<< La aproape un an după ce a invadat Ucraina, președintele rus, Vladimir Putin, nu a reușit să-și atingă niciunul dintre obiectivele majore. El nu a unificat așa-zisa națiune slavă unică, nu a „denazificat” sau „demilitarizat” Ucraina și nu a oprit expansiunea NATO. În schimb, armata ucraineană a ținut trupele rusești departe de Kiev, a apărat al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, Harkiv, și a lansat contraofensive de succes în toamnă, astfel încât până la sfârșitul anului 2022 să fi eliberat peste 50% din teritoriul capturat anterior, în acel an, de soldații ruși. În ianuarie, Putin l-a destituit pe generalul responsabil de războiul din Ucraina, Serghei Surovikin, pe care îl numise cu doar câteva luni în urmă. În vreme de război, liderii își schimbă generalii de vârf numai atunci când știu că pierd. >>

• O analiză de fostul ambasador american la Moscova, Michael McFaul, pentru Foreign Affairs

<< Ucraina se descurcă atât de bine, în parte, datorită răspunsului occidental unificat. Spre deosebire de reacțiile la invazia rusă din Georgia, în 2008, sau din Ucrainei, în 2014, opoziția occidentală la cel mai recent război al lui Putin a fost puternică, pe mai multe fronturi. NATO și-a consolidat apărarea estică și a invitat Suedia și Finlanda să se alăture alianței. Europa a oferit adăpost pentru sute de mii de refugiați ucraineni. Condus de administrația Biden, Occidentul a oferit cantități masive de sprijin militar și economic cu o viteză uimitoare, a impus sancțiuni și a început o tranziție dificilă de la energia rusă. Chiar și liderul chinez, Xi Jinping, i-a oferit lui Putin doar un sprijin retoric slab pentru războiul său. El nu a furnizat Rusiei arme și a evitat cu precauție încălcarea regimului global de sancțiuni.

Acestea sunt motivele de optimism. Vestea proastă este însă că războiul continuă, iar Putin nu a dat semne că vrea să-i pună capăt. În schimb, el plănuiește o contraofensivă majoră, anul acesta. „Rușii pregătesc aproximativ 200.000 de soldați noi”, a avertizat, în decembrie, generalul Valerii Zalujnîi, comandantul șef al forțelor armate ale Ucrainei. „Nu mă îndoiesc că vor avea o altă încercare la Kiev”. Chiar dacă Putin trebuia să înțeleagă până acum că ucrainenii sunt dispuși să lupte atât timp cât este nevoie pentru a-și elibera țara, el încă crede că timpul este de partea lui. Asta pentru că Putin se așteaptă ca guvernele și societățile occidentale să-și piardă voința și interesul de a continua să ajute Ucraina. Dacă Putin sau asistenții săi urmăresc îl urmăresc pe Tucker Carlson, la Fox News, sau se uită la protestele din toamna trecută de la Praga, bănuiala lor despre scăderea sprijinului occidental ar fi confirmată.

Dacă Rusia începe să câștige pe câmpul de luptă sau chiar să lupte până la un impas, puțini își vor aminti de conducerea remarcabilă a președintelui american, Joe Biden, în galvanizarea lumii pentru a ajuta Ucraina în 2022. Acesta este motivul pentru care liderii occidentali trebuie să schimbe modul în care abordează conflictul. În această etapă, extinderea progresivă a asistenței militare și economice este probabil să prelungească războiul la nesfârșit. În schimb, în 2023, Statele Unite ale Americii, NATO și lumea democratică, în general, ar trebui să aibă în vedere un pas dramatic. Aceasta înseamnă arme mai avansate, mai multe sancțiuni împotriva Rusiei și mai mult ajutor economic pentru Ucraina. Nimic din toate acestea nu ar trebui repartizat treptat. Trebuie furnizate rapid, astfel încât Ucraina să poată câștiga decisiv pe câmpul de luptă în acest an. Fără un sprijin mai mare și imediat, războiul va intra într-un impas, ceea ce este doar în avantajul lui Putin. În cele din urmă, Occidentul va fi judecat după ceea ce s-a întâmplat în ultimul an de război, nu după ceea ce s-a întâmplat în primul.

