În cazul concursului de infracțiuni se poate ajunge la aplicarea unor pedepse disproporționat de mari pentru fapte cu pericol social redus, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituțională a României (CCR) a admis excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva dispozițiilor articolului 35 alineatul 1 din Codul penal și a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" este neconstituțională.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de Tribunalul Arad — Secția penală, cu ocazia soluționării unui dosar în care un inculpat era judecat pentru săvârșirea a 46 de infracțiuni de înșelăciune, 46 de infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată și 46 de infracțiuni de fals informatic. În sesizare, instanța respectivă a arătat că în acest caz este vorba de mai mulți subiecți pasivi (persoane vătămate — n.r.), ceea ce ar impune aplicarea de pedepse distincte pentru fiecare faptă în parte.

"În speță, deși cele 138 de acte materiale calificate ca infracțiuni săvârșite în concurs (...) au fost comise în realizarea unei rezoluții infracționale comune, instanța de judecată nu poate reține că este vorba de trei infracțiuni în formă continuată (fiecare infracțiune fiind săvârșită prin câte 46 de acte materiale, având în vedere că sunt 46 de subiecți pasivi), deoarece nu este îndeplinită condiția unității de subiect pasiv, așa cum se desprinde aceasta din dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal. Astfel, raportat la gradul redus de pericol social al faptelor săvârșite și având în vedere incidența, în speță, a cauzei speciale de reducere a pedepsei, (...) dacă instanța stabilește pentru fiecare infracțiune în parte câte o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special redus cu o treime, aceasta înseamnă stabilirea unor pedepse minime cu închisoarea de câte 8 luni pentru fiecare infracțiune de înșelăciune, de câte 4 luni pentru fiecare infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de câte 8 luni pentru fiecare infracțiune de fals informatic", se arăta în sesizare.

În aceste condiții, inculpatul ar primi o pedeapsă de minim 8 luni de închisoare, la care s-ar adăuga un spor de 25 de ani și 4 luni, precum și 2 ani rest dintr-o pedeapsă anterioară, urmând să execute 28 de ani de închisoare pentru un prejudiciu total de 22.801 lei, potrivit magistraților de la Tribunalul Arad.

În opinia acestora, o astfel de agravare a răspunderii penale nu respectă principiul proporționalității între valoarea socială lezată prin infracțiune și sancțiunea aplicabilă.

"Sintagma 'și împotriva aceluiași subiect pasiv' (...) — care impune condiția unității subiectului pasiv în cazul infracțiunii continuate — poate
duce la aplicarea pedepsei maxime de 30 de ani pentru infracțiuni de mic pericol social (infracțiuni contra patrimoniului, infracțiuni de fals etc.) săvârșite în mod repetat, în timp ce, în cazul uciderii mai multor persoane ca urmare a unei infracțiuni unice de omor calificat, făptuitorul poate primi (...) o pedeapsă de la 15 la 25 de ani. Or, în condițiile în care valoarea socială supremă este viața omului, iar câteva sute de furturi din buzunare sunt, în modul cel mai evident, mai puțin grave decât un singur omor săvârșit chiar și asupra unei singure persoane, reiese o lipsă vădită de proporționalitate în dozarea pedepsei în raport cu valorile sociale ocrotite de legea penală", se mai menționa în sesizarea formulată de Tribunalul Arad — Secția penală.

Analizând obiecția de neconstituționalitate, CCR a constatat că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal prevăd soluția incompatibilității infracțiunii continuate cu pluralitatea de subiecți pasivi.

"Aceasta înseamnă că — în cazul săvârșirii de către o persoană la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni — dacă nu este îndeplinită condiția unității subiectului pasiv, instanța nu poate face aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) și ale art. 36 alin. (1) din Codul penal referitoare la infracțiunea continuată și la pedeapsa pentru aceasta, ci devin incidente dispozițiile art. 38 și ale art. 39 din Codul penal privind concursul de infracțiuni și tratamentul lui sancționator", se explică în motivarea CCR.

Curtea constată că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" creează discriminare, fiind încălcate prevederile constituționale cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii.

"CCR constată că imposibilitatea reținerii infracțiunii în formă continuată — dacă nu este îndeplinită condiția unității subiectului pasiv (...) — având drept consecință obligarea instanței de judecată la aplicarea regulilor concursului de infracțiuni creează discriminare între autorul faptei și o persoană care săvârșește la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni ca și în cazul primului făptuitor, însă cu îndeplinirea condiției unității subiectului pasiv. Curtea observă că persoanele în cauză se află în situații similare, din perspectiva gravității faptei săvârșite și a periculozității făptuitorului, indiferent dacă este sau nu îndeplinită condiția unității subiectului pasiv. Cu toate acestea, autorii faptelor menționate beneficiază de un tratament juridic diferit, ce are efect asupra regimului sancționator aplicabil", se menționează în motivare.

Conform aceleiași surse, declararea neconstituționalității sintagmei "și împotriva aceluiași subiect pasiv" înseamnă revenirea la soluția adoptată de practica judiciară sub reglementarea Codului penal din 1969, în sensul "existenței unei compatibilități limitate între infracțiunea continuată și pluralitatea de subiecți pasivi". Compatibilitatea urmează a fi reținută de la caz la caz de instanțele judecătorești, în baza rolului constituțional al acestora de a asigura înfăptuirea justiției, arată CCR.

"Așadar, ca urmare a constatării neconstituționalității sintagmei 'și împotriva aceluiași subiect pasiv' din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, unitatea subiectului pasiv încetează să mai fie o condiție esențială a infracțiunii continuate și redevine un simplu criteriu de stabilire a unității rezoluției infracționale, lăsat la aprecierea organelor judiciare", mai precizează CCR.

CCR a admis pe 30 mai, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor arti. 35 alin. (1) din Codul penal, constatând că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" este neconstituțională.

"În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că sintagma 'și împotriva aceluiași subiect pasiv' din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, care impune condiția unității subiectului pasiv în cazul infracțiunii continuate, creează discriminare în cadrul aceleiași categorii de persoane care săvârșesc la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări", se arăta într-un comunicat de presă al CCR.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului Arad — Secția penală.

AGERPRES