Primul mare conducător al rușilor a fost, de fapt, un suedez. Se numea Oleg și era un mare războinici viking, temut de toate popoarele estului. Oleg este primul unificator al triburilor rusești și primul mare prinț al slavilor estici.

Rurik cu Igor( copil) și Oleg, în picioare FOTO wikipedia

Primii mari conducători ai rușilor nu au fost slavi. Specialiștii spun că cei care au unificat triburile slavilor estici și au adus statalitatea și civilizația în rândul acestora au fost vikingii suedezi. Li se spunea varegi și au reușit să se impună ca pătură conducătore în rândul neamurilor slave. Le-au dat până și numele de „ruși”, cel sub care sunt cunoscuți și astăzi. Primul mare unificator al slavilor, dar și primul mare prinț al rușilor a fost Oleg, un suedez renumit pentru calitățile sale războinice.

Rușii nu se numeau ruși și erau înapoiați

Rușii de astăzi sunt urmașii triburilor slavilor estici de la finele antichității și începuturile Evului Mediu. Specialiștii spun că slavii au ajuns cunoscuți pe scena istoriei după migrațiilor hunilor. Invaziile acestor triburi de călăreți ai stepelor i-a scos din sălașuri pe slavi și i-a împins către vest. Considerați strămoși ai rușilor de astăzi, ei sunt triburile numite krivichianii, radimichianii, vyatichianii, severianii şi slavii din neamul Ilmen. Erau neamuri din teritoriile sud și est baltice, oameni de statură înaltă, cu piele albă, păr blond și ochi albaștri. Nu erau cunoscuți sub denumirea de ruși în aceea perioadă. Primele triburi menționate în cronicile bizantine ale secolului al VI-lea sunt antii și sclavinii. Cronicarul bizantin Procopius din Caesarea, din secolul al VI-lea, în timpul domniei împăratului bizantin Iustinian, scrie despre invazia acestora în zona Carpaților, la Dunărea de Jos, dar și în spațiile nord-pontice, revărsându-se către vest și către Balcani.

Slavii au ajuns pe teritoriul de astăzi al Ucrainei, României, Bulgariei, Serbiei, Bosniei, Muntenegrului, Kossovo și până către Macedonia. Au atacat chiar provinciile bizantine din Grecia. În vest s-au deplasat către Polonia. Cu această ocazie, Procopius a scris despre aceste triburi. Îi considera înapoiați, fără o organizare statală, într-un soi de democrație militară unde totul era la comun.

„Aceste triburi, sclavenii şi antae, nu sunt conduse de un singur om, ci trăiesc într-un soi de democraţie şi totul se hotărăşte în comun(...)Trăiesc în colibe amărâte îndepărtate una de cealaltă, schimbându-şi locul des. Pleacă la război pe jos, cu scuturile şi suliţe, dar fără pieptare. Unii dintre ei nu au nici măcar o cămaşă sau o mantie, dar strângându-şi bucăţile de postav în zonele intime intră în luptă cu adversarii. Pentru că ei fără excepţie sunt bărbaţi înalţi şi voinici, cu părul nici foarte blond dar nici întunecat, mai degrabă roşcat”, preciza Procopius din Caesarea.

Stăpâniți de adevărații ruși

Slavii estici au ajuns să fie cunoscuți drept ruși abia în secolul al IX-lea. Iar numele l-au luat de la suedezi, adevǎrații ruși. Acest lucru îl afirmă atât specialiști englezi și francezi, precum Donald F. Logan sau Frederic Durand, dar și istorici ruși precum A. A. Shakhmatov şi S. Tomasivsky. Afirmațiile lor se bazează pe numeroasele descoperiri și inscripții scandinave descoperite atât pe teritoriul rusesc de astăzi, dar și în ținuturile vikingilor. Mai precis, vikingii suedezi din Uppland și Gottland erau numiți „rus” sau varegi. Suedezii, războinici și negustori neîntrecuți, au ajuns în teritoriile slavilor estici în urma expedițiilor comerciale și de pradă. Căutau, în special, trasee către Constantinopol. „Vikingii care au părăsit Uppland şi insula Gotland au urmat acest drum pe râuri şi uscat, pătrunzând adânc în inima Europei răsăritene”, preciza Donald Logan în ”Vikingii în istorie”. În teritoriile slavilor răsăriteni, fragmentați din punct de vedere politic, rușii, adică suedezii, și-a făcut colonii comerciale, dar și fortărețe. Din aceste întărituri, suedezii fie plecau să facă comerț în ținuturile bizantine, fie plecau în expediții devastatoare în căutare de sclavi, blănuri și alte bunuri care puteau fi mai apoi comercializate. În ținuturile slavilor, rușii suedezi au pus pe picioare adevărate piețe de sclavi.

Suedezii au ajuns să navigheze cu temutele lor corăbii pe Nipru, Volga și, în cele din urmă, pe Marea Neagră până la Bizanț. Arabul Ibn Rustah preciza clar în secolul al IX-lea că varegii sau vikingii ruşi „trăiesc exclusiv din comerţul cu slavii”. Vikingii s-au impus atât militar, dar și politic asupra triburilor slavilor răsăriteni. Scandinavii au civilizat aceste populații și au devenit pătura conducătoare a acestora. Suedezii au devenit stăpânii slavilor. Vikingii le-au întemeiat și primele orașe, Kievul și Novogorodul. „Cu siguranţă colonizarea a putut să capete în anumite locuri proporţii impunătoare: în regiunile care se întinde de la Vladimir la Iaroslav au fost inventariaţi în secolul al XIX lea, 7729 de tumuli, iar centrele create de vikingi în locuri ca Staraia Ladoga, Novgorod şi Kiev au fost cu siguranţă capitale în care timp de generaţii, au domnit dinastii suedeze”, precizează Frederic Durand.

