La capătul unei alei prăfuite din satul Ariceștii Rahtivani din județul Prahova se află Penitenciarul de Femei Târgșorul Nou, pe a cărui poartă roșie cu litere albe, odată intrat, ești surprins de imaginea idilică a unui parc cu alei măturate, borduri vopsite, iarbă și câțiva copaci înfrunziți, plus o bisericuță. Dar asta-i tot. Suprafaţa totală a incintei penitenciarului este de 150.300 mp, dintre care spaţii de deţinere de 30.000 mp.

Între zidurile înalte de beton prevăzute cu sârmă ghimpată și decorate din loc în loc cu desene stângace, de-o parte și de alta a bisericuței se află două clădiri lungi cu parter și un etaj. Acolo sunt situate cele 54 de camere de detenție, unde deținutele trăiesc „la comun”.

Totul este măturat și curat la Târgșor: fac treabă bună deținutele, la fel ca marinarii care, neavând cu ce să-și omoare timpul într-o cursă lungă, spală puntea și vopsesc vaporul.

Holurile cu gresie marmorată și ușile de termopan amintesc de spitalul comunal care a absorbit fondurile europene rămase după ce șmecherii și-au luat partea. Pe pereți, aceleași desene ca în curte: un copăcel în acuarelă, poezii insipide cu mesaj pozitiv. Ce, doar nu credeați că ajunge vreun Charles Baudelaire pe pereții de la Târgșor!

Cu biblioteca, lucrurile stau puțin diferit: acolo au scăpat niște romane de Sandra Brown, dar cum celebra autoare de literatură erotică este printre acei scriitori care – din cauza pirateriei – a publicat mai mult decât a scris cu adevărat, nu suntem siguri că toate sunt originale.

La Penitenciarul Târgșor, trei din patru deținute care știu să citească sunt mari amatoare de Sandra Brown. Desigur, ca în orice club de lectură, Sandra Brown are și un contracandidat în preferințele cititoarelor: Dan Puric – preferat de un grup restrâns de deținute evlavioase.

Cărțile din biblioteca închisorii provin din donații și cuprind titluri atent alese. Cele mai vechi sunt cărțile scoase sub încă tânăra privire a lui Mihai Șora, în anii 60, pe vremea când acesta se îngrijea de „Biblioteca pentru Toți”. Pe vremea aceea, întreaga Românie era un penitenciar, așa că s-a ocupat statul să aleagă romanele „cuminți”, demne de a vedea lumina tiparului.

În decursul anilor, fondul de carte al bibliotecii de la Târgșor a sporit cu titluri din colecțiile scoase de Cotidianul și Adevărul. Dar ne îndoim că ”Procesul” de Kafka sau ”Papillon” de Henri Charrière stau la îndemâna deținutelor, că le-ar da idei. La fel, ”Arhipelagul Gulag” de Soljenițîn s-ar putea să lipsească.

În 2012, pe vremea când deținutele Adriana, Elena și Ildiko s-au întâlnit cu un grup de jurnaliști, în sala de lectură a penitenciarului Târgșor mirosea dulceag a hârtie veche și haine second-hand.

Adriana avea pe atunci 20 de ani și primise o pedeapsă de 14 ani pentru tâlhărie, deoarece își ajutase iubitul – în care „credea orbește – să comită fapta.

Ea spunea că mâncarea de la Penitenciarul Târgşor e mai bună decât în alte închisori, însă ar vrea ca numărul de persoane din cameră să fie mai mic.

„Suntem câte 15 în cameră, fiecare cu idei diferite, iar certurile şi bătăile sunt la ordinea zilei. Aş vrea să fim mai puţine şi să nu ne mai pună o bogată cu zece sărace, una deşteaptă cu zece proaste sau o româncă cu zece ţigănci în cameră”, a explicat Adriana. Tânăra povestea că lucrează „la sala de clasă” şi a şi predat deţinutelor diverse cursuri, ea însăşi fiind înscrisă la cele de cor şi teatru.

Elena spunea că a învăţat să scrie şi citească în penitenciar, la cursurile de şcolarizare „A doua şansă”, iar în timpul „liber” merge la coaforul penitenciarului, unde e coafată gratuit, spune ea, de colegele ei.

„Aici am învăţat să scriu, să citesc şi să socotesc. Cel mai mult îmi place la şcoală”, declara Elena, condamnată pentru trafic de droguri.

Sunt și intelectuale la Penitenciarul Târgșor. Ildiko avea 50 de ani pe vremea când a vorbit cu presa și ispășea o pedeapsă de 15 ani de închisoare pentru omor, după ce şi-a ucis mama, „la nervi, cu un făcăleţ”.

Ea a fost profesoară de engleză la o facultate în limba maghiară din Miercurea Ciuc. Femeia preda limba engleză colegelor de cameră, ea vorbind română, maghiară, engleză şi finlandeză, şi mărturisea că pentru a nu uita această limbă scandinavă recită, uneori, poezii sau cântece.

„Sunt o persoană care citeşte foarte mult şi îmi place literatura de calitate. Fac ore de engleză de plăcere, în cameră, cu fetele. Le predau verbele modale din limba engleză şi le corectez lucrările”, a spus Ildiko.

Elena Udrea a fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani de pușcărie în Dosarul „Gala Bute”, dar mai are pe rol alte două cauze: dosarul finanțării campaniei electorale din 2009 (8 ani cu executare pe fond, acum în apel la Înalta Curte) și dosarul Hidroelectrica (pe fond, la Curtea de Apel).

În dimineața zilei în care Înalta Curte a pronunțat decizia definitivă în dosarul „Gala Bute”, Elena Udrea a fugit din România, dar a fost prinsă la un punct de trece al frontierei din Bulgaria, către Grecia. Acum, Elena Udrea așteaptă să fie extrădată de autoritățile de la Sofia.