Oamenii de știință au ajuns la concluzia că mirosul de transpirație al altora ar putea fi util în terapia împotriva anxietății.

Oamenii de ştiinţă au folosit în experimentele lor transpiraţia din zona axilei FOTO Shutterstock

Mirosul poate evoca şi amintiri puternice. Așa cum știm, bebeluşii se nasc cu un puternic simţ al mirosului, cu o preferinţă pentru mamă şi laptele matern al acesteia. Prin urmare, pierderea capacităţii de a simţi mirosul altor persoane, cum ar fi partenerul şi copiii, poate provoca depresie şi sentimente de izolare.

Cercetătorii suedezi cred că mirosul corporal al altor persoane ar putea fi util în terapia împotriva anxietăţii sociale. Prin urmare, au început testele pe voluntari, relatează BBC. Primele rezultate vor fi făcute publice în cadrul unei conferinţe medicale care va avea loc săptămâna aceasta la Paris.

Oamenii de ştiinţă au folosit în experimentele lor transpiraţia din zona axilei. Bănuiala lor este că mirosul activează căile cerebrale legate de emoţii, oferind un efect calmant, dar este mult prea devreme pentru a spune dacă au dreptate.

Cercetătorii suedezi sugerează că mirosul corpului uman ar putea comunica starea noastră emoţională, fericită sau neliniştită, de exemplu, şi chiar să provoace reacţii similare la alte persoane care îl miros.

Aceştia au cerut voluntarilor să doneze sudoarea de la subraţ din momentul în care se uitau la un film de groază sau la o comedie. Apoi, 48 de femei cu anxietate socială au fost de acord să miroasă unele dintre aceste mostre, alături de o terapie mai convenţională numită "mindfulness", în cadrul căreia oamenii sunt încurajaţi să se concentreze pe aici şi acum, în loc să revină la gândurile negative.

Unele dintre femei au primit mirosuri corporale autentice pentru a le mirosi, în timp ce altora, grupul de control, li s-a dat în schimb aer curat. Cele care au fost expuse la transpiraţie au avut rezultate mai bune la terapie.

„Transpiraţia produsă în timp ce o persoană era fericită a avut acelaşi efect ca şi în cazul unei persoane care a fost speriată de un clip de film. Aşadar, este posibil să existe ceva în ceea ce priveşte semnalele de chimioterapie umană din sudoare care afectează răspunsul la tratament”, a spus cercetătorul principal, Elisa Vigna, de la Institutul Karolinska din Stockholm.