CCR: Dispoziţiile privind întreruperea cursului termenului prescripţiei- lipsite de previzibilitate şi contrare principiului legalităţii incriminării(motivare)
Dispoziţiile din Codul penal privind întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea 'oricărui act de procedură în cauză' sunt lipsite de previzibilitate şi contrare principiului legalităţii incriminării, se arată în motivarea Curţii Constituţionale a României (CCR) care a decis că respectiva soluţie legislativă este neconstituţională.
Potrivit documentului postat pe site-ul CCR, mecanismul juridic al instituţiei prescripţiei penale este supus cerinţelor principiului legalităţii şi ale standardelor de calitate a legii, inclusiv sub aspectul mecanismelor juridice prin care suspectul sau inculpatul este informat cu privire la persistenţa în timp a efectelor sociale ale faptelor de natură penală pe care le-a săvârşit.
"Având în vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal asupra persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilităţi acesteia de a cunoaşte aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale şi al începerii cursului unui nou termen de prescripţie. De altfel, data efectuării unui act de procedură ce produce efectul anterior menţionat este şi data de la care începe să curgă şi poate fi calculat noul termen de prescripţie. A accepta soluţia contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului şi care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, prevăzut la art.155 alin.(4) din Codul penal. Or, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă şi să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul, iar norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar şi uniform şi să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi", arată sursa citată.
Curtea a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal 'instituie o soluţie legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite' şi a reţinut că prevederile în cauză sunt lipsite de previzibilitate şi contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma 'oricărui act de procedură' din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale.
"Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art.123 alin.(1) din Codul penal din 1969, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat", se mai precizează în motivarea CCR.
Curtea Constituţională a României (CCR) a decis, în aprilie, că soluţia legislativă din Codul penal care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea 'oricărui act de procedură în cauză' este neconstituţională.
AGERPRES
