O sursă a Securității a dezvăluit că securiștii care au vrut să fure o icoană de la mănăstirea unde slujea părintele Cleopa s-au rugat în genunchi la duhovnic să o ia înapoi.

Părintele Cleopa

Părintele Cleopa Ilie, unul din cei mai renumiți duhovnici al secolului al XX-lea, a avut dosar de urmărire informativă la fosta Securitate în perioada anilor ’70.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității deține în arhive dosarul duhovnicului de la mănăstirea Sihăstria, ce poartă numele conspirativ „Kalinic“, iar ulterior „Codrin“. Dosarul a fost deschis de însuși col. Aurel Mihalcea, șeful Securității județului Neamț.

Dosarul de 219 file conține note informative ale agenților dirijați în jurul părintelui Cleopa, planuri de măsuri ale Securității, transcrieri ale înregistrărilor de pe bandă magnetică ale discuțiilor purtate între ofițerul de Securitate și obiectul Codrin, rapoarte ale ofițerului, note de verificare și două declarații olografe ale părintelui Cleopa din 1973, scrie cercetătorul CNSAS Adrian Nicolae Petcu în volumul „Părintele Cleopa Ilie în documentele Securității“.

Din anul 1950, despre părintele Cleopa se semnala că la predică se exprima ostil la adresa orânduirii socialiste: „«Pace nu va fi, deoarece lumea și-a pierdut credința în Dumnezeu», că lui Cleopa «nu-i este frică de închisoare, că, oriunde ar fi el, cu el este Hristos»“.

FOTO www.sihastria.ro

Tot în urma unei discuții cu părintele Cleopa, informatoarea „Galina“ arăta că, în cursul lui septembrie 1950, „Securitatea a vrut să ridice o icoană făcătoare de minuni de la mănăstirea Sihăstria, dar că, plecând de la Cleopa, motorul s-a oprit de mai multe ori și ofițerii s-au rugat în genunchi să ia icoana înapoi la mănăstire. Iar el a trimis copii mici și curați să facă această acțiune. Apoi a afirmat că o parte din oamenii Securității s-au convertit, iar ceilalți nu îndrăznesc să se apropie de mănăstire“.

Imediat după acest incident, Securitatea a verificat dacă părintelui Cleopa i se atribuia darul facerii de minuni , așa cum se procedase și în cazul altor monahi, cum a fost cazul lui Arsenie Boca de la Prislop .

Dintr-o notă din 7 septembrie 1950, se spunea că arhimandritului Cleopa „nu i se atribuie darul facerii de minuni și nici nu umblă prin satele de prin împrejurimi. Nu este vizitat de credincioși mai mult ca ceilalți călugări“.

Mănăstirea Sihăstria trecuse prin pericolul de a fi desfiinţată, însă, probabil, înţelepciunea părintelui Paisie Olaru şi-a spus cuvântul, acest aşezământ fiind transformat într-un azil de călugări bătrâni.

Cu toate acestea, în anii ’70, Sihăstria a reînceput să devină un aşezământ monastic cercetat continuu de pelerini, situaţie care a dat de gândit autorităţilor comuniste. Acestea încercau să minimalizeze importanţa duhovnicească a Sihăstriei, atât prin interzicerea intrării în monahism a tinerilor, cât mai ales prin supravegherea continuă şi chiar adaptarea la timpurile moderne, secularizante, şi la mersul politic al ţării, scrie istoricul Adrian Nicolae Petcu în Ziarul Lumina.

FOTO www.sihastria.ro

Totodată, pentru că era căutat permanent de credincioşi, părintele Cleopa era marginalizat, obligat să nu primească pe nimeni şi să stea numai în chilia sa. Era urmărit de Securitate, pentru a stabili dacă face "propagandă mistică", mai ales că se declarase împotriva "ştiinţei şi culturalizării cetăţenilor patriei", prin afirmaţii conform cărora "teatrul, televiziunea şi cinematograful ar fi dăunătoare vieţii spirituale a credincioşilor".

Ulterior, organele de represiune au luat măsura "avertizării" părintelui Cleopa, pentru ca un an mai târziu, sursa „Neagu“ a Securităţii să noteze: „În ultimul timp, părintele a început să se mai potolească, în sensul că nu mai boicotează ca în mănăstire să se mănânce carne, că s-au instalat telefon, televizor şi altele. În ce priveşte predicile a fost atenţionat de stareţul mănăstirii să predice ceea ce se cuvine fără a mai răstălmăci şi exemplifica în fel şi chip pildele şi alte citate din Evanghelie. Pentru a nu mai predica de fiecare dată cu ocazia slujbelor, s-a reglementat serviciul la biserică prin rotaţie cu toţi preoţii. Totuşi, nu a renunţat definitiv la concepţiile lui mistice şi continuă să întreţină relaţii cu fosta conducere a mănăstirii: Ioanichie Bălan, Caliopie Apetri, Oanele Victorin".