Ce mai minte Victor Ponta. Serial în zece mii de episoade
„Există o condiţie majoră pentru ca dezinformarea să reuşească”, explică Ion Pacepa. „Şi anume aceea că o poveste trebuie mereu construită în jurul unui grăunte de adevăr care i-ar asigura credibilitate”. Victor Ponta, care nu este un mincinos oarecare, cunoaşte şi aplică foarte bine lecţia fostului general DIE.
Minciunile sale sunt complexe, rezistente, omul e un Michelangelo al politicienilor trombonişti şi, tocmai de aceea, minciunile sale merită colecţionate pentru tupeul lor nemaivăzut. Astăzi, avem un nou exemplar de colecţie.
Cu mândrie artistică ne anunţă Victor Ponta, din clinica de lux din Istanbul în care se recuperează, că „reducem preţurile la medicamente cu 20% pentru că guvernarea merge bine”. Grăuntele de adevăr este acolo: într-adevăr, preţurile plătite de statul român pentru medicamentele compensate va scădea. Însă afirmația lui Victor Ponta este o dezinformare gogonată. Nu pentru că „merge bine” guvernarea se face această reducere. Motivele sunt cu totul altele.
De trei ani, de când este prim-ministrul României, Victor Ponta avea obligaţia legală să reducă aceste preţuri conform unui ordin dat de un ministru PSD (Ion Bazac), încă din 2009. Ordinul spune că preţul unui medicament compensat în România se fixează la nivelul celui mai mic preţ al aceluiaşi medicament dintr-una din cele 12 ţări UE la care se raportează România. Tot ordinul ministrului PSD menţionează că producătorii de medicamente sunt obligaţi să anunţe anual ministerul Sănătăţii că şi-au scăzut preţul la medicamente în funcţie de scăderile de preţ apărute în celelalte ţări UE.
Dar, în ultimii ani, majoritatea producătorilor din România nu au trimis aceste anunţuri şi nu au scăzut preţurile. Iar miniştrii succesivi ai Sănătăţii au închis ochii. Guvernul Ponta îi închide de 3 ani şi, astfel, s-a făcut părtaş la încălcarea legii.
Actualul ministru al Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, susţine că premierul Victor Ponta nu a fost informat de ministrul precedent, liberalul Eugen Nicolăescu, în legătură cu nerespectarea acestei legi. Cu toate acestea, încă din 2012 există un raport al unei instituţii britanice prestigioase, comandat chiar de Guvern, care enumeră medicamentele care sunt mai scumpe în România decât în celelalte ţări UE. Raportul a făcut la momentul respectiv valuri în presă şi, pentru a fi informat, era suficient ca Victor Ponta să se uite la televizor.
În februarie 2015, Victor Ponta recunoştea, probabil într-un moment de neatenţie, că “ştiu că producătorii sunt supăraţi şi de asta, din 2009 până azi, nu am făcut ce trebuia. Trebuia să facem mai demult”. Premierul se referea exact la scăderea acestor preţuri, care trebuia să se întâmple încă din momentul când Ponta a ajuns la putere. În loc de asta, miniştri succesivi din guvernul condus de el au semnat în repetate rânduri ordine prin care preţurile nu sunt scăzute, ci menţinute la un nivel ridicat (semnăturile aparţin lui Eugen Nicolăescu şi Nicolae Bănicioiu).
În România, preţurile multor medicamente compensate au ajuns atât de mari pentru că guvernul Ponta, în cârdăşie cu anumiţi producători de medicamente, nu a respectat legea în ultimii trei ani. Unul din motivele pentru care guvernul Ponta nu a respectat legea a fost că a dorit să acorde o compensaţie financiară producătorilor pentru taxa clawback pe care aceştia trebuiau s-o plătească. S-ar putea să existe şi alte motive, dar acestea ţin de investigaţii ale procuraturii.
Anul trecut, conform surselor HotNews, atât procurorii DNA cât şi oficiali ai Comisiei Europene au aflat de această învârteală şi, consecutiv, guvernul a fost nevoit să aplice legea. De frică. Nu pentru că “merge bine guvernarea”, cum dezinformează Victor Ponta.
Acest tip de dezinformări au devenit atât de obişnuite pentru Victor Ponta încât avem tendinţa să le ignorăm. Ne-am obişnuit cu răul şi, astfel, răul a început să se banalizeze. Asta nu trebuie însă să se întâmple. Oricât de frecvente ar fi, minciunile premierului României rămân la fel de nocive şi condamnabile, laolaltă cu toate instituţiile media care le preiau fără discernământ şi devin, astfel, mijloace de dezinformare în masă.
