Ce nu s-a știut până acum/După ce citești chestiile ăstea, parcă-i dai dreptate lui Trump când vine vorba de Ucraina...
În primele zile ale invaziei ruse în Ucraina, doi generali ucraineni au pornit într-o călătorie de la Kiev, sub acoperire diplomatică, pentru o misiune secretă. La garnizoana militară americană din Wiesbaden, Germania, cei doi au încheiat un parteneriat care avea să aducă SUA în război într-o măsură mult mai intimă decât s-a cunoscut până acum, relatează The New York Times în deschiderea unui material în care oferă detalii de culise despre rolul jucat de Washington în sprijinirea Kievului.
Pornind de la Kiev, cei doi generali ucraineni au fost însoțiți de trupe britanice fără uniforme, dar puternic înarmate, și au trecut frontiera Poloniei cu pașapoarte diplomatice. Pe Aeroportul Rzeszow-Jasionka îi aștepta o aeronavă militară de transport C-130, cu destinația Clay Kaserne, cartierul general al Armatei SUA în Europa și Africa din Wiesbaden, Germania. Misiunea lor a fost să ajute la perfectarea a ceea ce avea să devină unul dintre cele mai atent păzite secrete ale războiului din Ucraina.
Generalul Mykhaylo Zabrodskyi, pe atunci general-locotenent, își amintește că a fost dus în biroul generalului-locotenent Christopher T. Donahue, comandantul Corpului 18 Aeropurtat, care i-a propus un parteneriat.
Parteneriatul cu SUA a fost coloana vertebrală a operațiunilor militare ucrainene
Cu o evoluție și o funcționare internă vizibilă doar pentru un cerc restrâns de oficiali americani și aliați, acel parteneriat de intelligence, strategie, planificare și tehnologie a devenit „o armă secretă” pentru ceea ce administrația Biden a portretizat drept un efort de a salva Ucraina, dar și de a proteja ordinea stabilită după Al Doilea Război Mondial și acum amenințată.
Investigația New York Times dezvăluie că SUA a fost implicată în război într-un mod mult mai intim și mai amplu decât se știa până acum. În momente critice, parteneriatul a fost coloana vertebrală a operațiunilor militare ucrainene, care, conform datelor americane, au ucis sau rănit peste 700.000 de soldați ruși (Ucraina a raportat un bilanț al victimelor sale de 435.000). Umăr la umăr în centrul de comandă al misiunii de la Wiesbaden, ofițeri americani și ucraineni au planificat contraofensivele Kievului. Un vast efort american de colectare de informații a ghidat strategia de luptă de ansamblu și a transmis informații precise despre țintele soldaților ucraineni de pe teren.
Un șef dintr-un serviciu european de informații și-a amintit că a fost surprins să vadă cât de profund implicați în operațiunile ucrainene ajunseseră să fie omologii săi din NATO.
„Acum ei sunt parte din lanțul de ucidere”, a declarat el.
Colaborarea a devenit marcată de tensiuni
În cele din urmă, parteneriatul a devenit tensionat – și evoluția războiului s-a schimbat – pe fondul tensiunilor, al resentimentelor și al agendelor divergente. Uneori, ucrainenii au considerat că americanii exagerează în dorința de a domina și de a controla discuțiile. În schimb, americanii nu puteau să înțeleagă de ce ucrainenii nu acceptă pur și simplu un sfat bun.
Acolo unde americanii se concentrau pe obiective măsurate, realizabile, ei îi vedeau pe ucraineni râvnind în mod constant la marea victorie, la premiul strălucitor. De partea cealaltă, ucrainenii simțeau adesea că sunt ținuți pe loc de americani. Ucrainenii voiau să câștige războiul pur și simplu. Deși împărtășeau aceeași speranță, americanii voiau să se asigure că ucrainenii nu îl vor pierde.
Pe măsură ce ucrainenii au căpătat mai multă autonomie în cadrul parteneriatului, aceștia au început să își ascundă intențiile tot mai mult. Erau întotdeauna înfuriați că americanii nu puteau sau nu voiau să le ofere toate armele și echipamentele pe care și le doreau. Americanii, în schimb, erau furioși deoarece considerau că solicitările ucrainene nu sunt rezonabile, dar și că ucrainenii sunt reticenți în a lua măsuri riscante din punct de vedere politic pentru a-și spori efectivele cu mult depășite din punct de vedere numeric.
La nivel tactic, parteneriatul a adus triumf după triumf. Cu toate acestea, în momentul crucial al războiului, la jumătatea anului 2023, când ucrainenii au lansat o contraofensivă cu gândul la succesele obținute în operațiunea din primul an, strategia concepută la Wiesbaden a căzut pradă luptelor din politica internă a Ucrainei: Președintele Volodimir Zelenski împotriva șefului Statului major din armata ucraineană (și posibilul său rival electoral), iar șeful Statului major împotriva comandantului său încăpățânat din subordine. Când Zelenski s-a poziționat de partea subalternului, ucrainenii au angajat o mulțime de oameni și resurse într-o campanie – în cele din urmă inutilă – pentru recucerirea orașului Bahmut. În câteva luni, întreaga contraofensivă s-a încheiat cu un eșec anticipat din start.