Cronica lui Nestor, primul izvor slav important, redactată de un călugăr dintr-o mănăstire kieveană din secolul al XII-lea, spune că suedezii au adus civilizația în rândul slavilor și că ei au fost și primii lor conducători. Inițial suedezii i-au supus cerându-le tribut. Mai apoi le-au devenit „cnezi”, o pătură de lideri vikingi care stăpâneau peste o mare slavă. „Varegii de peste mare au pus tribut asupra ciuzilor, slavilor, merianilor, vesilor şi crivicilor. Cei care fuseseră siliţi să plătească tribut varegilor i-au alungat înapoi peste mare şi fără să le mai plătească tribut, au început să se cârmuiască singuri. Dar n-avea niciun fel de legiuri şi au început să se bată între ei. Atunci şi-au spus unii altora: ”Haideţi să căutăm un prinţ care să ne poată conduce şi să ne judece după lege”. Ca urmare s-au dus peste mări la ruşii varegi.(....) Ciuzii, slavii, crivicii şi vesii au spus oamenilor din rândul varegilor: Ţara noastră este mare şi bogată, dar nu este rânduială în ea. Veniţi să cârmuiţi şi să domniţi peste noi”, scria în cronica lui Nestor. Liderii au dat și numele poporului - ruși.

Misteriosul suedez devenit unificator al rușilor

Primul lider viking cunoscut al rușilor a fost Rurik. Cel care va întemeia dinastia ruricovicilor, cea din care se vor trage toți marii țari ruși până în secolul al XVII-lea. Rurik a întemeiat Novgorodul în anul 862 d Hr. Lui Rurik îi urmează la tron un viking suedez misterios. Se numea Oleg, dar specialiștii nu au reușit nici până astăzi să descopere ce legătură exista între Rurik și Oleg. Conform Cronicii Vremurilor Trecute sau Cronica lui Nestor, prima cronică rusească care acoperă intervalul dintre 850 și 1110, Oleg erau o rudă a lui Rurik. Fără a se preciza dacă era frate, văr, cumnat sau orice altă legătură de rudenie. Este ciudat faptul că Oleg îi urmează la tron lui Rurik, având în vedere cǎ acesta din urmă avea un fiu, pe Igor. Tot în Cronica lui Nestor se spune că Rurik în persoană îl numește succesor pe Oleg și îl roagă să aibă grijă de stăpânirea sa, în numele fiului său, Igor, până la vârsta majoratului. În Cronica din Novgorod se spune că Oleg era, de fapt, un comandant al oștii lui Rurik și a fost lăsat ca regent până la majoratul lui Igor. Oleg se remarcă ca un lider incredibil. Este un războinic faimos, dar și un om de stat extraordinar.

După ce devine stăpân al Novgorodului, Oleg își extinde dominația supunând tot mai multe triburi ale slavilor răsăriteni, aducându-le sub ascultare. În anul 882 d Hr, el cucerește Smolenskul, iar mai apoi, folosind un truc, ocupă și Kievul, ucigând alți doi lideri scandinavi, pe Askold și Dir. După anul 883 d Hr, Oleg este pomenit de Cronica lui Nestor, purtând titlul de „Mare Prinț”. Pe scurt, suedezul Oleg, prin cuceriri succesive, unifică pentru prima dată triburile slavilor răsăriteni, cei care vor purta numele de ruși, după stăpânii lor. Oleg este primul mare prinț al rușilor, stăpân peste Novgorod, Smolensk și Kiev. În 883 d Hr, Oleg îi obligă și pe drevlieni, un trib de slavi estici, să plătească tribut Kievului. Până în anul 907 d Hr, îi va îngloba și pe aceștia în puternicul său regat, Rusia Kieveană.

Marele Prinț viking al rușilor și o pagină de glorie a slavilor răsăriteni

Oleg a avut o viață de roman. A fost un lider puternic care vrut să transforme stăpânirea sa într-un adevărat imperiu. A fost una dintre epocile de aur ale slavilor răsăriteni. Controlând populația cu ajutorul unei elite vikinge , Oleg și-a propus obiective extrem de ambițioase. În anul 907 d Hr, atras de bogățiile Bizanțului, lansează un atac puternic asupra Constantinopolelui. Folosindu-și calitățile de strateg, Oleg reușește să ajungă la porțile orașului. Împăratul negociază un tratat de pace, dar și un tratat comercial cu liderul viking în folosul ambelor facțiuni. Se spune că Oleg ar fi avut ambiții și mai mari, de a cuceri Scandinavia. Oleg a murit însă în anul 912 d Hr. Moartea sa este învăluită în legendă. Cea mai cunoscută este aceea că ar fi murit în urma unei profeții. Mai precis, i s-ar fi prezis că va muri din cauza armăsarului său. Pentru a scăpa de soartă, Oleg ordonă ca armăsarul să fie dus cât mai departe. La un moment dat, Oleg își aduce aminte de acesta și își întreabă supușii de soarta calului. Aceștia i-au spus că animalul a murit. Oleg s-a dus să-i vadă oasele înălbite. Din craniul calului ar fi ieșit un șarpe care l-a mușcat pe Oleg, împlinind profeția. În realitate, Oleg ar fi fost otrăvit. Se presupune că acesta nu ar mai fi dorit să renunțe la tron, atunci când Igor, fiul lui Rurik a împlinit vârsta potrivită. Apropiații lui Igor l-ar fi asasinat.