Alimentația dacilor este un subiect puțin cunoscut și dezbătut în istoriografia românească. Sunt însă și pasionați care s-au aplecat asupra acestui domeniu cu rezultate deosebite. Din cercetările lor reiese faptul că dacii și geții era îndrăgostiți de lactate, dar mâncau și cantități mari de legume.

Dacii și geții, popoarele antice, care au locuit teritoriul carpato-danubiano-pontic acum câteva milenii, sunt poate printre cele mai faimoase din istoria românilor. Sunt considerați strămoși ai poporului român și au aprins imaginația multor amatori de pseudoistorie.

Dar deși toată lumea a auzit de geți și daci, puțini cunosc multe detalii despre viața acestor triburi - mai ales în ceea ce privește istoria mentalităților și a vieții de zi cu zi. De exemplu, ce mâncau, dacii și geții?

Pasionați de gastonomie și bucătari profesioniști precum Radu Popovici au reușit, pe baza descoperirilor arheologice și a surselor documentare privind populațiile tracice și cu precădere geto-dacice, să reconstituie măcar parțial sau ipotetic alimentația acestor triburi carpato-danubiano-pontice.

Triburile „băutorilor de lapte”. Brânza și zerul, mâncarea de bază a dacilor

Aparent, dacii, un popor războinic, ar fi consumat bucăți mari de carne friptă, spălate cu cantități mari de vin. În realitate, așa cum arată dovezi de ordin arheologic și documentar, dacii consumau preponderent produse vegetale, cereale și lactate.

De altfel, se pare că alimentele preferate ale geților și dacilor erau lactatele. Lucius Junius Moderatus Columella, agrimensor și matematician roman din secolul I d Hr, spunea că dacii erau numiți și „băutorii de lapte”.

Totodată corelat cu numărul relativ mare de oase de vită descoperite în gropile menajere din așezările dacice, se poate ajunge la concluzia că dacii preferau laptele de vacă, dar consumau și laptele de oaie și de capră.

Brânza și zerul, două cuvinte care, se presupune, au rămas în vocabularul limbii române de la daci, erau printre alimentele preferate. Zerul, cel mai probabil, era amestecat în fierturi de toate felurile.

„Transformarea laptelui în iaurt, unt și brânză avea ca scop conservarea laptelui. Nu există urme clare despre producția și consumul de iaurt și unt. Putem presupune că erau cunoscute de daci; iaurtul era un aliment specific nomazilor din răsărit, în timp ce untul este un aliment specific climei temperate și reci. Eu, unul, sunt convins că dacii, sau mai bine zis femeile dace, știau să prepare și iaurt și unt și că acestea erau produse îndeajuns de populare. Totuși, nu egalau în popularitate brânza. Semnificativ este faptul ca <brânză> este unul dintre puținele cuvinte de origine dacă rămase în limba română”, precizează specialistul culinar Radu Popovici în seria sa de articole „La masă cu strămoșii”.

Terciul, fiertura, mâncarea de bază a dacului

Pe lângă lactate, arată Radu Popovici, legumele, leguminoasele, cerealele au jucat un rol foarte important. Evident, dacii nu mâncau brânza cu mămăligă - fiindcă porumbul a ajuns în Țările Române după descoperirea Americii de la finele secolului al XV-lea. Însă cel mai probabil o consumau cu pâine nedospită, sub forma unor lipii, nu așa cum obișnuim astăzi.

Pâine se făcea mai ales din făină de grâu, cu apă și sare. Sau era o variantă și din orz. Dacii cultivau trei varietăți de grâu, dar utilizau cel mai mult meiul, utilizat pentru terciuri extrem de hrănitoare, în combinații cu multe alte legume.

De exemplu, se putea obține un terci de mei în care adăugau spanac, lobodă, ciuperci, ouă, usturoi, măcriș sau ciuperci. Rețeta era simplă. Terciul era fiert în lapte, la care se adăugau, în timpul fierberii, ingredientele. Rezulta o mâncare aromată și foarte hrănitoare. De altfel, în siturile arheologice meiul și grâul sunt dominante, urmate de secară și orz.

Așa cum se vede și din rețeta de terci, legumele, leguminoasele și plantele condimentare jucau un rol esențial în alimentația dacilor.

„Siturile arheologice au pus însă la dispoziţia istoricilor materiale a căror interpretare a permis elaborarea unui <model> agricol probabil. Se pare că geto-dacii, dar nu numai ei, ci şi celelalte ramuri tracice, aveau o alimentaţie diversă, dar în care produsele vegetale deţineau primul loc. Se mânca multă pâine, în special nedospită, terciuri de cereale, legume, leguminoase proaspete şi uscate, ciuperci şi fructe. Brânzeturile erau şi ele abundente, lucru normal dacă ne gândim că din moştenirea tracă fac parte iaurtul, untul şi brânza”, preciza Radu Popovici în același articol.

