Ce a primit Ion Panțuru, cel mai mare bober, pentru o medalie la Olimpiadă: „50% reducere de impozit pe salariu şi o cameră în plus fără să plătesc spaţiul excedentar“
Participant la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice de iarnă, Ion Panțuru a concurat cu bobul creat chiar de sportivii care au urcat în el, la uzina de la Sinaia.
Echipa României la CE 1967 FOTO COSR
Ion Panţuru, cel mai mare bober din istoria României, s-a născut la 11 septembrie 1934, la Câmpina, și a murit la 17 ianuarie 2016.
El a început sportul de performanţă ca fotbalist, fiind portar la Carpaţi Sinaia în liga a treia şi a doua şi a ajuns din întâmplare la bob, sport în care a făcut apoi carieră. Sportivul a obținut la Campionatele Europene două medalii de aur la bob patru persoane, două de argint la bob două persoane şi bob patru persoane.
La Grenoble în 1968, România s-a bucurat de o singură medalie, cucerită de Ion Panţuru, n proba de bob dublu, unde rolul de frânar i-a revenit colegului său, Nicolae Neagoe. Sportivi experimentaţi la vremea respectivă, cei doi boberi deveniseră campioni europeni cu un an în urmă şi vicecampioni europeni în preajma concursului de la Grenoble.
„Locul trei de la Grenoble a fost de fapt locul doi. Locul unu a fost la egalitate cu locul doi, dar regulamentul a spus că suntem pe locul trei, cucerind astfel medalia de bronz. La acea vreme, nu m-am gândit nici o clipă că va rămâne singura medalie din istoria participării României la JO de iarnă”, a povestit peste ani Panţuru pentru Adevărul.
El şi Neagoe au făcut parte şi din echipajul de bob 4 persoane, alături de Petre Hristovici şi Gheorghe Maftei, care s-a clasat pe locul 4 la Olimpiadă. „Am fost pe trei până la ultimul echipaj, cel al Elveţiei, care apoi ne-a luat bronzul. Toată lumea mă felicita, dar eu parcă simţeam că vom fi depăşiţi", a mai spus Panţuru, care a rememorat şi venirea în ţară: „Am fost primiţi cu mare fast în ţară, cu toate că nu ne aşteptam. Am fost aşteptaţi de multă lume la aeroport, oameni simpli veniţi ca să ne vadă. Am primit titlul de Maestru Emerit în acelaşi timp cu Ilie Năstase, dar din punct de vedere financiar ne-au dat cât să nu zicem că nu am primit nimic. Medalia de la Olimpiadă a implicat 50% reducere de impozit pe salariu şi am avut dreptul la o cameră în plus fără să plătesc spaţiul excedentar“.
„Nu exista gheață artificială, trebuia să concurăm noaptea“
Pe lângă bronzul olimpic de la Grenoble, Ion Panțuru a fost și campion european, în două rânduri, vicecampion mondial, medaliat mondial, scrie GSP.
Prima medalie, obținută la Europenele de la Ignis (Austria), i-a fost cea mai dragă, exceptând-o, bineînțeles, pe cea olimpică din Franța. „Îmi aduc aminte că la Ignis, undeva lângă Innsbruck, am luat startul la patru dimineața. Așa se făcea atunci pentru că nu exista gheață artificială. Ziua era cald și se topea, așa că trebuia să concurăm noaptea. Și așa, aveam dificultăți. Țin minte că gheața se topise într-un loc, era ca un crater. Nu știu ce a făcut atunci Nuțu Panțuru că pur și simplu am zburat peste acea porțiune“, își amintea Dumitru Focșeneanu, care a făcut parte din bobul de 4 alături de Ion Panțuru (pilot), Ion Zangor și Dumitru Pascu.
Boberii români nu erau profesioniști și, în perioada în care participau la concursuri, erau doar „scoși din producție“. Ei erau angajați la Uzina de Mecanică Fină Sinaia . Ion Panțuru a fost strungar, dar nu a profesat niciodată pe această meserie.
„După ce am câștigat medalia de argint la Lake Placid, în 1969, am primit o primă cu care ne-am dus toți băieții să sărbătorim la barul Melody, în București. Am cheltuit toţi banii, că am dat de băut și celor din conducerea federației“, a povestit Focșeneanu pentru GSP.
Sursa: adevarul.ro