Teoria BIG BANG

Cel mai important pas pe care Statele Unite și aliații NATO îl pot face în acest an este acela de a oferi Ucrainei arme care să permită forțelor sale armate să treacă la ofensivă mai repede și cu mai mult succes în estul Ucrainei. Anul acesta a debutat cu multe vești încurajatoare. Statele Unite, Franța și Germania au anunțat planuri de a furniza Ucrainei vehicule de luptă pentru infanterie, inclusiv M2 Bradley și Strykers, AMX-10 RC și, respectiv, Marders. Regatul Unit a decis să furnizeze o duzină de tancuri Challenger II și 30 de obuziere autopropulsate AS-90 de 155 mm. Statele Unite și Germania au anunțat planuri de a oferi Ucrainei câte o baterie pentru fiecare sistem de apărare aeriană Patriot, iar Țările de Jos s-au angajat să contribuie cu rachete și lansatoare Patriot. Și, în cele din urmă, Statele Unite au luat decizia, săptămâna trecută, de a furniza Ucrainei câteva zeci de tancuri M1 Abrams, ceea ce a deschis calea pentru ca Germania și alte țări europene să trimită râvnitele tancuri Leopard 2 de fabricație germană.

Acesta este un mod puternic de a începe anul, dar sprijinul nostru nu ar trebui să se oprească aici. Ucraina are nevoie de mai mult din tot ceea ce i-a fost deja furnizat. Are nevoie în special de mai multe sisteme de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată (HIMARS) și mai multe muniții cu sisteme de rachete cu lansare multiplă ghidată (GMLR), care s-au dovedit atât de eficiente pe câmpul de luptă. Dacă nu sunt disponibile mai multe HIMARS, atunci Statele Unite ar trebui să trimită sisteme de rachete cu lansare multiplă M270. Cu cât mai multe muniții care pot fi furnizate Ucrainei, cu atât mai bine. Numărul de tancuri anunțat până acum este substanțial, dar este încă cu mult mai puțin de ceea ce are nevoie armata ucraineană pentru a împinge ocupanții ruși din țara lor, mai ales că tancurile Abrams vor necesita multe luni pentru a fi construite, echipajele antrenate și echipamentele desfășurate. De asemenea, Ucrainei i-ar fi de folos câteva sute de vehicule de luptă de infanterie, număr care îl depășește cu mult pe cel promise de Statele Unite și de alți aliați NATO, în ianuarie. Ucraina ar putea folosi, de asemenea, mai multe baterii Patriot, National Advanced Surface-to-Air Missile Systems și alte sisteme de apărare aeriană.

De asemenea, piloții ucraineni ar trebui să înceapă antrenamentele pentru avioanele de luptă F-16. În cele din urmă, fie în etapele ulterioare ale acestui război, fie pentru o descurajare sporită după război, forțele aeriene ucrainene vor trebui să treacă de la avioanele de fabricație sovietică sau rusă la avioanele de luptă americane. În schimbul primirii acestor arme, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, ar putea semna un acord obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a nu folosi aceste arme pentru a lovi ținte în interiorul Rusiei.

Contează și modul în care este anunțată această nouă asistență militară. În loc să furnizeze ATACMS în martie, Reapers în iunie și avioane în septembrie, NATO ar trebui să facă un Big Bang. Planurile de furnizare a tuturor acestor sisteme ar trebui anunțate pe 24 februarie 2023, prima aniversare a invaziei lui Putin. Un anunț de această amploare va produce un efect psihologic important în interiorul Kremlinului și al societății ruse, semnalând că Occidentul este dedicat ambiției Ucrainei de a elibera toate teritoriile ocupate. Deja propagandiştii Kremlinului, din televiziune, se lamentează că luptă cu un NATO bine înarmat şi bogat, care are resurse mai mari decât Rusia. Pe 24 februarie, Biden și aliații NATO ar putea alimenta această percepție potrivit căreia ar fi inutil ca Rusia să-și continue lupta.

