Instanta Suprema a sesizat CCR privind proiectele de modificare a Codului Penal și Codului de procedurră penală. ÎCCJ susține că forma adoptată de Parlament nu respectă decizia CCR privind insituirea unui prag, care să nu fie derizoriu, pentru abuzul în serviciu.

ÎCCJ cere controlul CCR privind constituționalitatea proiectelor FOTO Arhivă Adevărul

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anunțat într-un comunicat de presă că a decis sesizarea Curţii Constituţionale a României pentru controlul constituţionalităţii legilor adoptate de Parlament pentru modificarea codurilor penale, înainte de promulgare.

Potrivit Instanței Supreme, în ceea ce privește proiectul de lege privind modificarea Codului penal, atrage atenția asupra constituționalității modificărilor aduse articolului 297, privind nerespectarea deciziei judecătorilor consituționali pentru instituirea unui prag pentru abuzul în serviciu. Astfel ÎCCJ a menționat că cere controlul CCR privind „neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 3 (art. 297 alin. 1 C. pen.) și art. I pct. 4 (art. 298 C. pen.) și art. V din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative (PL-x nr. 245/2023), în raport cu prevederile constituționale ale art. 147 alin. (4) referitoare la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale a României, ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept precum și ale art. 1 alin. (5), conform cărora respectarea Constituției și a supremației sale este obligatorie, precum și în componenta sa referitoare la claritatea legii”.

De asemenea, ÎCCJ a arătat că cere controlul cu privire la „neconstituționalitatea dispozițiilor art. III pct. 1 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative (PL-x nr. 245/2023) în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) și art. 1 alin. (5) raportat la art. 61 alin. (1) și la art. 126 alin. (3) din Constituție”.

Sesizarea înaintată de ÎCCJ vine în contextul în care Parlamentul a adoptat proiectele de modificare a Codului Penal și Codului de procedură penală pe 5 aprilie în forma venită de la Guvern, renunțând la modificarea prevederilor privind abuzul în serviciu.

O primă inițiativă de introducere a unui prag valoric a declanșat un scandal în spațiul public, după ce senatorii au votat înițial în Comisia Juridică un prag de 250000 de lei, iar Ministerul Justiției a propus ulterior un prag de 9000 de lei.

ÎCCJ cere controlul constituțional privind modificările pe declasificarea informațiilor

În ceea ce privește proiectul de lege care modifică Codul de procedură penală, ÎCCJ cere controlul CCR și privind „neconstituționalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (PL-x 246/2023) privind art. I pct. 17 (art. 1391 din Codul de procedură penală) în raport de prevederile constituţionale ale art. 147 alin. (4) sub aspectul caracterului obligatoriu al deciziilor instanței de contencios constituțional, ale art. 1 alin. (3) referitor la principiul statului de drept, precum şi ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalităţii; neconstituționalitatea art. I pct. 1 [art. 9 alin. (5) din Codul de procedură penală], art. I pct. 19 (art. 1451 din Codul de procedură penală), art. II, în raport de prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), sub aspectul exigențelor privind calitatea legii”.

Modificarea la care face referire ÎCCJ prevede că, după articolul 139 se introduce un nou articol, art. 1391 , cu următorul cuprins: „Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) și au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor înregistrări”.

De asemenea, modificările aduse prevăd că „legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate se verifică în procedura de cameră preliminară de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

De asemenea, ÎCCJ sesizează CCR și privind „neconstituționalitatea art. I pct. 38 [art. 345 alin. (11 ) din Codul de procedură penală] în raport de prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil · neconstituționalitatea dispoziţiilor art. I pct. 34 [art. 281 alin. (4) din Codul de procedură penală] în raport de prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 1 alin. (3) referitoare la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cele ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor; · neconstituționalitatea dispoziţiilor art. I pct. 62 [art. 595 alin. (11 ) lit. b)] din Codul de procedură penală în raport de prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (3) şi alin. (5)”.

Modificarea la care face referire ÎCCJ prevede că, după alineatul (1) al articolului 345, se introduc două noi alineate, alin. (11 ) și (12 ), cu următorul cuprins: „(11 ) În cazul în care actul de sesizare se întemeiază pe probe ce constituie informații clasificate, judecătorul de cameră preliminară solicită autorității competente, de urgență, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare și, după caz, acordă apărătorilor părților și ai persoanei vătămate accesul la informațiile clasificate, condiționat de deținerea autorizației de acces prevăzute de lege. Dacă aceștia nu dețin autorizația de acces prevăzută de lege, iar părțile sau, după caz, persoana vătămată nu-și desemnează un alt apărător care deține autorizația prevăzută de lege, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unor avocați din oficiu care dețin această autorizație”.

Articolul (12 ) prevede că „după consultarea autorității competente, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate refuza motivat accesul la informațiile clasificate dacă acesta ar putea conduce la periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea securității naționale ori a unui alt interes public important. În acest caz, informațiile clasificate nu pot servi la pronunțarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză”.

Ministerul Justiției a transmis cu privire la modificările asupra declasificării informațiilor în cadrul proceselor penale, că nu sunt restrânse drepturile inculpaților la informare și apărare, prin permiterea accesului la informații clasificate din dosar doar avocaților care au deja acces la astfel de informații.