O paralelă. Mulți români au plecat din țară după Revoluție pentru a asigura copiilor un trai decent. Au lucrat, unii încă o fac, în condiții greu de descris și spații de locuit greu de imaginat. Îmi amintesc că în copilărie aveam un prieten al cărui tată plecase la muncă în Italia, la o fermă de găini. Le trimitea lunar bani și astfel nu o duceau rău. O dată a mers în vizită la el, iar când a revenit mi-a povestit despre traiul de acolo, cum l-a ajutat pe tatăl său. Muncea peste 12 ore pe zi. Ba mai mult, spunea că se trezea noaptea o dată la câteva ore pentru a speria șobolanii și dihorii care dădeau iama în găini, iar despre camera în care locuia cu tatăl său nu povestea deloc. O vacanță de vară întreagă a lucrat acolo, cot la cot cu tatăl său. Nu s-a mai dus.
Bineînțeles, sunt cazuri în care românii din străinătate trăiesc în condiții mai grele. Traiul departe de familie implică sentimente precum dor de casă, de familie. În cazul celor din Sri Lanka situația este similară. Mulți au venit aici pentru un contract de 2 ani, de exemplu, iar copilul abia născut al unora dintre ei va fi măricel când va ajunge acasă. Singurul lucru care îi face să continue munca este viața mai bună pe care o pot asigura celor de acasă.
HotNews.ro a discutat cu Romulus Badea, partener al Soter&Partners, companie care, printre altele, aduce muncitori străini în țară. Am vrut să aflăm dacă cazul Ditrău, în care sătenii nu doresc ca doi angajați din Sri Lanka să facă pâine, reprezintă o excepție.
„Cazul Ditrău nu este un caz izolat. Este doar unul mediatizat. Lucrurile astea se întâmplă peste tot în țară. În București nu avem astfel de situații, dar s-ar putea să fie și din cauză că noțiunea de bucureștean definește un grup foarte amestecat, un amalgam de oameni veniți din toate colțurile țării și din multe alte țări”, a spus Badea.
Trei alte cazuri recente povestite de Romulus Badea
1. La un hotel din Vâlcea a adus oameni din Sri Lanka pentru curățenie în camere și pentru o bucătărie. O familie de români s-a întâlnit cu oamenii de la curățenie pe hol și a ieșit un mare scandal.
Familia punea întrebări de genul: Ce caută acolo? Cum își permit angajatorii să bage în camere la curățenie oameni aduși din Sri Lanka? De ce să atingă mâinile negre cearșafurile în care vom dormi?
Bineînțeles, patronul a decis să păstreze angajații. Nici nu a luat în calcul să renunțe la ei.
Familia respectivă a dormit în acea noapte acolo, după ce a făcut scandal.
2. Patronii unui restaurant din centrul Clujului, din zona străzii Lăpușului, au angajat un număr destul de mare de oameni din aceeași țară (Sri Lanka) pentru bucătărie, chelneri. I-au cazat în centrul orașului, aproape de restaurant, ca să fie logistica cât mai ușoară.
Totuși, spune Badea, sunt câțiva oameni de pe stradă care i-au reclamat la toate autoritățile la care puteau să-i reclame: la imigrări, ITM, Pompieri etc. La un moment dat, jandarmii au venit cu duba de intervenție. Chiar s-a făcut o petiție la Primărie, care este semnată de 15 vecini.
“Și-au angajat un avocat care cu asta se ocupă: să facă reclamații și încearcă să găsească ceva ca să îi gonească pe cei din Sri Lanka din casa respectivă. Asta în condițiile în care nu există nicio reclamație pentru tulburarea liniștii publice”, a povestit el.
3. În cazul unei fabrici din apropiere de București, o angajată care se ocupa de treburi administrative realiza pontajul angajaților. Pentru toți românii făcea pontajul corect, cu excepția celor din Sri Lanka. Scopul ei era ca aceștia să primească un salariu mai mic. Patronului, de ceva vreme, i se părea ceva ciudat. A început o mică investigație și așa a observat că acei angajați ajungeau la timp la muncă, ba chiar își făceau foarte bine treaba.
A mers să discute cu angajata care realiza pontajul. A întrebat-o de ce le face punctajul așa, iar răspunsul ei a fost că „nu suportă ideea de a lucra cu străini”. Decizia patronului a fost să o dea pe ea afară.
Răzgândeala unor angajatori
Sunt cazuri de angajatori care cer forță de muncă. Compania cu care a semnat contract și s-a angajat să-i aducă își face treaba și vine cu oameni.
Când au fost aduși în fața lor, unii patronii decid să nu mai semneze contractele de muncă. Astfel, angajații rămân pe “linie moartă”. Noroc că, în multe cazuri, compania care i-a adus încearcă să le găsească în altă parte de muncă, dar durează. În timpul în care nu muncesc, acești oameni îi mint pe cei de acasă că și-au găsit loc de muncă și că sunt bine, pentru a nu-i îngrijora.
În anumite cazuri, patronii care resping această forță de muncă argumentează că nu se pot înțelege cu ei, că engleza străinilor nu e bună. Totuși, engleza acestora, de multe ori, era mai bună decât a patronilor.
Cazul Ditrău a ajuns până în Sri Lanka
„Și în Sri Lanka s-a auzit. Partenerul meu de afaceri a fost uimit pentru că este prima dată când află de un caz de o asemenea amploare. Știa de cazul de la Cluj cu problema cu cazarea dar lucrurile sunt gestionate liniștit, fără un scandal prea mare în viața publică. A fost surprins să vadă în media o astfel de situație. Cred că încet-încet vom reuși să facem un pic de educație socială, civică.”, a spus Badea.
Într-un interviu acordat HotNews.ro anul trecut, Romulus Badea povestea că atunci când a mers prima dată în Sri Lanka, discutând cu potențialii parteneri de acolo, ei erau învățați să trimită lume în Orientul Mijlociu și îl întrebau de ce ar trimite în România, că salariile nu sunt mai mari.
„Atunci la știri era un caz cu un cuplu din Sri Lanka, un el și o ea, el – șofer, ea – menajeră într-o casă în Arabia Saudită. I-a prins angajatorul împreună, ei nefiind căsătoriți. Pe el l-au spânzurat și pe ea au omorât-o cu pietre. Atunci le-am zis: În România noi nu omorâm. România este o țară din UE, civilizată, în care respectăm oamenii, avem legislație, securitate în muncă, nu ne batem joc de oameni. Ăsta a fost începutul discuției”, afirma Badea.
Nevoia de bani îi face să străbată drumuri lungi doar pentru un interviu
Un om din Sri Lanka a făcut o zi pe drum ca să vină la interviu pentru a ajunge să lucreze în România.
”A lucrat în afară pe mașinării foarte mari din construcții. Știa să lucreze pe toate. A arătat că știe să le repare și motoarele când se strică, avea clipuri, poze. Cerea un salariu de peste 1.500 de dolari. Își merita banii, dar niciunul dintre angajatori nu avea nevoie de competențele alea atunci”, a spus Badea.
Mulți, spunea el, au lucrat în trecut în străinătate, apoi au revenit în țară, și-au făcut pensiuni, dar după ce au început atentatele a scăzut drastic numărul de turiști. Acum își caută de muncă din nou.