie Smith-Peter.

China se confruntă cu provocări care fac creșterea influenței sale în Extremul Orient rusesc deosebit de atractivă acum, inclusiv ceea ce experții văd ca o criză economică structurală și un decalaj în educația rurală. Expansiunea teritorială ar putea oferi creștere economică, servind în același timp ca o distragere de la problemele interne.

Dar dezintegrarea Federației Ruse ar putea reprezenta, de asemenea, o amenințare la securitatea Chinei. Experiența regiunii Xinjiang servește ca un avertisment. Acest teritoriu, care a fost centrul persecuției Chinei asupra musulmanilor Uyghur, a fost în două rânduri o regiune separatistă sub protecția fostului lider sovietic Iosif Stalin.

În plus, Partidul Comunist Chinez va fi temător că orice neliniște în zonele Federației Ruse care sunt aproape de Xinjiang ar putea să se reverse.

Războiul din Ucraina i-a unit pe ruși

„Având în vedere toate acestea, argumentul promotorilor desființării că nimeni, cu excepția președintelui Vladimir Putin, nu ar pierde dacă Federația Rusă s-ar dezintegra, pur și simplu nu este sustenabil”, crede expertul pe probleme rusești.

Cu atât mai mult cu cât, în loc să grăbească dezintegrarea Federației Ruse, sondajele sugerează că războiul din Ucraina are un efect unificator.

„Mulți ruși care erau inițial împotriva războiului au devenit susținători reticenți ai acestuia – în parte din cauza propagandei care a subliniat amenințarea din partea Vestului la integritatea teritorială a Rusiei”, se arată în articol.

Începând cu 2021, doctrina militară a Rusiei a subliniat această amenințare, afirmând că una dintre principalele probleme cu care se confruntă națiunea erau grupurile „destinate să încalce unitatea și integritatea teritorială a Federației Ruse”.

Așadar, scrie Smith-Peter, „apelurile din Vest pentru dezmembrarea Federației Ruse ar putea sugera rușilor că temerile teritoriale ale lui Putin ar putea deveni o realitate. Mai mult, visurile unei Federații Ruse fragmentate i-ar putea distrage pe cei din Vest de la problema foarte reală de a ajuta Ucraina să-și protejeze propria integritate teritorială.”