Ce efecte majore produce vizita lui Iohannis la Trump: Repunerea pe traiectoria pro-occidentală și abandonarea tentației „orientale” din era Dragnea
Vizita lui Klaus Iohannis la Washington e cea mai bună deschidere de campanie pe care președintele și-o putea dori. Prin a doua vizită la Casa Albă în trei ani, Iohannis a fost validat de președintele Trump ca partener de discuție nu doar în România, ci și în regiune. Dincolo însă de conotația electorală, întâlnirea celor doi președinți are două semnificații politice cu efecte pe termen lung, scrie jurnalistul Cristian Pantazi pe G4Media.ro .
În primul rând, Declarația comună și cuvintele spuse de cei doi președinți în prezența ziariștilor consfințesc o agendă reformistă, apăsat pro-occidentală pentru România.
După doi ani și jumătate de derapaje anti-occidentale și pro-orientale ale guvernelor controlate strict de Liviu Dragnea, a venit timpul ca România să se reașeze pe drumul corect. Un prim moment-cheie a fost summitul UE de la Sibiu, urmat de înfrângerea categorică a PSD în alegerile europarlamentare.
Declarația comună de la Washington pune o presiune uriașă pe guvernul PSD-ALDE în câteva puncte-cheie: lupta anti-corupție, statul de drept, renunțarea la afacerile stranii promovate de Dragnea cu actori din China și Rusia, state care sunt orice, numai etalon de transparență și democrație nu. Sunt excesive aceste angajamente asumate de Iohannis? Nu. Ele reprezintă fundamentele dezvoltării unei societăți democratice și premisele ancorării profunde, ireversibile în valorile occidentale.
În fond, investiții mari în România s-au pierdut tocmai din cauza presiunii uriașe pe justiție, dar și din cauza modificărilor netransparente ale legislației fiscale în folosul unor companii ruse sau a unor jucători locali apropiați de Rusia (vezi efectele OUG 114/2018). Și nu e vorba doar despre anunțata plecare a ExxonMobil; sunt mult mai multe investiții pierdute, după cum a explicat pentru G4Media.ro în luna martie Ramona Jurubiță, coordonator al Coaliției pentru Dezvoltarea României.
Va îndrăzni Dăncilă și guvernul PSD-ALDE să refuze agenda propusă de Iohannis și Trump? Costurile politice pentru PSD, ALDE, dar și pentru România ar fi masive. Cred că, în ciuda lipsei sale funciare de înțelegere a mecanismelor politice la nivel înalt, Dăncilă are o doză de viclenie care o va face să înțeleagă efectele politice ale unui eventual refuz.
A doua semnificație a vizitei e legată de agenda SUA. Declarația comună a celor doi președinți identifică Rusia și China drept state – problemă, furnizoare de riscuri. Nimic surprinzător pentru cine urmărește politica Administrației Trump.
Acum un an, Wess Mitchell, la acel moment adjunct al secretarului de stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, rostea într-un discurs la București un avertisment clar legat de cântecul de sirenă cu care Moscova și Beijingul ademenesc țările din Europa Centrală și de Est:
”Zona care pleacă din Caucaz, prin Balcani și bazinul Dunării este o zona de atenție geopolitică nouă pentru Rusia și pentru China. Rusia și China reprezintă modele alternative coerente – cu stabilitate politică, bazată pe autoritarism și forță brută, îngrădirea unor aspecte ale pieței libere care amenință baza funcționării civilizației noastre. În moduri diferite, Rusia și China vor să distrugă modelul occidental. Rusia vrea să dezbine și să fărâmițeze vestul. China vrea să ia locul modelului occidental. Influența Chinei se extinde rapid în regiunea Mării Negre. Inițiativele 16+1 și Centură/Drum al Chinei vor să creeze o alternativă la influența occidentală. Prin intermediul banilor săi, China le oferă țărilor (din regiune) o amanetare a viitorului”.
Pentru SUA, Rusia și China nu sunt doar adversari geopolitici, ci și economici. SUA vrea să rupă o felie din piața gazelor din UE, dominată copios de Rusia, iar cu China e angajată într-un război comercial de proporții. Pentru România, Rusia e amenințarea geopolitică din imediata vecinătate, țara care a dovedit în Ucraina că nu ține cont de reguli și lege. Iar China, cu ale sale investiții promise pe bandă rulantă, e un semn de întrebare, mai ales când vine vorba despre derularea unor investiții majore precum construirea unor reactoare nucleare.
Proiectarea agendei comune România – SUA s-a văzut cel mai bine la momentul blocării conductei Nord Stream 2, o conductă inițiată de Rusia și Germania care ar duce gazele naturale ale Gazprom către Europa Occidentală, sporind astfel dependența de Rusia. România a reușit o performanță politică greu de anticipat: ca președinție rotativă a UE reușit să blocheze construcția Nord Stream 2. Reușita a fost validată câteva luni mai târziu, când Gazprom a anunțat că dă în judecată Comisia Europeană.
Intră agenda SUA în contradicție cu agenda UE? Desigur, sunt multe puncte de conflict, mai ales de la alegerea președintelui Trump.
Concluzie. Cu muniția dată de vizita în SUA, Klaus Iohannis și-a asigurat un start lansat de campanie. A venit înapoi cu o colecție impresionantă de superlative din partea lui Donald Trump, care a făcut risipă de aprecieri pozitive. Mai mult decât atât, a și făcut un pas semnificativ pentru repunerea României pe traiectoria corectă.