Calcul de risc

La scurt timp după declanșarea războiului, mulți observatori, inclusiv eu, s-au îngrijorat că Putin va considera furnizarea acestor tipuri de arme ofensive ca o escaladare. Și totuși, după desfășurarea acestor sisteme majore de arme, Putin încă nu a escaladat până acum. Motivul este simplu: Putin nu are nicio modalitate bună de a face acest lucru. El folosește deja rachete de croazieră foarte scumpe pentru a ataca blocuri. Nu poate ataca NATO, ca nu cumva să riște un război mai larg pe care Rusia l-ar pierde rapid. Asta îl lasă doar cu opțiunea nucleară, dar nici asta nu i-ar fi de folos. Toată lumea este de acord că un atac nuclear împotriva Statelor Unite sau a altor țări NATO este exclus, deoarece distrugerea reciprocă asigurată este încă în vigoare. Varianta ca Putin să folosească o armă nucleară tactică în interiorul Ucrainei este, de asemenea, foarte puțin probabilă, deoarece nu ar servi niciun obiectiv evident de pe câmpul de luptă. Nu i-ar opri pe ucraineni să lupte. Ba dimpotrivă: și-ar întări angajamentul de a înfrânge Rusia și chiar de a declanșa mai multe atacuri, inclusiv operațiuni sub acoperire împotriva unor ținte din interiorul Rusiei. Folosirea unei arme nucleare în Ucraina ar genera o opoziție mai mare față de război, în întreaga lume, inclusiv la Beijing, în societatea rusă și poate chiar în rândul generalilor Rusiei. Evident, ucrainenii ar suferi cel mai mult de pe urma unui astfel de atac și totuși ei sunt cei care îndeamnă Occidentul să nu fie descurajat de șantajul nuclear al lui Putin.

Există riscuri în a oferi Ucrainei arme mai multe și mai bune, dar există și riscuri în a nu face acest lucru. Dacă războiul din Ucraina se prelungește câțiva ani, vor muri mulți oameni — în primul rând ucraineni, dar și ruși. „Impasul” pe câmpul de luptă este un eufemism pentru moarte și distrugere continuă. Acesta e costul incrementării.

Un război prelungit riscă, totodată, să piardă sprijinul public din Statele Unite și Europa. La sfârșitul anului 2022, Biden a semnat pentru un nou pachet de ajutor, de 45 de miliarde de dolari, pentru Ucraina. Acesta ar trebui să finanțeze asistența militară a SUA până la sfârșitul acestui an, inclusiv noi sisteme de arme, cum ar fi ATACMS și avioane de luptă, în cazul în care li se acordă undă verde. Dar odată ce Camera Reprezentanților este sub control republican, viitoarele credite ar putea fi mai puțin disponibile. Dacă războiul se va întinde până la sfârșitul anului fără victorii majore ucrainene, administrația Biden se va chinui să obțină reînnoirea acordului Congresului pentru un nou pachet de asistență militară și economică, mai ales că alegerile prezidențiale se încălzesc cu cel puțin un candidat important, Donald Trump, care nu este un fan al ajutorului pentru Ucraina. Dezbaterea asupra ajutorului va deveni mai acerbă și în capitalele europene, dacă 2023 va avea ca rezultat doar schimbări minore pe câmpul de luptă. Pericolele incrementării cresc în timp.

Strângerea menghinei

Guvernele care sprijină Ucraina trebuie și să intensifice dramatic sancțiunile. Statele Unite ar trebui să se pună în frunte prin desemnarea Federației Ruse ca stat sponsor al terorismului. Acest lucru ar amplifica mai întâi condamnarea americană a actelor teroriste rusești din Ucraina și alte țări. Dar există și efecte practice: cetățenii și companiile americane nu ar mai putea să se angajeze în tranzacții financiare cu guvernul rus. Ar fi exercitat un control mai mare asupra tranzacțiilor cu băncile de stat ruse, întreprinderile de stat și persoane fizice legate de guvern. Controalele asupra exporturilor, reexportului și transferului de articole cu dublă utilizare ar fi consolidate.

