Roland Müller, un tânăr din Timişoara, a plecat în Germania, să studieze la Universitatea din Tübingen (landul Baden-Württemberg). Uşor, uşor a început să se obişnuiască cu normalitatea. Una normală în Germania, dar încă şocantă în România.
Roland Müller a trebuit să îşi preschimbe permisul de conducere. Aşa că a putut vedea ce înseamnă “birocraţie” într-o ţară avansată.
“Săptămâna aceasta am fost la sediul regiunii administrative Tübingen din Germania pentru preschimbarea permisului de conducere. Am avut o programare pentru joi la ora 10 (realizată pe email). Am ajuns cu 5 minute înainte (pentru că dacă nu eşti punctual nu te bagă nimeni în seamă în ţara asta) şi am aşteptat tot maximum 5 minute după ce am luat număr de ordine şi am stat în holul imens şi luminat de la parter (unde drept bonus neaşteptat a fost o expoziţie a unor fotografi din Arad). Apoi am mers la biroul de permise conducere unde o doamnă foarte amabilă mi-a preluat “dosarul” (evident, glumesc, nu a fost nevoie de dosar cu şină, ci doar de o fotografie biometrică, paşaport şi permisul de conducere românesc). După preluarea solicitării şi prelucrarea datelor, care inclusiv cu verificare autenticităţii documentelor a durat 15 minute şi s-a desfăşurat pe loc, am fost invitat să merg la “casierie” (care este de fapt un punct de plată electronic unde te prezinţi cu un card personalizat ce este emis şi îţi este înmânat şi care conţine exact suma pe care o ai de plată şi descrierea tranzacţiei). Am revenit la biroul de permise unde am fost informat că voi primi acasă noul permis şi odată cu el un plic unde voi putea să îl pun pe cel vechi care va fi trimis de ei în România. Eu nu mai trebuie să fac nimic. Se ocupă ei. Totul pentru taxa de 31€. 
Toată experienţa, de la intrarea pe poarta instituţiei până la plecare, nu a durat nu mai mult de 30 de minute”, a povestit Roland pe Facebook. 
Un sentiment brusc de furie şi indignare
Spune că pe întreaga durată a interacţiunii cu funcţionarii germani şi instituţia landului s-am simţit cu un “rege”, pentru că acolo cetăţeanul - în serviciul căruia lucrează oameni integri, competenţi şi dedicaţi serviciului public – este respectat.
“Am fost extrem de bucuros să constat că am interacţionat cu un funcţionar cu dizabilităţi fizice iar condiţiile de lucru şi mediul au fost de aşa o natură încât handicapul doamnei nu a constituit nicio barieră în exercitarea atribuţiilor de serviciu. La plecare, după ce am primit toate informaţiile necesare şi am fost salutat jovial (niciun fel de diferenţă de abordare între cetăţenii germani şi ai altor state UE) m-am gândit ce bine ar fi dacă şi în România mai multe persoane cu nevoi speciale şi-ar putea exprima potenţialul în administraţia publică. După câţiva alţi paşi m-am oprit brusc însă şi gândurile mi-au fost perturbate de un sentiment brusc de furie şi indignare: cum naiba am acceptat ca timp de două decenii, întreaga mea viaţă de adult, să fiu batjocorit şi umilit de instituţiile statului român, pe banii mei?! Cum naiba am acceptat ca drepturile mele de cetăţean să fie încălcate la fiecare pas, oportunităţi să îmi fie interzise, viaţă să-mi fie pusă în pericol?!...Să fie oare procesul de preschimbare al permisului de conducere din România cu unul emis de Republica Federală Germania începutul ireversibil al unei despărţiri ce poate trebuia de mult decisă?”, a concluzionat Roland Müller. SURSA: Adevărul 
