Expertul în securitate Marius Ghincea, lector la Syracuse University (SUA), explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce-i lipsește României pentru a-și putea asigura securitatea și pentru a fi o forță de luat în calcul în regiune. El consideră că o piedică este „feudalismul local”. Ghincea vine cu câteva posibile soluții pentru rezolvarea problemei.

Războiul din Ucraina a repus pe tapet problema securității naționale a României și le-a dat cuvântul analiștilor militari și experților în securitate. Fără excepții, aceștia au atras atenția că România nu dispune de o tehnică militară în pas cu vremurile, însă problema nu se rezumă la aceasta. Lector la Syracuse University (SUA) și cercetător la Institutul European de la Florența, expertul în securitate Marius Ghincea vorbește despre alte vulnerabilități și explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce soluții ar exista.

Nu realizăm gravitatea situației nici în ceasul al 12-lea

Marius Ghincea pornește de la ideea că România nu mai are o industrie de apărare robustă, dar avertizează și că revirimentul acesteia întârzie, chiar și în ceasul al 12-lea. E adevărat, cu aceeași problemă se confruntă aproape toate statele europene membre NATO, însă în cazul României situația e cu atât mai alarmantă cu cât ne aflăm în proximitatea teatrului de război ucrainean. Iar în ultimele săptămâni a devenit evident că există riscul ca situația să escaladeze.

„Ce pot să spun eu este că la nivel național este o problemă semnificativă în ceea ce privește pornirea industriei de apărare. De altfel, e o problemă europeană. Iar aici Guvernul României trebuie să depună mult mai multe eforturi pentru construcția de noi capacități de producție industrială în sfera apărării”, începe Ghincea.

„Baronii” locali pun în pericol România

În România, spune el, există o particularitate. Anumiți „baroni locali” pun interesul lor deasupra celui național și întârzie astfel restartul atât de necesar al acestei industrii.â

„Știu că există probleme semnificative legate atât de partea procedurală de reglementare, cât și de faptul că în anumite părți ale țării există baroni locali care controlează diversele companii sau filiale ale companiilor de apărare și care au alte intenții, fie cu terenurile, fie cu clădirile în care s-ar putea extinde capacitățile de producție. Deci avem și o problemă de feudalism local care limitează sau îngreunează capacitatea statului să repornească industria de apărare”, adaugă Ghincea.

Și asta nu este tot. Expertul român trage și un alt semnal de alarmă.

„Pe de altă parte, senzația mea este că în anumite cercuri nu s-a conștientizat suficient criza în care ne aflăm și faptul că trebuie să punem pe picioare din nou capacitatea de producție industrială. Pentru că în cazul oricărui conflict două elemente determină victoria. Voința de a lupta până la capăt și capacitatea de a produce la nivel industrial ce e necesar armatei. Iar din punctul ăsta de vedere România are și niște obligații asumate atât la nivel european, cât și în interiorul NATO pe care trebuie să și le îndeplinească”, mai spune el.

După ce pune în față paharul pe jumătate gol, Marius Ghincea privește și spre conținut. Vestea bună ar fi că experții Ministerului Apărării Naționale (MapN) au început să ia măsurile necesare. Vestea proastă e însă că ritmul nu e suficient de susținut.

„Sunt multe lucruri de făcut, știu că la nivelul Ministerului Apărării sunt deja niște planificări destul de avansate pentru achiziții militare. Există achiziții din străinătate care sunt foarte necesare, dar trebuie lucrat mai mult și pe partea dezvoltării industriei de apărare interne”, mai afirmă expertul.

Nu colaborăm suficient cu bulgarii și turcii

Pe de altă parte, sudul flancului estic al NATO este departe de a fi asigura t. Dacă în zona Mării Baltice există o colaborare excelentă între statele baltice, Polonia, Finlanda și Suedia, iar ultimele trei țări dispun de capacități importante și tehnică militară de vârf, lucrurile se prezintă diferit în sud. Aici, România, Bulgaria și Turcia au viziuni diferite. Situația e cu atât mai greu de înțeles cu cât România are parteneriate strategice cu ambele, însă progresele sunt minore. În plus, cu excepția Turciei, celelalte țări sunt deficitare în mare măsură la capitolul arme.

„Una din provocările fundamentale în momentul de față este creșterea cooperării între aliații de la Marea Neagră în sfera producției militare.Ce ar trebui să facem ar fi ca noi și bulgarii cel puțin, dacă nu și cu turcii, inclusiv, să lansăm niște formate de cooperare în sfera industriei de apărare, atât pe partea de muniție, cât și pe partea de armament și altă tehnică militară”, aruncă el mănușa.

Aici ar trebui să intervină și Guvernul României, care să exploateze și faptul că avem parteneriate strategice și relații bune cu cele două state.

„Aici au fost făcuți câțiva pași, dar este insuficient, iar Guvernul României ar trebui să acționeze în continuare pe lângă Sofia și Ankara pentru creșterea cooperării în sfera producției industriale de apărare. Poate printr-o diviziune a muncii, specializare pe anumite tipuri de calibru pentru muniție, pentru anumite tipuri de tehnică militară și să producă companii din România pentru toate cele trei țări, companii din Bulgaria, și pentru români, și pentru turci, și pentru bulgari și așa mai departe. Astfel încât să creăm și o interconectare a acestor trei țări în sfera producției militare, care să crească și oportunitățile de cooperare în cascadă, dar în același timp, să ne răspundă și necesarului de tehnică militară”, mai spune Marius Ghincea.

În opinia sa, chiar dacă România se află sub umbrela NATO și are garanții de securitate, este greșit să aștepte totul de la aliați, fără a contribui cu nimic la propria securitate.

„Trebuie să înțelegem că Statele Unite ale Americii sunt implicate pe nenumărate teatre de operații. Și în Asia, și în Africa, și în Orientul Mijlociu, și în America Latină, și în Europa, și au resurse limitate”, este mesajul său.

Polonia, un model de urmat

Un exemplu de urmat ar fi cel al Poloniei, țară care a investit în ultimii ani în propria industrie de apărare, dar a și dat startul unor achiziții de tehnică militară performantă din state precum Coreea de Sud.

„După cum știm, anul trecut Polonia a anunțat achiziții record de arme, tancuri și alte forme de echipamente militare din Coreea de Sud. Deci, aceasta este o problemă reală”, sintetizează el.

Problema României este una comună, la nivelul Uniunii Europene. Inclusiv mari puteri precum Franța și Germania realizează abia acum anumite vulnerabilități.

„După cum știm, capacitatea industriei europene de apărare care a fost anchilozată în ultimele trei decenii ca urmare a lipsei de cerere din partea guvernelor naționale nu are capacitatea să producă atât cât e nevoie pentru statele membre și pentru Ucraina. Iar Franța are interesul acum sau dorința ca Uniunea Europeană sau statele membre să nu cumpere de pe piețele externe din Coreea de Sud, din alte țări, tocmai pentru a sprijini reînnoirea acestei industrii de apărare europene, astfel încât să avem din nou o formă de autonomie industrială”, susține el.

Potrivit lui Ghincea, soluția cea mai bună pentru Europa pare acum, mai ales ținând cont de ceea ce se întâmplă în SUA, unde Donald Trump e favorit la alegeri, cea a autonomiei strategice.