A trecut aproape un deceniu de la devastatorul cutremur și tsunami care a declanșat tragicul accident la centrala nucleară din Fukushima. Însă amintirile în Japonia sunt încă proaspete și au fost aduse în prim-plan, luni, după cutremurul din Ishikawa și declanșarea alarmelor de tsunami.

Avertismentele nu sunt neobișnuite în Japonia, arată BBC . „Când m-am mutat acolo, săream din pat la cea mai mică mișcare a clădirii noastre”, scrie corespondentul televiziunii britanice la Tokyo.

Acesta continuă: „Dar în câteva luni, dormeam în timpul cutremurelor. În Japonia, seismele devin repede o parte a vieții. Te obișnuiești cu ele, până la un punct. În mintea ta mereu persistă acea senzație enervantă. Când va lovi următorul cutremur mare? Clădirea noastră este destul de sigură?”

Temerile japonezilor s-au concretizat pe 11 martie 2011 când, timp de două minute, pământul s-a cutremurat într-un mod pe care nimeni nu-l mai trăise până atunci.

„Orice persoană care a trăit prin aceasta poate relata exact unde se afla și cât de înspăimântată se simțea”, scrie corespondentul BBC.

În decurs de 40 de minute, primul val de tsunami a lovit țărmul, spulberând zidurile de maree și măturând orașe și sate pe sute de kilometri de-a lungul coastei de nord-est a Japoniei, totul transmis în direct la televizor de un elicopter de știri deasupra orașului Sendai.

Ziua următoare a adus vești și mai teribile - o centrală nucleară era în criză. Topirea nucleară de la Fukushima începuse. Sute de mii de oameni primeau ordine să-și părăsească casele. Nici capitala Tokyo nu părea în siguranță.

Amintirea acelei zile a lăsat o traumă colectivă profundă.

„În lunile care au urmat, căutam un nou loc de locuit în Tokyo”, arată jurnalistul. „Soția mea studia hărți geologice pentru a vedea unde era cea mai solidă rocă, pe un teren înalt departe de râuri. Ea era obsedată de vârsta clădirilor. Era clar: Căutăm ceva construit după 1981”, mai povestește acesta.

El mai spune că odată ce s-au mutat într-o clădire construită în 1985, au început să stocheze alimente și apă. Sub chiuveta din baie erau împachetate cutii cu un termen de valabilitate de cinci ani.

„Totuși”, spune acesta, „cel mai recent cutremur este și o poveste remarcabilă a succesului Japoniei”.

Japonia nu raportează cutremurele după magnitudine. Ea raportează cât de mult se cutremură pământul. Scala merge de la 1 la 7. Și luni, în Ishikawa, cutremurul a atins un maximum, 7.

Au existat distrugeri masive ale drumurilor și podurilor. Au fost declanșate alunecări de teren masive. Dar cea mai mare parte a clădirilor stau în picioare.

În marile orașe Toyama și Kanazawa, viața revine deja la normalitate. Jurnalistul scrie că a vorbit cu un prieten din apropiatul oraș Kashiwazaki: "A fost într-adevăr înspăimântător", a spus el.”

"Cel mai mare pe care l-am trăit aici. Și a trebuit să evacuăm de la țărm. Dar acum suntem acasă și totul este în regulă", i-a relatat prietenul.

Toate clădirile construite după 1981 în Japonia sunt mult mai rezistente

Este o poveste remarcabilă a unui triumf ingineresc ce a început acum un secol, în 1923, când un cutremur masiv a lovit Tokyo.

Marea Lovitură Kanto, așa cum este cunoscută, a nivelat zone imense ale orașului. Clădirile moderne din cărămidă construite în stil european s-au prăbușit.

Urmările au condus la elaborarea primelor coduri de construcții rezistente la cutremure din Japonia. De atunci, clădirile noi trebuiau să fie consolidate cu oțel și beton. Clădirile din lemn trebuiau să aibă grinzi mai groase.

De fiecare dată când țara a fost lovită de un cutremur mare, daunele au fost studiate și regulamentele au fost actualizate. Cel mai mare salt a avut loc în 1981, după care toate clădirile noi au necesitat măsuri de izolare seismică. Iar după cutremurul din Kobe din 1995, s-au învățat și mai multe lecții.

Un indicator al succesului este că atunci când a lovit cutremurul masiv de 9,0 în 2011, nivelul de cutremur în Tokyo a atins 5. Este la fel ca nivelul de cutremur pe care l-a suferit capitala Japoniei în 1923.

În 1923, orașul a fost nivelat - 140.000 de oameni au murit. În 2011, clădirile mari au oscilat, ferestrele s-au spart, dar nicio clădire importantă nu a căzut. Tsunamiul a ucis atâtea mii de oameni, nu cutremurele de pământ .

Există imagini din Ishikawa cu case vechi de lemn prăbușite de cutremur. O clădire modernă s-a răsturnat, deși canalele de știri au fost rapide să sublinieze că a fost construită în 1971. Se raportează că au murit câteva persoane. Multe au fost rănite.

„Dar este greu să ne gândim la vreo altă țară de pe Pământ care ar fi putut experimenta un cutremur ca acesta fără a fi lovită mult mai rău”, încheie corespondentul BBC.