Acţiunea MI5 marchează o schimbare a modului în care Marea Britanie abordează ameninţările de securitate din partea Chinei.

La momentul în care a fost convocat de preşedintele Camerei Comunelor, deputatul laburist Barry Gardiner, fost secretar-adjunct pentru Comerţ Internaţional şi Schimbare Climatică, acesta o considera pe Christine Lee, care donase aproape jumătate de milion de lire sterline proiectelor sale şi al cărei fiu era angajat în biroul său, o prietenă apropiată.

Ea însă avea să fie declarată „agent de influenţă” care s-a angajat în „activităţi de ingerinţă politică în beneficiul Partidului Comunist”.

Prietenia lor a fost esenţială pentru a-i netezi calea la Westminster, unde contactele sale s-au extins la întregul spectru politic, inclusiv la cel mai înalt nivel. I-a cunoscut pe foştii premieri britanici Theresa May şi David Cameron şi a făcut donaţii către mai multe partide politice.

Cazul ei aduce la lumină modul cum şi-a croit o femeie drum în cele mai înalte cercuri politice din Marea Britanie, dar şi cum s-au schimbat relaţiile ţării cu China. La începutul lunii iulie, directorii MI5 şi FBI au apărut împreună la o conferinţă de presă fără precedent pentru a avertiza public despre ameninţarea din partea Chinei.

Donaţiile din partea lui Christine Lee au fost mediatizate şi deputatul laburist Barry Gardiner mai fusese abordat de oficialii de securitate în legătură cu acestea. Acestea au fost declarate şi mereu transparente.

Pe parcurs însă MI5 a primit mai multe informaţii legate de faptul că banii proveneau din China, şi mai precis de la United Front Works Department (UFWD), o agenţie de influenţă a Partidului Comunist prezentată ca atare. În discursul său din 6 iulie alături de şeful FBI, directorul MI5, Ken McCallum a descris-o ca „organizând campanii răbdătoare, bune finanţate şi înşelătoare pentru a cumpăra şi exercita influenţă”.

Christine Lee a fost implicată într-o „operaţiune de sădire”, susţin mai mulţi oficiali, arătând modul în care funcţionează statul chinez - disponibilitatea de a aştepta ani de zile pentru ca eforturile să dea roade. Fără a numi persoane, sursele de securitate spun că China a vizat un număr de candidaţi din toate partidele britanice majore.

În observaţiile adresate jurnaliştilor după discursul său din 6 iulie, şeful MI5 a subliniat acest pericol: „Nu se încearcă întotdeauna să se exercite influenţă asupra unui lider sau asupra cuiva la nivel de cabinet. Unul dintre lucrurile foarte frapante este faptul că sunt pregătiţi să investească în cultivarea potenţialului oamenilor la nivel local, aflaţi la începutul carierei lor politice. "

Oficialii serviciilor de informaţii americane au avertizat, de asemenea, că oficialii locali sunt vizaţi din ce în ce mai mult de China.

„Guvernul şi agenţiile de informaţii au instrumentele necesare pentru a identifica o parte din aceste activităţi în derulare. Dar întrebarea este, dacă identifici acele activităţi, ce poţi face în privinţa lori?”, spune Lord Evans, fost şef MI5, în prezent preşedintele Committee on Standards in Public Life.

Christine Lee s-a mutat în Irlanda în 1974, la vârsta de 11 ani şi în 1990 şi-a înfiinţat la Londra propria firmă de avocatură, specializată în imigraţie, azil şi vize pentru cetăţenii chinezi. În 2008, a devenit consilier juridic al Ambasadei Chinei la Londra, iar apoi consilier pentru Overseas Chinese Affairs Office din Beijing, ulterior integrat United Front Works Department. Dar s-a implicat şi în alte grupuri dedicate promovării relaţiilor dintre China şi diaspora chineză.