Dar desemnarea Rusiei ca teroristă nu ar închide toate portițele. Statele Unite, împreună cu alte țări din coaliția de sancțiuni, ar trebui să adopte sancțiuni de blocare totală asupra tuturor băncilor ruse importante, cum ar fi Gazprombank, precum și tuturor întreprinderilor de stat — toate — inclusiv Rosatom, compania de energie nucleară de stat a Rusiei. Desigur, ar trebui să rămână derogări pentru finanțarea exporturilor rusești de alimente și îngrășăminte, dar Occidentul trebuie să facă mai dificil și, prin urmare, mai scumpe tranzacțiile companiilor rusești cu lumea.

Trebuie impuse noi sancțiuni pentru a tăia toate tehnologiile critice care ajută mașinăria de război a lui Putin, de la microprocesoarele necesare pentru a construi arme inteligente până la toate formele de tehnologie informațională importată pe care se bazează guvernul și economia Rusiei. G-7 ar trebui să reducă și mai mult plafonul de preț al exporturilor rusești de petrol, de la limita actuală de 60 de dolari la 30 de dolari pe baril și să introducă sancțiuni mai mari pentru companiile de transport maritim, agențiile de asigurări și băncile care încalcă plafonul de preț. Și trebuie să aplice mai multă presiune asupra companiilor americane și europene care încă fac afaceri în sau cu Rusia. Aceste companii nu pot continua să plătească taxe unui stat terorist. Ele trebuie să plece.

Sancțiunile individuale trebuie extinse dramatic pentru a include toți oligarhii ruși încă nesancționați, dar care îl susțin pe Putin, toți oficialii guvernamentali, toți managerii de top și membrii consiliilor de administrație ai întreprinderilor de stat, toți propagandiștii care pledează pentru război, toți soldații ruși care luptă în Ucraina și membrii familiei tuturor din aceste categorii. Sancționarea categoriilor de oameni – membri ai partidului Rusia Unită, oficiali guvernamentali, soldați și așa mai departe – și nu a anumitor persoane are avantajul suplimentar de a oferi rușilor opțiunea de a demisiona ca o modalitate de a ieși de pe lista de sancțiuni. Cel puțin, țările implicate în regimul de sancțiuni ar putea începe să-și extindă listele pentru a-i include pe toți cei deja identificați de Agenția Națională pentru Prevenirea Corupției, dim Ucrain, ca meritând sancțiuni. Țările care impun sancțiuni trebuie, de asemenea, să își coordoneze activitățile, astfel încât, dacă un rus este sancționat într-o țară, persoana respectivă să apară imediat pe lista de sancțiuni a tuturor țărilor participante la regimul de sancțiuni.

De asemenea, ar trebui impuse noi restricții de călătorie tuturor cetățenilor ruși. O interdicție completă de călătorie în toate țările democratice este o opțiune, deși riscă să-i înstrăineze pe rușii care se opun războiului. O alta este ca toți rușii care doresc să călătorească în țări democratice să plătească o „taxă de reconstrucție ucraineană” suplimentară, pe lângă costul vizelor lor. Dacă nu vor să plătească o astfel de taxă de teamă că aceasta semnalează sprijin pentru Ucraina, atunci pot să vadă în Minsk în loc de Barcelona. Contează și modul în care sunt anunțate aceste noi sancțiuni. Cel mai bine ar fi ca țările să anunțe totul deodată, pe 24 februarie.

