După ce Rassemblement National (RN) al Marinei Le Pen a câștigat primul tur al alegerilor legislative anticipate din Franța, partidele de stânga și de centru au făcut apel la un front republican împotriva partidului de extremă dreaptă, îndemnând alegătorii să facă baraj (să-i blocheze avansul). Dar ce înseamnă acesta și cum a funcționat acesta în Franța?, scrie The Guardian.

Termenul nu este bine definit, strategia putând lua forme diferite, însă în politica franceză „frontul republican” se referă la un efort combinat câtorva partide politice principale și ale alegătorilor acestora în scopul de a minimiza șansele extremei drepte de a câștiga alegerile.

În turul doi al alegerilor prezidențiale și în alte alegeri când doar doi candidați se înfruntă într-un vot decisiv, partidele care aflate pe următoarele locuri vor cere alegătorilor să susțină candidatul principal. În general, alegătorii au avut tendința – deși în număr tot mai mic – să se conformeze.

Când extrema dreaptă este bine plasată într-un tur doi la care s-au calificat trei candidați, ceea ce se poate întâmpla la toate alegerile cu excepția scrutinului prezidențial, „frontul republican” are efecte mai concrete: candidații de pe locul trei pot fi de acord să se retragă pentru a evita să divizeze votul anti-RN.

Astfel de acorduri pot fi locale sau naționale și, din nou, se bazează din nou pe alegători pentru a le face să funcționeze. Oricare ar fi preferințele lor politice, ei sunt invitați să „blocheze” o victorie a extremei-drepte votând pentru oricare candidat cu șanse bune împotriva partidului de extremă dreaptă.

Frontul republican este numit astfel pentru că RN este văzut ca „anti-republican”, pe motiv că planurile sale de tip Franța mai întâi în sensul unei „preferințe naționale” în ceea ce privește locurile de muncă și beneficiile, precum și unele dintre propunerile sale anti-imigrație, sunt contrare principiilor constituționale ale egalității.

Când a apărut prima dată frontul republican?

Majoritatea istoricilor îl datează pe primul în 1955, în timpul celei de-a patra republici, când patru partide de centru-stânga și de centru-dreapta au creat un pact electoral pentru a învinge UDCA a lui Pierre Poujade - populistă, anti-impozitare, anti-modernizare și anti-parlamentară.

Termenul a fost folosit pentru prima dată de Jean-Jacques Servan-Schreiber, jurnalist de la revista l'Express, după care a fost preluat de Le Monde. Ca fapt divers, unul dintre cei mai influenți membri ai UCDA care au fost învinși a fost un anume Jean-Marie Le Pen, tatăl lui Marine.

Cât de frecvent a fost implementat?

Frontul republican și barajul au fost desfășurate în diferite forme în alegerile municipale, regionale, parlamentare și prezidențiale începând cu anii 1980, pe măsură ce cota de vot a RN – cunoscută atunci sub numele de Frontul Național (FN) – a început să crească.

În cel de-al doilea tur al alegerilor departamentale din 1985, spre exemplu, Partidul Socialist (PS) al premierului Michel Rocard, a chemat la un „pact democratic”, îndemnând alegătorii de stânga să blocheze candidații FN prin acordarea votului partidului principal de centru-dreapta.

Apogeul frontului republican este considerat a fi alegerile prezidențiale din 2002 , când, într-un cutremur politic, liderul NF, Jean-Marie Le Pen, a ajuns în turul doi în detrimentul premierului partidului socialist, Lionel Jospin.

Astfel că fiecare partid din Adunarea Națională a cerut alegătorilor să-l susțină pe candidatul partidului de centru-dreapta UMP, Jacques Chirac, care a câștigat un al doilea mandat la palatul Elysée cu un scor de 82%.

A avut întotdeauna succes?