Martin Thorley de la Universitatea din Exeter – care cercetează influenţa chineză – spune că a devenit conştient de rolul lui Christine Lee în urmă cu mai bine de cinci ani. „Nu a fost un secret. Dacă înţelegeai chineză, probabil că puteai vedea legăturile cu partea chineză”. În 2019, el spune că a citit mai multe relatări din China despre contactele ei cu UFWD. În acel an, ea a fost fotografiată şi cu liderul chinez Xi Jinping.

Lee a acţionat deschis în calitate de ambasador pentru relaţiile dintre China şi Marea Britanie militând pentru o voce pentru diaspora chineză care munceşte şi trăieşte peste hotare în „timp ce păstrează legături strânse cu China”.

Un al canal de influenţă a fost Britain All Party Parliamentary Group (APPG) la înfiinţarea căreia a contribuit şi al cărui preşedinte a fost politicianul laburist Barry Gardiner.

„APPG-urile sunt căi deosebit de atractive de acces la parlamentari”, a dezvăluit directorul în materie de securitate al Parlamentului britanic Alison Giles, argumentând că posibilitatea grupurilor externe de a oferi sprijin financiar şi de secretariat face din ele „ceea ce un ofiţer de informaţii ar vedea drept o ţintă atât atractivă, cât şi accesibilă”.

Lee avea contacte şi în mediul de afaceri , fiind şi cea care a mediat o întâlnire între compania chineză de telecomunicaţii Huawei şi o firmă de lobby politic.

Însă exemplele concrete de interferenţă politică sunt dificil de descoperit. Martin Thorley indică dorinţa Chinei de a juca un rol mai important în programul de energie nucleară al Regatului Unit drept unul dintre aspectele cheie ale „jocului pe termen lung” al Chinei în viaţa publică din Regatul Unit. Alţii spun că influenţa poate fi insidioasă – întrebări care nu sunt puse despre Hong Kong sau Taiwan, precum şi cele care sunt.

Surse de securitate spun că natura activităţii ei a devenit evidentă pe parcurs. Dar ei admit că o altă explicaţie e schimbarea priorităţilor guvernamentale. O alertă publică pur şi simplu nu ar fi avut loc în contextul discursurilor lui David Cameron şi George Osborne despre o „epocă de aur” a relaţiilor dintre Regatul Unit şi China, spune un oficial de securitate, explicând că pe atunci pur şi simpli nu exista un astfel de apetit.

La rândul său MI5 trebuia să-şi depăşească propria atitudine prudentă.

Ani de zile, serviciul intern de informaţii din Marea Britanie a fost reticent să se apropie de politică - o moştenire, parţial, a presiunii din partea guvernului conservator din anii 1980 de a investiga grupurile de stânga - inclusiv sindicatele. Mai recent, Comisia parlamentară de Informaţii şi Securitate îşi va arăta uimirea că MI5 nu a investigat ingerinţa Rusiei în referendumul pentru Brexit din 2016 sau statutul unor donatori politici - un alt semn al prudenţei sale.

În ultimii ani, MI5 a trecut de la concentrarea asupra terorismului la ameninţările asupra statului - Rusia, şi nu China, fiind considerată un pericol mai mare.

Activitatea MI5 împotriva activităţii chineze s-a dublat în ultimii trei ani şi se va dubla încă o dată în perioada următoare, a promis Ken McCallum în discursul său din 6 iulie.

Percepţia că anumite comunităţi ar putea fi vizate poate suscita ostilitate şi suspiciune - susţin criticii „Iniţiativei Chinei” a FBI, care a investigat presupusele legături ale cadrelor universitare chineze de peste hotare cu China. În Marea Britanie, în rândurile comunităţii chineze, alerta cu privire Christine Lee a stârnit dezbateri despre o „vânătoare de vrăjitoare”.

Oricare ar fi fost scopurile lui Christine Lee, alţii puteau să fi fost sinceri în dorinţa lor de a îmbunătăţi participarea comunităţii chineze. „Este sfâşietor pentru că fără îndoială avem nevoie de o implicare mai mare”, spune Martin Thorley.