Scriitorul Francisco de Quevedo spunea că „ipocritul vrea să arate ceea ce nu este”, fiind definit ca o persoană care pretinde că are credințe, valori sau principii pe care nu le are, adică acționează într-un mod care nu se potrivește cu ceea ce gândește.

Culorile nu sunt doar instrumente de comunicare vizuală. Foto arhivă

Potrivit psihologului Martha Guerri de la Clinica Fertty, ipocrizia nu este considerată o patologie, ci mai degrabă o calitate pe care societatea noastră o promovează .

Aceste trăsături de personalitate se reflectă adesea în preferințele de culoare. De exemplu, Fernando Restrepo Betancur afirmă în articolul său „Preferința de culoare în rândul studenților din orașul Medellín, Columbia” că nuanțele permit oamenilor să transmită emoții și sentimente importante, deseori în mod inconștient.

Una dintre culorile cele mai asociate cu ipocrizia este galbenul, deși, potrivit directorului academic Jose Angel Saavedra, dintr-un articol publicat de British School of Creative Arts and Technology, această culoare are o natură contradictorie, scrie infobae.com . Pe de o parte, simbolizează bucuria, inovația și optimismul, dar i se atribuie și conotații negative precum falsitatea, aroganța și superficialitatea, în timp ce în termeni culturali, galbenul a fost legat de minciună, gelozie și superficialitate, care sunt legate de atitudini ipocrite.

Un alt articol, publicat de L'Escola d'Art i Superior de Disseny, Spania, subliniază că galbenul, pe lângă faptul că este asociat cu lumină și bogăție, evocă emoții negative precum invidia și trădare. În plus, expunerea excesivă la această culoare, conform analizei, poate genera chiar iritabilitate.

O altă culoare care are o relație simbolică cu ipocrizia este verdele, care, potrivit psihologului Óscar Castillero Mimenza, este adesea asociat cu concepte pozitive precum fertilitatea, speranța și norocul. Cu toate acestea, are și conotații negative, invidia fiind una dintre cele mai evidente stări. În mod similar, în nuanțe mai închise, verdele este legat de manipulare, groază și chiar moarte, mai ales atunci când este combinat cu negru.

Este interesant că, în analiza lui Fernando Restrepo Betancur, citată în articolul său „Preferința de culoare printre studenții universitari din orașul Medellín, Columbia”, se dezvăluie că verdele este mai popular în rândul bărbaților, în timp ce galbenul tinde să fie preferat de femei.

Cum sunt legate culorile și emoțiile

Deși reflectă și trăsături de personalitate, preferințele pentru anumite culori sunt adesea influențate de gen și contextul cultural.

Legătura dintre culori și emoțiile umane a fost subiect de studiu de zeci de ani, dezvăluind modul în care nuanțele au capacitatea de a influența percepția, comportamentul și chiar modul în care comunicăm - de exemplu, în limbajul de zi cu zi, unde expresii precum „verde de invidie” sau „cod roșu” ilustrează modul în care culorile sunt asociate cu anumite stări emoționale.

Psihologul Julio Santiago de la Universitatea din Granada, Spania, subliniază că aceste asociații au o bază culturală, biologică și socială, de exemplu, galbenul este asociat cu presa senzaționalistă, roșu cu sânge, roz cu feminitate și verde închis evocă sentimente de pericol sau manipulare, conexiuni care, deși parțial universale, sunt mediate și de contextul cultural și experiențele individuale.

În lucrarea sa, The Symbolism of the Spirit, psihiatrul Carl Jung a descris culorile drept „limba maternă a subconștientului” și a subliniat că toate ființele umane răspund universal la stimuli cromatici, care au puterea de a evoca răspunsuri emoționale profunde, de unde și importanța lor în exprimarea sentimentelor și percepția realității.

În același context, Eva Heller, scriitoare germană specializată în sociologie și psihologie, a explicat în cartea sa „Psihologia culorii”: „Cine nu știe nimic despre efectele universale și simbolismul culorilor nu va putea niciodată să le folosească în mod corespunzător” , deoarece fiecare are complexități care, pe lângă îmbogățirea percepției lumii la nivel cultural și simbolic , ajută la înțelegerea mai bună a dinamicii sociale și psihologice.