Frontul republican a slăbit constant din 2002 încoace. La alegerile locale din 2011, președintele de dreapta, Nicolas Sarkozy, și-a îndemnat alegătorii partidului său să nu aleagă „nici FN, nici PS” în turul doi, întrucât socialiștii făcuseră alianțe locale cu partidele de extrema stângă.

În confruntarea din al doilea tur dintre Emmanuel Macron și Marine Le Pen în alegerile prezidențiale din 2017, doar două dintre cele nouă partide eliminate în primul tur – PS și Les Républicains (LR) de centru-dreapta – au cerut oficial alegătorilor să-l susțină pe Macron.

În cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2022, o reeditare a celor din 2017, pe măsură ce RN a continuat să-și crească constant cota de voturi la aproape fiecare scrutin, alți doi candidați de extremă dreapta, Éric Zemmour și Nicolas Dupont-Aignan, și-au îndemnat alegătorii să o susțină pe Le Pen.

Candidații învinși de centru-dreapta, centru-stânga, verzi și comuniști au făcut apel la alegătorii lor să voteze pentru Macron, spre deosebire de Jean-Luc Mélenchon, șeful partidului de stânga radicală Unbowed France (LFI), care a lansat un apel ușor diferit, îndemnându-i să „voteze împotriva RN”.

Macron a câștigat cu 58% – foarte departe de 82% a lui Chirac. Iar la alegerile parlamentare care au urmat, tabăra președintelui a reînviat „nici... și nici” al lui Sarkozy, refuzând să le spună alegătorilor săi cum să voteze în cursele decisive dintre RN și alianța de stânga care includea LFI.

Cum a fost estimat să functioneze în aceste alegeri?

Scorul de 33% obținut de RN în alegerile legislative anticipate din primul tur a atras apeluri instantanee pentru crearea unui front republican în perspectiva turul doi de duminică. 221 de candidați, inclusiv 83 din tabăra lui Macron și 132 din alianța NFP, stânga-verzi, s-au retras din potențiale competiții în care s-ar fi înfruntat trei candidați.

Cu toate acestea, în timp ce sondajele sugerează că acest lucru a redus semnificativ șansele RN de a obține o majoritate absolută în adunare, frontul continua să se fractureze.

Comparativ cu 2022, Mélenchon a transmis un mesaj clar: alegătorii NFP ar trebui să depună buletinul de vot în al doilea tur pentru candidatul non-RN. Pe de altă parte, aliații lui Macron, inclusiv fostul premier Édouard Philippe, au spus că alegătorii taberei lor nu ar trebui să susțină un candidat NFP din LFI al lui Mélenchon, în timp ce LR, de centru-dreapta, a refuzat să facă orice fel de recomandare, motivând că „extrema stângă este adevăratul pericol”.

Între timp, alegătorilor – în special cei de stânga, care au votat deja de două ori pentru Macron și candidații centriști pentru a face un baraj împotriva extremei drepte – li s-a cerut din nou să voteze pentru candidații ale căror politici nu le susțin, în timp ce centriștii sunt obligați să voteze pentru Noul Front Popular.

Alianța Noul Front Popular, în frunte

Alianţa de stânga Noul Front Popular se află în frunte în turul al doilea al alegerilor legislative din Franţa, în faţa coaliţiei preşedintelui Emmanuel Macron şi a extremei drepte, niciunul dintre aceste trei blocuri neobţinând majoritatea absolută în Adunare, potrivit primelor estimări ale institutelor de sondare, transmite France Presse.

Noul Front Popular este creditat cu 172 până la 215 deputaţi, potrivit proiecţiilor de locuri realizate de patru institute, care plasează toţi macroniştii pe locul al doilea, cu 150 până la 180 de locuri. Rassemblement National (Partidul Adunării Naţionale), care era aşteptat să câştige alegerile, se află pe locul al treilea, cu 115 până la 155 de aleşi.

Alianța de stânga din Franța este pe cale să câștige cele mai multe locuri la alegerile parlamentare dramatice, dând o lovitură partidului de extremă dreapta Marine Le Pen, potrivit estimărilor timpurii.