Uniunea Sovietică ar fi încercat să invadeze România în anul 1989. Aceasta este una dintre teoriile enunțate în anii Revoluției, dar și ulterior, bazată pe un ”turism” rusesc intens în decembrie 1989, dar și pe o serie de declarații ale unor oficiali occidentali.

Tanc la Revoluția din 1989 FOTO insulina shutterstock

Deși s-au produs acum trei decenii și fac parte dintr-o istorie relativ recentă a României, evenimentele din 1989 încă sunt marcate de controverse, mistere, teorii ale conspirației și multe întrebări fără răspuns.

În timp ce revoltele de la Timișoara se aflau în plină desfășurare în perioada 16-20 decembrie 1989, în România apăreau informații îngrijorătoare. În primul rând faptul că URSS era pregătită să intervină în România și chiar să ocupe țara. Agenții de securitate mărturiseau că turismul rusesc crescuse incredibil de la începutul lunii decembrie, în România. Zeci de mii de ruși veneau să viziteze România lui Ceaușescu . În timpul zilelor de foc de la Timișoara, șefii de stat occidentali vorbeau despre acceptarea unei intervenții rusești în țară. Ba chiar, ungurii își făcuseră curaj și revendicau Transilvania. Era o situație explozivă pentru România, atât pe plan intern cât și extern.

Peste 25.000 de turiști ruși în România anului 1989

Această teorie, considerată deocamdată de specialiști doar o teorie a conspirației, își are originile și într-o serie de rapoarte care indică faptul că zeci de mii de cetățeni sovietici au intrat în România, ca turiști, în 1989, și nu au plecat decât peste un an, la insistențele statului român. Este vorba despre 25.000 de turiști ruși despre care nu se știe mare lucru. „Intrările ilegale în țară s-au făcut mai numeroase decât „fuga” peste graniță. Securitatea din Timișoara informase superiorii, cu vreo două săptămânii mai înainte, și că „turiști basrabeni” au împânzit zona sub acoperire de bișnițari. În acea lună, între intrările și ieșirile turiștilor sovietici, rezulta o diferență de circa 25.000 de persoane, multe retrase abia în toamna lui 1990”, preciza Lavinia Betea în „Ceaușescu și epoca sa”.

La rândul său, istoricul american Larry Watts, în volumul "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” spune : "Peste 25.000 din cei 37.000 de turişti sovietici care au considerat România locul preferat pentru vizite sau tranzit, în cele două săptămâni anterioare revoluţiei din decembrie 1989, au ales să nu mai plece timp de aproape un an, până în octombrie 1990, după ce guvernul român le-a cerut oficial şi insistent să părăsească ţara”. Tot în cartea lui Larry Watts se menționează că Ceaușescu a primit informații privind acest aflux nefiresc, aproape dublu față de cel din anul precendent. În plus, se plângea Ceaușescu, toți acești turiști erau dubioși fiindcă niciunul nu era cazat la vreun hotel și nimeni nu părea să știe pe unde stau și cu ce se ocupă sau ce vor să viziteze. Această realitate este confirmată și de Petre Roman într-o depoziție din 1994, prin care preciza că în jur de 30.000 de turiști ruși au rămas în România peste un an. Acestor turiști li s-a cerut să plece, în mod oficial, în octombrie 1990.

Sunt supoziții potrivit cărora acești turiști erau agenți KGB sau GRU trimiși să provoace agitație în România și să o destabilizeze politic. Așa cum arată specialiștii, toate acestea sunt doar supoziții, fără dovezi concrete, și rămân la categoria folclor. Cu toate acestea, persistă o întrebare fără răspuns: ce căutau 25.000 de cetățeni ruși în România, în decembrie 1989, și de ce au plecat din țară abia peste un an, la insistențele autorităților? În plus, unde stăteau, dacă nu erau înregistrați la unități de cazare, și cu ce s-au ocupat un an în România?

URSS se pregătea să intervină în România?

Un alt zvon care circula în decembrie 1989 era că URSS se pregătea să intervină în România, profitând de Revoluție. Această ideea a persistat până în 1990, odată cu plecarea turiștilor ruși, la insistențele statului român. Televiziunea Română , în aceea perioadă, relata zvonuri despre tabere rusești la granițele României. În plus, tot informațiile din perioada respectivă arătau că rușii ar fi început construirea unui pod de vase la Ungheni.

Tocmai de aceea, Ion Stoian, ministrul de externe al României, a fost însărcinat să transmită protestele lui Ceaușescu împotriva ”amestecului în treburile interne ale României”. De altfel, Ceaușescu aflase că reprezentanții membrilor Tratatului de la Varșovia fuseseră convocați la o întâlnire, fără participarea României. La toate acestea se adăugau telegramele amenințătoare ale unor șefi de stat din Occident, după ce aflaseră de revoltele din România. "Șeful diplomației l-a informat că, în timpul călătoriei din Iran, sosiseră telegrame amenințătoare. Ministerul francez de externe declara că va privi cu înțelegere o eventuală intrare a sovieticilor în România, după mărturia lui Stoian”, preciza Lavinia Betea în lucrarea menționată.

La rândul lor, americanii, prin secretarul de stat Baker, anunțau pe Ceaușescu că susțin punctul de vedere al Franței. Colac peste pupăză, Szuros Matyas, președintele interimar al Ungariei, declara că, prin prisma evenimentelor din România, era cazul eliberării Transilvaniei. Nici în acest caz, adică al unei intervenții rusești în România în decembrie 1989, nu există suficiente dovezi, iar problema este lăsată în categoria zvonistică. Se ia în calcul faptul că Ceaușescu era desprins de realitate și în loc să vadă problemele reale din România prefera să dea vina pe amestecul extern. Cu toate acestea și în acest caz rămâne un semn de întrebare. De ce francezii și americanii ar fi fost de acord cu o intervenție rusească în România aflată în plină Revoluție ? De unde venise această idee ? Au avut loc discuții în acest sens la nivel internațional? Toate aceste întrebări pot fi ușor cumulate cu cele în legătură cu valul de turiști ruși din decembrie 1989.