În același timp, democrațiile ar trebui să faciliteze dezertarea rușilor care se opun războiului. Zecile de mii dintre cei mai buni și mai străluciți oameni din Rusia care au fugit deja ar trebui să primească vize de muncă pentru a rămâne în Europa și în Statele Unite. Bărbații care au fugit din Rusia pentru a evita înrolarea ar trebui să primească stimulente să nu se întoarcă până la încheierea războiului. Liderii opoziției ruse și jurnaliștii independenți care trăiesc în exil ar trebui să poată obține vize și permise de muncă, să deschidă conturi bancare, să folosească cărți de credit și să își monetizeze canalele YouTube cu mult mai ușor decât se poate face astăzi.

Bani și mesaje

Ucraina are nevoie de mai mulți bani, iar Occidentul trebuie să găsească noi modalități de a-i oferi. Locul evident de unde poate fi început este transferul celor peste 300 de miliarde de dolari din rezervele băncii centrale ruse, deținute în prezent de Occident, către guvernul Ucrainei. Oficialii de trezorerie și finanțe din Statele Unite și Europa sunt agitați în legătură cu astfel de mișcări. Dar bunuri de stat au mai fost confiscate legal în trecut, în locuri precum Irak și Afganistan, și ar trebui procedat la fel și acum (mai mult, acum acest lucru are avantajul suplimentar de a trimite Chinei un mesaj descurajator cu privire la invadarea Taiwanului, deoarece Beijingul are mult mai multe rezerve financiare investite în Occident). În plus, urmând linia guvernului canadian, și activele înghețate ale oligarhilor ruși ar trebui luate în considerare pentru confiscare și transfer în Ucraina. Țările occidentale ar trebui să impună o taxă de import pentru toate mărfurile rusești și o taxă de export pentru toate bunurile și serviciile furnizate Rusiei, ale căror venituri ar fi transferate unui fond de reconstrucție ucrainean. Tot astăzi ar trebui demarată ș și planificarea cuprinzătoare pentru reconstrucția postbelică a Ucrainei de sute de miliarde de dolari – un efort care ar trebui să includă o conferință internațională de promisiuni.

Sancțiunile mai dure sunt pentru a decupla Rusia de lume, dar, concomitent, Occidentul ar trebui să facă mai mult pentru a ajunge la inimile și mințile din Rusia. După declanșarea războiului, Radio Free Europe/Radio Liberty, finanțat de guvernul SUA, aproape și-a triplat audiența, cea mai mare parte în Rusia și Ucraina. Mass-media independentă rusă care operează acum în afara Rusiei și-a extins audiența. Vizualizarea canalelor YouTube operate de colegii liderului opoziției, Alexei Navalnîi, a crescut dramatic și în 2022. Cele două canale create inițial de Navalnîi au cel puțin 9,5 milioane de abonați. Dar fiecare dintre aceste entități media ar putea beneficia de mai multe resurse, noi metode de finanțare, acces mai ușor la permise de muncă și tehnologii care să le ajute să treacă prin Cortina de Fier informațională a lui Putin. Ar trebui încercate noi modalități de a ajunge la ruși – fie prin mesaje text, utilizarea mai bună a canalelor TikTok și Telegram, sau mesaje culturale mai subtile decât știrile directe.

Cât timp soldații ruși le vor ocupa țara, ucrainenii vor lupta. Ei vor lupta cu sau fără noi arme avansate, cu sau fără sancțiuni mai dure, cu sau fără bani care să-i ajute să-și conducă țara. Pentru Occident, faptul de a înțelege această perspectivă-cheie asupra mentalității ucrainene de azi implică o evidentă recomandare de politici: ajutați Ucraina să câștige cât mai repede posibil.

Cel mai bun mod de a comemora ziua de 24 februarie, aniversarea invaziei lui Putin, este de a face limpede că aceasta este strategia Occidentului. Asta necesită o lansare – coordonată între zeci de țări, în aceeași zi – a mai multe și mai bune arme, sancțiuni mai dure, asistență economică nouă, eforturi mai mari de diplomație publică și un angajament credibil pentru reconstrucția postbelică. Acesta este, de asemenea, cel mai bun mod de a evita faptul de a fi în același punct și la momentul 24 februarie 2024. >>

Distribuie Distribuie Comentarii