Printre legumele și leguminoasele preferate de daci se numărau bobul, mazărea, lintea și năutul. Acesta din urmă era fie prăjit, fie fiert și amestecat în acele terciuri care constituiau baza alimentație dacilor. La rândul lor, bobii erau de asemenea fierți în terciuri sau poate mâncăruri sub forma unor tocane, la fel ca și mazărea.

Nu lipseau morcovii, lăptucii, spanacul, măcrișul - o abundență de vitamine. În plus, se consumau, cu siguranță, cantități serioase de ciuperci. Probabil multe terciuri aveau pe lângă cereale și multe ciuperci. Era o mâncare mai de iarnă, mai ales că ciupercile puteau fi conservate ușor. În timpul sezonului cald, locul ciupercilor era luat probabil de o abundență de verdețuri. Nu poate fi uitată varza, o legumă pe care dacii o consumau din plin.

Drept condimente nu erau cunoscute decât boabele de muștar și sarea, aflată din abundență pe teritoriul locuit de triburile dacilor și geților, chiar aflat în zăcăminte la mică distanță față de suprafață. Rar ajungeau la daci, prin porturile grecești, poate doar la nivelul aristocrației, plante condimentare precum busuiocul sau cimbrul.

Triburile mâncătoare de usturoi

Dacă nu aveau cimbru, busuioc, oregano, piper sau alte coloniale, dacii și geții aveau în schimb plante condimentare precum ceapa sau usturoiul - pe care le adăugau din abundență în terciurile și tocanele gătite de femeile dace.

Ba chiar, cum arată multe surse documentare, tracii, geții, dacii, dar și popoarele învecinate precum celții sau ilirii, erau îndrăgostiți de usturoi. Poate chiar la fel de mult ca și de brânză.

„Ceapa pare să fi fost alături de usturoi aromele preferate de daci. Nici nu mă miră, căci absolut toate civilizaţiile vechi, de la sumerieni la egipteni, de la chinezi la indieni şi de la greci la celţi, traci şi romani, le foloseau pe scară largă. Concepţia generală a epocii pare să fi ţinut cont nu doar de gustul şi aroma lor, ci şi de binefacerile nutriţionale şi de sănătate pe care le aduceau. Este posibil ca obiceiul de a strivi ceapa în pumn şi de a o servi presărată cu sare, alături de pâine şi brânză, să provină de pe vremea dacilor. Oricum, este o cutumă veche, care se pierde în negura timpurilor”, precizează Radu Popovici.

Dioscorides pomenește faptul că dacii pregăteau usturoiul sub o formă de pastă, probabil de tipul mujdeiului, care era folosit atât ca aliment, dar și ca remediu pentru răceli și dureri de cap. Plautus, la rândul său vorbește de „aleatum“, un aliment consumat la triburile tracice, un soi de lipie cu usturoi. Se spune, de altfel, că usturoiul era folosit cam peste tot.

Carnea, pe locul trei în alimentația dacilor

Consumul de carne era mai rar întâlnit decât cel al cerealelor, legumelor și lactatelor. Dar era prezent, mai ales în timpul sezonului rece, mai ales că acest aliment, putea fi conservat. În timpul iernii era preferată carnea roșie, cea de vită și de porc, animalele ale căror resturi osteologice au fost descoperite cel mai adesea în situri arheologice.

Evident, având în vedere abundența de surse de apă, peștele juca un rol esențial în alimentație. La fel, și carnea de pasăre. Carnea de vânat avea și ea rolul ei, mai ales cea de cerb și mistreț. Probabil reprezentanții aristocrației erau cei care consumau cel mai adesea carne, și în special carne de vânat.

Despre daci, de altfel, se spune că preferau creșterea animalelor. Acestea puteau fi mutate rapid dintr-un loc în altul și totodată erau mai valoroase. Având în vedere că și celții au jucat un rol în definirea dacilor ca etnos, vitele erau cu siguranță o avere la care dacii țineau.

Așa cum arată multe surse, dacii trăiau și din jaf, aducând probabil multe bunuri, care ajungeau însă mai ales pe mesele aristocrației. Uleiul de măsline, de exemplu, era fie importat, fie prădat.

Important este faptul că mâncarea la daci era mai mult fiartă sau friptă la proțap. Foarte puțin prăjită sau chiar deloc. Așa cum arată Radu Popovici.