Ministrul Justiţiei are plenitudine de competenţă sub aspectul autorităţii asupra procurorilor, nu doar autoritate administrativă, potrivit motivării deciziei Curţii Constituţionale a României (CCR) privind refuzul preşedintelui de a da curs propunerii de revocare a procurorului-şef al DNA.

"Curtea reţine (...) că autoritatea ministrului justiţiei nu este una administrativă, din contră, acesta are plenitudine de competenţă sub aspectul autorităţii asupra procurorilor. Această plenitudine este limitată doar prin dispoziţiile constituţionale exprese, respectiv cele referitoare la numirea în funcţia de procuror şi la aplicarea sancţiunilor disciplinare (...), acestea fiind dispuse de Preşedintele României, respectiv de Consiliul Superior al Magistraturii. Noţiunea de autoritate are o semnificaţie foarte puternică, ea fiind definită drept putere de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare, însă, în contextul constituţional dat, acesta se referă la o putere de decizie în privinţa gestionării carierei procurorilor (...) şi a modului de realizare a politicii penale generale a statului", se arată în motivare.

Conform aceleiaşi surse, activitatea judiciară desfăşurată de procuror într-o anumită cauză penală nu are legătură cu autoritatea ministrului Justiţiei, acestea fiind două probleme distincte.

CCR mai arată, citând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că procurorii, acţionând în calitate de reprezentanţi ai Ministerului Public, subordonaţi, mai întâi, procurorului general, apoi ministrului Justiţiei, nu îndeplinesc condiţia de independenţă în raport cu puterea executivă, deşi independenţa faţă de executiv este inclusă printre garanţiile pe care le presupune noţiunea de magistrat.

"Această jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost reflectată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (...). În consecinţă, procurorii nu pot invoca o poziţie de independenţă, asemenea judecătorilor (...), din moment ce activitatea acestora se desfăşoară sub control ierarhic şi sub autoritatea ministrului justiţiei. În acest sens, Comisia de la Veneţia a subliniat că politica judiciară - penală sau civilă - a unui stat este determinată, într-un context democratic, de Guvern, emanaţie a majorităţii parlamentare. Această politică trebuie să fie executată de agenţi ai Guvernului, şi anume de procurori, astfel încât exigenţele referitoare la independenţa completă a judecătorilor nu sunt aplicabile în aceeaşi măsură şi procurorilor", se precizează în motivare.

Curtea Constituţională mai constată că Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească, concepte care sunt, în esenţă, diferite.

"Potrivit art.126 alin.(1) din Constituţie, 'Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege', ceea ce înseamnă că din cele trei entităţi cuprinse în autoritatea judecătorească, respectiv în Capitolul VI al Titlului III din Constituţie, numai instanţele judecătoreşti fac parte din puterea judecătorească. Deşi nu face parte nici din puterea executivă sau autoritatea executivă, Ministerul Public nu are o poziţie de independenţă instituţională faţă de aceasta, întrucât textul Constituţiei este foarte clar, activitatea desfăşurată de procurori fiind sub autoritatea ministrului justiţiei", se mai menţionează în motivare.

CCR a publicat, joi, motivarea deciziei prin care a stabilit că preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA , fiind constatată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională generat de refuzul şefului statului de a da curs propunerii de revocare formulată de ministrul Justiţiei.

Pe lângă motivarea deciziei adoptate cu majoritate de voturi, documentul publicat pe site-ul DNA mai conţine o opinie concurentă a judecătorilor constituţionali Marian Enache şi Simona-Maya Teodoroiu, precum şi opinii separate semnate de Livia Stanciu, Daniel Morar şi Mircea Minea. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii